Despre tacere


Despre tacere

Cel ce slabeste fraul limbii dovedeste ca e departe de virtute (Avva Isaia Pustnicul).

Tacerea la vreme este mama gandurilor intelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).

Nimic nu pierde asa de mult virtutea ca vorbirea desarta (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Spusele vorbaretilor sunt ca si incaltarile vechi, tocite de stricaciune (Clement Alexandrinul).

Mai bine este a arunca o piatra langa gard decat un cuvant (Avva Evagrie Ponticul).

Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul (Sf. Antonie cel Mare).

Cuvantul fara rost inca poate desparti mintea de Dumnezeu (Avva Filimon).

Daca cetatea sufletului nu are zidul tacerii, ea ramane descoperita sagetilor dusmanului (Sf. Grigorie cel Mare).

De vei ajunge in orice fel de imprejurare grea, biruinta nu sta decat in tacere (Avva Pimen).

Numai convorbirea duhovniceasca este folositoare, iar tacerea este preferabila tuturor (Sf. Talasie Libianul).

Cei ce vorbesc mult, nu numai ca nu sunt neprihaniti, dar pricinuiesc si altora vatamare (Sf. Efrem Sirul).

Tacand, intelegi si, dupa ce ai inteles, graieste. Caci, in tacere naste mintea cuvantul (Sf. Antonie cel Mare).

Alege-ti tacerea, pentru ca ea te infraneaza de la multe rele (Sf. Isaac Sirul).

Un cuvant rau si pe cei buni ii faci rai, iar un cuvant bun si pe cei rai ii faci buni (Sf. Macarie cel Mare).

Norii acopera soarele, iar multa vorbire intuneca sufletul care a inceput sa se lumineze cu contemplarea in rugaciune (Sf. Isaac Sirul).

A sti sa taci e o virtute mai mare decat a sti sa vorbesti (Sf. Ambrozie).

Infranarea limbii arata pe omul intelept (Avva Isaia Pustnicul).

O gradina fara ingraditura va fi calcata in picioare si pustiita si cel ce nu-si pazeste gura isi va pierde roadele virtutii (Sf. Efrem Sirul).

Pentru ca sa invatam a vorbi bine si fara greseala, trebuie sa ne invatam mai intai a tacea (Avva Zosima).

Este deopotriva de rea si viata netrebnica si o vorba netrebnica; daca ai una, o ai si pe cealalta (Sf. Grigorie Teologul).

Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii (Sf. Ambrozie).

Curgerea apei arata izvorul ei; iar felul cuvantului arata inima celui ce l-a grait (Sf. Vasile cel Mare).

Intotdeauna este mai putina primejdie in a asculta decat a vorbi; este mai placut a invata de la altii decat a invata pe altii (Sf. Grigorie de Nazianz).

Vai de aceia care nu vorbesc despre Tine, Doamne ! Vai de aceia care ar putea vorbi si raman muti ! (Fericitul Augustin).

O mare cursa este desfranarea limbii, care are nevoie de frau puternic (Sf. Ioan Hrisostom).

Curateste-ti limba, ea graieste adesea ceea ce ar fi fost tainuit (Sf. Nil Sinaitul).

Necuviinta in vorbire este cursa a mortii (Sf. Barnaba).

E buna tacerea in timpul ei; ea nu este nimic altceva decat mama gandurilor celor mai intelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).

Ia seama, omule ! Stapaneste-ti limba si nu-ti inmulti cuvintele, ca sa nu-ti inmultesti pacatele (Sf. Antonie cel Mare).

Nimic nu aduce mai multa tulburare ca vorba multa si nimic nu e mai rau ca vorba neinfranata (Cuviosul Filotei Sinaitul).

Nevoia cea mai mare nu este de cuvinte frumoase, ci de o viata sfanta; nu de iscusinta oratorica ci de fapte (Sf. Ioan Hrisostom).

Sa nu credeti ca evlavia consta in aceea ca vorbesti mult de Dumnezeu. Nu. Ci mai mult in pazirea tacerii. Fiti incredintati ca totdeauna este un lucru mai putin primejdios sa asculti decat sa vorbesti (Sf. Grigorie de Nazianz).

Sunt unii oameni care par ca tac, dar in inima lor ii osandesc pe altii; astfel de oameni mereu vorbesc, iar altii vorbesc fara folos (Avva Pimen).

Nimic nu pierde mai usor fapta buna ca gluma si vorba desarta (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Daca omul ar tine minte cuvintele Scripturii: "Din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit"; atunci se va hotari mai bine sa taca (Avva Pimen).

Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor (Fericitul Augustin).

Esti fericit cand predici virtutea prin fapte, dar daca vorbesti cele ce sunt proprii virtutii si faci cele potrivnice ei, atunci iti atragi osanda (Sf. Efrem Sirul).

Nu fi nici greoi in cuvant si nici usurel, ci sa cauti totdeauna sa fii serios si placut in acelasi timp. Cumpatarea in cuvinte este de mare pret (Sf. Ioan Hrisostom).

Cand viata ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (Fericitul Augustin).

Precum mirul da har celor ce se folosesc de el, asa si cuvantul bun (Sf. Ioan Hrisostom).

Trebuie adusa la tacere usuratica intepatura cu cuvantul (Clement Alexandrinul).

Nu-ti deschide gura pentru ras si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strain de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).