IZBAVIREA DE EGOISM

• « Inapoi
• Inainte »

Am spus deci ca parintii, in lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai intai de toate sa anihileze defectului principal. De foarte multe ori se intampla ca acest defect sa fie egoismul.

Ce vom face deci, atunci cand vom descoperi in sufletul copilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adica altruismul, modestia si smerenia?

Buna cuviinta si smerenia sunt virtuti sadite firesc in inima copilului, deoarece el de la inceput, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mandriei constituie rezultatul unei educatii gresite si a unei dezvoltari eronate a sentimentului de ambitie, care este sadit in fiecare om.

Insusi Domnul, ca sa le arate ucenicilor sai un exemplu de adevarata smerenie, le-a prezentat un

copil mic si le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor" (Matei 18,4).

Si totusi! Din nefericire, de multe ori intalnim si la copii o forma sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educatii gresite.

O prima forma de egoism, intalnita in sufletul copiilor, se manifesta de obicei prin ingamfarea produsa de felul in care sunt imbracati. Bucuria copiilor, manifestata atunci cand primesc in dar o noua imbracaminte, este ceva firesc si nevinovat, daca nu sunt depasite anumite limite. Cand insa aceste manifestari de bucurie sunt exagerate si de lunga durata, sau cand acestia se lauda cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt imbracati cu haine mai simple, atunci este clar ca limitele firescului au fost depasite.

Aceasta ingamfare stupida si deplasata este cultivata, de cele mai multe ori, chiar de catre parintii lipsiti de intelepciune, care isi impodobesc copii ca pe niste papusi, ii pun entuziasmati in fata oglinzilor si se mandresc cu ei.

Ca sa nu cultive in inimile copiilor aceasta mandrie prosteasca, generata de felul in care sunt imbracati, parintii trebuie sa evite astfel de manifestari. Trebuie sa ii faca sa inteleaga faptul ca in fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai stralucitoare haine, nu au nici cea mai mica valoare. Dumnezeu nu se uita la felul in care suntem imbracati, ci se uita la inima noastra. Prin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar daca este imbracat cu haine simple si saracacioase, are inima curata. Sa le aduca aminte de asemenea ca si Domnul, pe vremea cand era copil, era imbracat in haine foarte modeste.

Parintii intelepti ii vor obisnui pe copiii lor nu cu imbracaminti luxoase si scumpe, ci cu cele modeste si curate. Deoarece copiii trebuie sa fie invatati de mici cu curatenia. Si nici sa nu considerati o forma de alintare sau de egoism, refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a manca sau bea dintr-un vas nespalat, sau cererea lor ca toate in casa sa fie curate si aranjate. Dimpotriva, trebuie sa cultiva in sufletele copiilor vostri iubirea fata de ordine si curatenie.

A doua forma de egoism, care se intalneste la copii, este aceea care se manifesta prin mandria lor fata de bogatiile, pozitia sociala sau functia de care dispun parintii lor, dispretuind pe copiii celor saraci si simpli.

Ca sa contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i sa fie politicosi si sa vorbeasca frumos cu orice persoana. Sa respecte pe orice om, fie el bogat sau sarac, renumit sau anonim. Nu impiedicati imprietenirea lor cu alti copii, care chiar daca sunt mai saraci, au in schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri sa vorbeasca rastit sau cu tupeu, fala de oricare alta persoana. Faceti-i sa inteleaga ca Dumnezeu pretuieste nu bogatia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Iisus, despre Dumnezeu insusi, care si-a ales pentru sine nu niste parinti renumiti si bogati, ci pe un simplu tamplar, protectorul sau si pe smerita fiica a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica sa.

A treia forma de egoism, care se intalneste in comportamentul copiilor, o constituie laudarosenia in fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau inchipuite.

Multi sunt acei copii care se lauda ca sunt sarguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti.

Nu exista, desigur, nimic rau in acelea pe care copilul le considera ca fiind obligatiile sale de baza, adica de exemplu, sa invete bine la scoala si sa se distinga ca fiind un copil foarte bun. O astfel de ambitie rationala si echilibrata face parte din caracterul fiecarui om. Insusi Dumnezeu este Cel care a sadit-o in inima copilului.

Aceasta ambitie insa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, deoarece sfarseste prin a se transforma in slava desarta si mandrie demonica. Copilul trebuie sa fie sarguincios, modest, evlavios nu numai pentru ca acesta ii face pe parintii sai sa se mandreasca cu el, ci mai ales pentru ca aceasta este in acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu cat creste, trebuie sa inteleaga ca savarseste binele din obligatia morala pe care o are fata de Dumnezeu si nu ca sa dobandeasca slava din partea oamenilor. De asemenea trebuie sa constientizeze ca abtinerea de la rau si de la pacat nu trebuie sa aiba ca principala motivatie frica de pedeapsa, ci faptul ca aceasta L-ar mahni pe Dumnezeu.

Aveti grija voi insiva, parintilor, sa nu le inspirati copiilor vostri aroganta, ingamfarea, ambitia exagerata, laudarosenia. Nu ii laudati in mod exagerat atunci cand fac ceva bun. O privire blanda, un suras de satisfactie, cateva cuvinte calde, dar masurate, sunt de ajuns pentru a-i rasplati si pentru a-i mobiliza catre noi reusite.

Nu ii lasati pe copii sa vorbeasca mult si sa se laude cu reusitele lor, nici sa se amestece in mod nepermis in discutiile celor mari, sa ii contrazica sau sa ii corecteze cu un ifos batjocoritor si impertinent.

Sa ii invatati in sfarsit, dupa cum am mai spus, cu ascultarea precisa, deoarece ascultarea este cel mai bun dascal al smereniei.

Daca vreti ca ei sa urasca orice forma de mandrie, aroganta sau slava desarta, aratati-le cat de mare este pacatul egoismului. Invatati-i ca acesta, asa cum ne spune si Sfanta Scriptura, este "inceputul tuturor pacatelor" si "urat in fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le despre duhurile cele viclene, care din cauza mandriei au cazut din cer, precum si despre proto-parintii nostri, care din egoism, la indemnul diavolului, au vrut sa devina dumnezei, si au pierdut astfel paradisul. Spuneti-le de asemenea, catre ce ne conduce egoismul si ca el este inceputul celorlalte caderi.

Nu uitati sa ii invatati pe copii, cat de placuta este in fata lui Dumnezeu virtutea smereniei si a simplitatii, si cat de mult il inalta Dumnezeu pe cel smerit. Aratati-le, in sfarsit, pe cel mai mare exemplu de smerenie, pe insusi Domnul care ne spune: "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11,29).

Parintilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri sa fie buni si ascultatori. De aceea luptati-va sa invingeti duhul mandriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt in acelasi timp si obraznici si neascultatori. Cultivati in sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si ascultatori.

Toti doriti sa rasara in inimile copiilor vostri floarea recunostintei. Invatati-i deci sa fie smeriti si paziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de recunostinta si de multumire.

Cu totii vreti ca ei sa fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumpatarii. Omul cumpatat se multumeste cu putin, este bland si impacat cu sine - deci fericit!

In sfarsit, toti doriti ca pruncii vostri sa primeasca binecuvantarea lui Dumnezeu. Invatati-i deci, prin cuvantul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentru ca "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" ! (Iacov 4,6).

• « Inapoi
• Inainte »