RADACINA TUTUROR RELELOR

Lacomia este un al doilea pacat grav. Omul lacom se dedica cu tot sufletul si ratiunea strangerii banilor, a averilor, ramanand astfel cu inima de piatra si nesensibilizata de nevoile altora.

Si se pare ca acest defect a devenit atat de obisnuit si de des intalnit, incat multi nu mai reusesc sa-i inteleaga seriozitatea si implicatiile.

Ne corecteaza, din fericire, cuvantul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint "radacina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care alearga dupa bogatii, sfantul apostol Pavel scrie: "Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare." (I Timotei 6, 9).

Intr-un alt text, acelasi apostol, include lacomia printre acele pacate care ii inchid omului drumul catre imparatia cerurilor. El scrie: " Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alta parte si Sfantul apostol Petru ii numeste pe cei lacomi "fii blestemului" (II Petru 2,14).

Intelegeti asadar, ca si voi insiva trebuie sa va paziti de acest pacat si cu atat mai mult sa ii paziti si pe copiii vostri. Vom incerca asadar aici, sa raspundem la intrebarea: ce trebuie sa faceti, ca sa nu dobandeasca fiii vostri pacatul lacomiei si al iubirii de argint?

De foarte multe ori insisi parintii, "cu stiinta sau cu nestiinta", cultiva in sufletele copiilor lor pacatul lacomiei. In multe familii, copiii nu aud alte discutii, decat cele care se refera la salariu, cheltuieli si castiguri. "sa isi gaseasca un post bun cu salariu mare". Aceasta devine problema principala a vietii lor. Bogatia este considerata ca fiind cea mai mare fericire, in vreme ce saracia. este deplansa ca fiind cea mai mare nefericire.

In aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea in viata de zi cu zi. De la cea mai frageda varsta ei incep sa observe ca oamenii sunt respectati in functie de situatia lor economica.

Vazand toate acestea, este firesc ca ei sa se obisnuiasca cu gandul, ca oamenii traiesc avand ca unic scop castigarea banilor, si ca banii reprezinta lucrul cel mai important din lume.

In anumite enorii, asa dupa cum am aflat, copiii care invata la scolile parohiale muzica bisericeasca, nu vor sa mai cante fara a fi platiti in corul bisericii lor, cu toate ca sunt inca elevi, ci, in conformitate cu sfaturile parintilor lor, cer sa fie platiti pentru fiecare slujba.

Se pare ca parintii acestor nefericiti copii, ii vad deja, ca pe niste unitati economice rentabile. Ce se va intampla insa cu acesti copii cand vor creste mari? Vor face numai acele lucruri care le ofera castig banesc? In Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu ii plateste pentru a participa la sfintele slujbe...?

In acest fel parintii se dovedesc a fi principala cauza a coruperii morale si a indepartarii copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, ii invata sa il slujeasca pe mamona si sa fuga departe de Mantuitorul.

Dansul evreilor in jurul vitelului de aur, in desertul Sinai (Iesire 32,1 s.a.), ne dovedeste in chip reprezentativ ce influenta are lacomia asupra vietii religioase. Acolo unde oamenii se inchina vitelului de aur, adica banilor, nu exista respect si inchinare fata de adevaratul Dumnezeu!

Lacomia se manifesta in copilarie sub diverse forme. La copiii mici se manifesta prin dorinta de a pune mana pe tot ceea ce pot si de a si le insusi. In acelasi timp refuza cu tarie sa imparta ceea ce au dobandit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat.

Ca sa ii paziti de aceasta patima serioasa, trebuie sa le cultivati virtutea generozitatii. Aceasta o veti putea reusi invatandu-i sa imparta cu ceilalti ceea ce au, sa faca milostenie cu cei saraci, sa ii ajute pe cei aflati in suferinta. Sa ii invatati in acelasi timp, ca acest gest de generozitate nu trebuie sa aiba ca motivatie doar sentimentele de mila sau compatimire, care sunt sadite in mod firesc in fiecare om echilibrat. Trebuie sa aiba si convingerea ca ceea ce daruiesc celui sarac, daruiesc in acelasi timp lui Hristos. Sa ii invatati cuvintele Mantuitorului: "Mai fericit este a da decat a lua" (Fapte 20,35). Manuta copilului trebuie sa se obisnuiasca sa faca milostenie, sa simta cat de multa bucurie si multumire aduce acest lucru.

