Despre patimi


Despre patimi

Nu poate sta de vorba cu patima in minte cel ce nu iubeste pricinile ei (Sf. Marcu Ascetul).

Cel ce uraste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboit de patimi, chiar daca nu vrea (Sf. Marcu Ascetul).

Slava desarta, iubirea de argint si placerea nu lasa facerea de bine nepatata, daca nu s-au topit mai inainte prin frica lui Dumnezeu (Sf. Marcu Ascetul).

Daca sufletul este curat de patima, poate judeca drept, dar, fiind cuprins de pofta, nu are judecata curata, nu are criteriul limpede, nu are tribunalul sau impartial (Sf. Ioan Hrisostom).

Patimile sunt flacari de foc mistuitoare si arzatoare (Sf. Macarie cel Mare).

Nu este cunoscut ca rob al lui Dumnezeu acela care lucreaza pentru patimi. El este robul aceluia care-l stapaneste (Avva Isaia Pustnicul).

Cine se lasa tarat de patima, acela va fi robul patimii (Avva Nectarie).

Omul nu poate fi cu desavarsire liber de patimi. El le poate, insa, stapani (Sf. Ioan Hrosostom).

Patima produce in spirit o iluzie magica ce-l face pe om sa vada aparentele inselatoare, ca o realitate adevarata (Sf. Grigorie de Nyssa).

Primejdia nu sta in faptul ca se lupta patimile cu noi sau ca noi ne luptam cu ele, ci nenorocirea este ca, din cauza lenei si nepasarii, noi cadem infranti in fata vrajmasului (Sf. Efrem Sirul).

Patimile sunt aidoma muntilor vulcanici, care repede lasa in jurul lor un pustiu ingrozitor. Nimic nu ne pricinuieste atata suferinta ca o patima activa in suflet. Toate celelalte lucrari actioneaza din afara, dar patimile se nasc dinlauntru, de aici provine o tortura deosebit de mare (Sf. Ioan Hrisostom).

Daca sufletul isi va transforma numai o singura patima in deprindere, atunci vrajmasul il rastoarna cand vrea, caci el se afla pe mainile lui, din cauza acelei patimi (Sf. Marcu Ascetul).

Cine lupta impotriva patimii chiar de la inceput, acela va birui repede (Sf. Isaac Sirul).

Atata timp cat esti supus pacatului, chiar intr-o mica masura, sa nu te socotesti liber de patimi (Avva Isaia Pustnicul).

Acela care are o desavarsita nepatimire nu e impatimit nici fata de lucruri, nici fata de amintirile legate de ele (Avva Talasie).

Cerceteaza-te in fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla in ea inaintea lui Dumnezeu si leapada-le din inima ta, ca sa nu vina osanda asupra ta (Cuviosul Isaia Pustnicul).

Patimile se poarta cu noi mai barbar decat orice barbar. Cel ce dispretuieste patimile isi bate joc de barbari, pe cand cel ce cade sub puterea patimilor va suferi rele mai mari decat la barbari (Sf. Ioan Hrisostom).

Este cu neputinta sa domneasca altcineva peste patimile altora, daca el nu si le-a biruit pe ale sale (Sf. Isidor Pelusiotul).

Multe patimi sunt ascunse in sufletele noastre; ele ies la iveala de-abia cand se arata lucrurile (Sf. Maxim Marturisitorul).

Nu vei taia patimile care te razboiesc, daca nu vei lasa mai intai nelucrat pamantul din care se hranesc (Avva Ilie Ecdicul).