CAND INCEPE EDUCATIA?

In vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: "Sa scoti din radacina acest copac"! Si i-a aratat un copacel tanar, un curmal, care apucase insa sa prinda radacini foarte puternice si adanci.

Facand ascultare de duhovnicul sau, ucenicu1 incerca sa duca la indeplinire aceasta porunca, insa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. "Parinte", ii spuse, "ceea ce mi-ati cerut sa fac de-paseste cu mult puterile mele"! Atunci parintele ii arata un alt copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa il smulga din pamant de la prima incercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o greutate, a smuls copacelul abia rasarit.

Facand o legatura intre povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca, de multe ori, parintii raman aproape neputinciosi in a schimba comportamentul copiilor mai mari de varsta, daca nu au inceput sa se ocupe de educatia lor inca din frageda pruncie. Spune si un proverb: "Ceea ce inveti de mic, nu uiti pana la batranete"! Iar inteleptul Sirah invata: "Ai feciori? Invata-i pe ei si inconvoaie din pruncie grumazul lor" (Cartea intelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah "Ecclesiasticul" 7,24).

Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte copiilor lor. Uneori se intampla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei insisi foarte buni si evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor.

Una dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata in insasi educatia pe care acestia o ofera. Se intampla asadar, ca acestia sa nu se ingrijeasca indeajuns de educatia religios-morala a copiilor lor, sau sa fie atat de orbiti, de o exagerata iubire parinteasca, incat sa nu vrea sa vada si sa recunoasca in acestia nimic rau sau condamnabil. Refuza sa ia aminte, la observatiile bine intentionate ale celor din jur, nu iau in seama sfaturile lor si contesta cu putere adevarul celor constatate. Si abia cand problemele copiilor lor devin insuportabile, incep sa se gandeasca la modul de indreptare al fiicei sau al fiului lor. Abia atunci fac apel la educatie. De multe ori insa, se intampla sa fie deja prea tarziu.

De aceea consider necesar sa va explic, de ce educatia copiilor trebuie inceputa inca de la cea mai frageda varsta.

Va este tuturor cunoscut, cat de repede se dezvolta o samanta aflata sub pamant. Factorii care contribuie 1a dezvoltarea ei incep imediat sa isi faca simtita influenta. Caldura si umiditatea trezesc tanarul vlastar in pamant, care incepe incet-incet sa urce catre suprafata.

Acelasi lucru se intampla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine in aceasta lume si creste neincetat. Este cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede, din toate punctele de vedere, mai ales la varsta copilariei. Tot acum are nevoie si de cea mai mare ingrijire si atentie.

Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, in vreme ce si mai repede inainteaza cea sufleteasca. Copilul incepe sa vorbeasca, sa inteleaga primele lucruri, sa gandeasca, sa judece: Vointa sa se intareste si invata incet-incet sa actioneze de la sine. Mintea sa se imbogateste cu intelegerea obiectelor care il inconjoara, in vreme ce, impreuna cu acestea, incepe sa inteleaga si cate ceva despre existenta lui Dumnezeu. Incepe sa isi puna problema destinatiei sale in aceasta lume si invata sa faca diferenta intre bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta. Incepe sa constientizeze iubirea si antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.Pentru ca toate aceste puteri, care il ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa cum trebuie, parintii sunt datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului Ior. Educatia are o dubla menire: pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sadeasca pe cele bune. De aceea este necesar, ca ea sa inceapa inca de la cea mai mica varsta a copilariei.

Multi dintre parinti nu acorda insa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera necesara inceperea educatiei chiar de la cea mai frageda varsta. Unii dintre ei, mai ales cei tineri, privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, il adorm, il mangaie, se joaca cu el, il cocolosesc, il pazesc in fel si chip sa nu raceasca sau sa se imbolnaveasca de altceva,etc. In rest il lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea, numai sa nu ii deranjeze cu plansul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu isi dau seama ca adoratul lor "ingeras", a devenit odata cu trecerea timpului din ce in ce mai incapatanat, mai plangacios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se intereseze, in sfarsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este deja foarte tarziu! Copacelul a crescut!

Alti parinti gresesc la randul lor, insusindu-si anumite conceptii pedagogice gresite, care din pacate in zilele noastre sunt foarte raspandite. Aceste conceptii sunt foarte greu apoi de schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca pretexte, pe de o parte pentru a justifica scaderile si obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi neglijenta si indiferenta parintilor fata de corecta indrumare ce ar fi trebuit acordata.

"Pai, sunt copii...", spun parintii sensibili, "putem sa dam o asa de mare importanta cusururilor lor... ?". Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.

Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...? Ce vor ajunge mai tarziu acesti copii...? Au ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa savarseasca raul...? Este oare logic sa neglijeze cineva o greseala, pentru ca aceasta a fost savarsita de un copil...? Daca in casa noastra izbucneste un incendiu, oare spunem:

"O, ce foc frumos...!", sau chemam pe toata lumea in ajutor...? Putem asadar sa ii privim linistiti pe copiii nostri, cand vedem ca inlauntrul lor incepe sa arda din ce in ce mai tare focul patimilor, care ameninta atat cu o distrugere a trupului, temporala, cat si cu cea a sufletului, vesnica...?