O alta forma de lacomie care se intalneste la copii, se manifesta prin aceea ca nu se multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie sa fie invatati sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera, pentru a fi feriti de acest pacat. Trebuie sa se multumeasca cu mancarea care li se da, cu imbracamintea, cu jucariile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca sa reusiti acest lucru trebuie sa urmati urmatoarea zicala: "Cine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai da nimic", sau mai popular: "Nemultumitului i se ia darul!". Daca copilul face nazuri fala de mancare, imbracaminte sau jucariile oferite, luati-i-le inapoi. Acest lucru va actiona asupra lui in mod pozitiv, daca rasfatul lui nu a ajuns prea departe.

Nu este rar fenomenul prin care copiii isi insusesc lucruri straine, care nu le apartin. Aici trebuie sa fiii foarte atenti. Daca vedeti in mainile lor ceva pe care nu il are de la voi, intrebati-1 unde 1-a gasit, si daca va dati seama ca 1-a luat de la altii, obligati-1 sa il inapoieze imediat, fara nici o intarziere.

Din cand in cand aruncati cate o privire si in ghiozdanul sau de scoala, nu cumva sa se gaseasca acolo anumite lucruri straine. Daca aduc acasa lucruri pe care sustin ca le-au gasit pe drum sau la scoala, sfatuiti-i sa intrebe in clasa, sa vada daca nu cumva le-a pierdut cineva.

Nu le permiteti copiilor sa faca schimb cu lucrurile lor si nici sa le vanda altora, deoarece acesta este drumul prin care invata sa ii insele pe altii. Invatati-i cat de curand posibil faptul, ca cele castigate prin inselaciune nu aduc bunastarea.

Invatati-i de mici sa faca distinctie intre " ce este al meu" si "ce este al tau". De aceea, nu le permiteti sa foloseasca, fara a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati. Aceasta duce la slabirea sentimentului de respect faca de drepturile celorlalti si fata de dreptul lor de proprietate.

In acelasi timp insa, sfatuiti-i sa se ajute intre ei si sa imprumute lucrurile lor celorlalti frati, in cazul in care acestia au nevoie de ele.

In sfarsit, daca doriti sa ii paziti pe copiii vostri de pacatul lacomiei, sub orice forma ar aparea el, daca vreti ca ei sa nu devina robi ai lui mamona, aratati-le, prin cuvintele si faptele voastre, adevarata valoare a bunurilor pamantesti.

Explicati-le ca banii si averea nu reprezinta cel mai important lucru din lume. Ca mult mai importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i sa inteleaga ca nimic nu ii foloseste omului daca ar castiga chiar lumea intreaga, dar si-ar pierde sufletul.

Nu neglijati insa, nici viata voastra duhovniceasca, din cauza lacomiei. Intariti-va prin rugaciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot comportamentul de zi cu zi, ca scopul principal al vietii nu este dobandirea banilor si a averii, ci mantuirea si pregatirea pentru viata de dincolo!

V-am aratat asadar, cum sa luptati impotriva inclinatiei copiilor vostri catre lacomie si cum sa ii paziti de aceasta patima periculoasa. Recapitulez:

Invatati-va copiii sa fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspirati-le dezgustul fata de minciuna. Invatati-i prin cuvantul si exemplul vostru adevarata valoare a bunurilor pamantesti.

Pregatiti-i nu doar pentru cele pamantesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-va nu numai de trupul cel trecator, dar si de sufletul nemuritor. Inarmati-i nu doar pentru aceasta viata trecatoare, ci si pentru vesnicie!