Despre lacrimi si plans


Despre lacrimi si plans

Sa plangem pe masura faradelegii; pentru o rana adanca sa fie o tamaduire adanca si indelungata; pocainta nu trebuie sa fie mai mica decat nelegiuirea (Sf. Ciprian).

Nu numai ca nu plangem faptele savarsite de noi, ci mai si inmultim ceea ce ar trebui sa plangem (Sf. Grigorie Teologul).

Plansul tau sa corespunda cu pacatele tale. Daca a ta cadere nu este mare, iti sunt de ajuns lacrimile; daca insa este mare, trebuie sa fie un rau de lacrimi. Daca esti curat, atunci imtrumuta-ti lacrimile altuia si plange impreuna cu fratele pentru pacatele lui. Dar, o!, de-am plange noi numai pentru pacatele noastre! (Sf. Ioan Pustnicul).

Rugaciunea imputernicita de lacrimi scoate afara din suflet toate gandurile care o dusmanesc (Avva Ilie Ecdicul).

Lacrimile in vremea rugaciunii sunt o frumoasa baie, iar dupa rugaciune sa tii minte pentru ce ai plans (Sf. Nil

Sinaitul).

Smerenia este mama lacrimilor si a cumpatarii (Sf. Ioan Hrisostom).

Sa plangem, fratilor! Ochii nostri sa verse lacrimi inainte de a trece acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre (Sf. Macarie cel Mare).

Socoteste postul drespt arma, rugaciunea putere, lacrimile baie (Sf. Nil Sinaitul).

Cel ce spune ca-si plange pacatele sale si continua sa le faca se inseala singur pe sine (Avva Isaia Pustnicul).

Sufletul apasat de necazuri se ridica spre Dumnezeu prin lacrimile pocaintei (Sf. Ioan Scararul).

David a pacatuit numai o data si a plans totdeauna, iar tu pacatuiesti totdeauna si nu plangi niciodata (Fericitul Augustin).

Ferice de cel care isi plange cu adevarat pacatele (Avva Isaia Pustnicul).

Dupa cum bucuria lumeasca este amestecata cu tristete, tot asa lacrimile dupa Dumnezeu odraslesc o bucurie permanenta si nevestejita (Sf. Ioan Hrisostom).

Sf. Apostol Pavel a plans trei ani zi si noapte indreptand lipsurile altora (Fapte 20, 31), iar noi nu plangem nici pentru ale noastre (Sf. Ioan Hrisostom).