"Cu timpul o sa inteleaga", se multumesc sa spuna alti parinti. "Copilul o sa inceapa sa gandeasca mai mult, intelegand si singur ce este bine si ce este rau".

Cat de distrugatoare este si aceasta inselare de sine! Logica este un cutit cu doua taisuri: ea poate fi indreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu ajuta la nimic. Trebuie in plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa il savarsesti. Catre o astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, inca din primii ani ai copilariei, astfel incat mai tarziu, cunoscand binele si cu ajutorul ratiunii, sa il savarseasca, ajutat fiind si de puterea vointei. Daca educatia nu incepe de la varsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar foarte periculos. Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin inchisori sau institutii corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca "intelegerea a venit cu timpul...!".

Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca nu primeste o educatie corespunzatoare, la varsta potrivita, nu va evolua in chip pozitiv. Pentru ca, asa cum ne confirma si cuvantul lui Dumnezeu, din firea sa omul este inclinat spre a savarsi raul.

Justificand defectele copiilor si ale tinerilor si in acelasi timp atitudinea lor, multi dintre parintii neglijenti spun urmatoarele: "nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata impodobita cu virtuti, inca de la varsta copilariei ... !".

Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul vietii Sale, nu a fost la randul Sau copil si tanar...? Ce ne spune Sfanta Evanghelie: "iar copilul crestea si se intarea cu duhul, umplandu-Se de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era asupra lui". (Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse in vietile sfintilor, care ne arata ca acestia, inca de la cea mai frageda varsta, isi cultivau virtuti ca evlavia, asculta-rea, bunatatea...? Si daca Mantuitorul ne spune des-pre copii: "lasati copiii sa vina la Mine" (Matei 1 9, 1 4) si inca: "vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine ... " (Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa faptuiasca virtutea...? Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata in evidenta ca virtutea poate fi lucrata de la varsta frageda, lucrarea ei fiind in acelasi timp cu mult mai curata, mai nevinovata, mai autentica.

De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor, cu obisnuinte bune si cu inclinatia catre savarsirea binelui, inca de la varsta mica a copilariei. Vor da socoteala in fata lui Dumnezeu.

Voi insa, parintilor, care cititi aceste randuri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai mica aparitie a raului in comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta are - la inceput inconstient, insa mai tarziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale pacatului stramosesc.

Astfel, spre exemplu, daca pruncul isi da seama si de obicei foarte repede se intampla aceasta -- ca prin plans si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce isi doreste, se va obisnui sa faca astfel mereu. Si cu cat mai des se repeta aceasta, cu atat mai indaratnic si mai alintat devine. La fel se intampla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu trecerea timpului se dezvolta din ce in ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat inca din primii ani ai copilariei. .

Se istoriseste despre imparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai crunti prigonitori ai primilor crestini, ca de cand era mic, ii placea sa chinuiasca si sa ucida diferite animale. Prin urmare, aceasta inclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat in el inca din copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem grija sa punem bazele unei educatii corecte. inca din copilarie.

Urmariti tot timpul inclinatiile copilului vostru. Si orice tendinta rea isi face aparitia, smulgeti-o din radacina cu ajutorul educatiei.

Asemanati-va gradinarului, care in epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si nefolositoare ale copacilor. Acelasi lucru trebuie sa il faceti cu copiii vostri. Inima copilului poate fi comparata cu o gradina, iar parintii cu niste gradinari ai lui Dumnezeu, care sunt datori sa curete la vreme gradina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de neghina obisnuintelor rele.

Daca vor intarzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini adanci, daca inima copilului va fi cuprinsa de deprinderi urate, atunci nu vor mai putea face fata luptei impotriva acestora. "Te plangi", scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, "ca fiuI tau este neascultator? Cu usurinta ai fi putut, pe vremea cand era inca mic, sa il fi indreptat, sa il fi obisnuit cu ordinea, sa il fi invatat sa fie constiincios in indatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. Cand pamantu/ era inca bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smulgi buruienile, mai inainte de a fi apucat sa prinda radacini adanci. Neglijenta ta este de vina, pentru ca acum patimile fiului lau sunt foarte puternic statornicite in inima sa".

Educatia insa nu consta numai in a combate pornirile rele ale copilului, ci si in a-l obisnui de mic sa savarseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le cultivam in sufletele copiilor? Vom vedea mai amanuntit in capitolele ce urmeaza.

Sfanta Scriptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa il obisnuim pe copil, de mic sa savarseasca binele. Inteleptul Sirah scrie, ca daca un tanar apuca pe un drum, nu se va abate de la acesta pana la batranete. Adica, daca omul, de tanar apuca pe drumul cel bun, daca din copilarie a iubit binele, nu se va schimba pana la moarte. Acelasi lucru il spune si proverbul popular: "din Ieagan pana la mormant acelasi vei fi"

Va reamintesc deci, parintilor, cuvintele inteleptului Sirah: "ai feciori? Invata-i pe ei, si inconvoaie din pruncie grumazul lor" (Sirah 7,24). Si de asemenea mai amintesc si proverbul poporului: "ceea ce inveti de mic, nu uiti pana la batranete!"