Cuvant inainte


Cuvant inainte

1. Cartea de fata priveste civilizatia romana sateasca. Pentru a inlatura eventuale neintelegeri, ne socotim obligati sa dam o seama de lamuriri incepand cu aceea asupra titlului.

Satul romanesc de azi, in majoritatea cazurilor, nu mai este o realitate organica echilibrata ci o realitate intrata intr-un puternic proces de destramare, ceea ce face ca formele si sensurile prezente aici, sa aiba un caracter divers, lipsit de unitate, asa cum am incercat sa aratam in capitolul de incheiere al lucrarii.

Uneori insa, cu deosebire in regiunile izolate de munte, satul romanesc staruie sa traiasca o viata nealterata, armonioasa si echilibrata, bogata in valori traditionale, ca un produs curat al pamantului si istoriei locale. Deosebitele sale expresii ne dovedesc cu prisosinta acest fel de viata. O comunitate alcatuita nu arareori de un singur neam de oameni, cu o ordine spirituala si sociala traditionala, o comunitate temeinic inchegata si firesc crescuta, asa este satul romanesc arhaic.

In lucrarea de fata incercam sa desprindem ceea ce apartine civilizatiei romane satesti, cercetand in deosebi acea categorie de asezari care ne pune mai direct in stapanirea datelor fundamentale ale acestei civilizatii. Nu studiem orice sat romanesc de azi, ci numai pe acela care pastreaza forme arhaice, cu un continut de viata aparte, concreta si ireductibila, in conditiile sale locale etnice.

Totusi, nu urmarim cu orice pret "specificul" ci observam si cercetam realitati concrete, vii, cu caractere proprii care pot fi asemanatoare dar si diferentiate. Aplecarea cu dragoste (caci fara dragoste nici stiinta nu e cu putinta) asupra fenomenelor cu caracter stravechi, nu vine din nevoia de a culege curiozitati si nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaste o realitate istorica concreta, uneori luptand cu greutatile unor aspecte inselatoare sau intamplatoare, asezate in decursul vremii.

Aplicand acest punct de vedere ni s-ar putea obiecta: este nestiintific sa cercetezi numai o categorie de asezari si o categorie de fapte care ar privi vechea civilizatie sateasca. La aceasta critica raspundem: este oare mai stiintific sa inregistrezi tot, oriunde si oricum, alunecand fara voie in campul faptelor nesemnificative? Nu e mai rodnic sa cercetezi un complex organic de fapte care constituie o realitate vie, de sine statatoare si sa deosebesti ceea ce apartine cu adevarat acestei realitati de ceea ce s-a adaugat mai tarziu?

Noi inclinam catre a doua pozitie. Dece? - Pentru ca urmarim intelegerea, cat mai adanc cu putinta, a unui fenomen precis determinat, ca o existenta sigura: civilizatia si lumea satului romanesc.

Procedand in acest fel, noi nu dorim sa facem stiinta universala. Din pozitia pe care ne-am fixat-o, aceasta poate fi cu putinta dar numai ca o contributie nu ca intentie. Noi observam si experimentam aici forme, activitati si sensuri concrete, fara putinta de a fi gasite si aiurea. Un fenomen care ar putea fi observat aici in Romania, ca si in America, asa cum bunaoara se intampla in astronomie, nu ar mai fi pentru noi atat de interesant. L-ar putea studia, desigur cu mai multa competenta stiintifica si tehnica, Americanii.

Sociologia ca stiinta sociala universala poate fi ajutata cu mai multa vrednicie, cercetand un fenomen etnic in toate radacinile sale istorice si metafizice, deoarece apartine tot conditiei umane si formelor istorice pe care aceasta le imbraca in deosebitele civilizatii primitive sau evoluate.

2. Acum cateva cuvinte despre felul cum a fost tratat satul romanesc si civilizatia sa, cuvinte care vor avea totodata scopul de a indica punctul de vedere care ne indrumeaza cercetarile.

Multi dintre scriitorii veacului trecut, sub influenta unui romantism potrivit acelor vremuri, au coborat la sate cu dorinta sincera de a cunoaste creatiile sufletului popular. Aceasta s-a petrecut insa la noi in imprejurari cu totul speciale, data fiind schimbarea ce urma sa se produca in viata neamului prin introducerea civilizatiei Apusene. Aplecarea asupra satului s-a facut tocmai in momentul cand patura noastra conducatoare nu mai traia efectiv o viata nationala in sens autohton, mergand nu rareori pana la deosebirea simtirii si conceptiei de viata. Daca interesul aratat satului de catre poeti izvora dintr-o curata si lirica pornire, interesul celor mai multi dintre oamenii nostri de raspundere izvora dintr-o atitudine lipsita de intelegere. Pe aceasta cale civilizatia romana sateasca a devenit o curiozitate, iar satul a aparut ca ceva decorativ.

Fireste ca pe urma acestor doua atitudini nu putea naste o cercetare temeinica a satului si civilizatiei sale. Rareori au aparut oameni care sa fi inteles, care sa fie cercetat si pus in valoare creatiile noastre populare si aceasta desigur mai mult in literatura.

Astazi, lucrurile par ca merg pe o noua cale, catre o infatisare noua. Civilizatia romana sateasca a inceput sa fie cunoscuta asa cum impun regulile unei cercetari mai adanci. Ceea ce pentru neam insemna o expresie vie a sufletului sau si pentru inaintasii nostri in cel mai bun caz un prilej de inaltat lirism, a devenit pentru noi, o problema si un prilej de studiu, dublate de o constiinta a valorificarii realitatilor etnice.

Punctul de vedere care ne-a calauzit in aceasta cercetare a fost acela de a trata civilizatia romana sateasca, ca pe o realitate concreta, cu o existenta aparte si anume ca o realitate umana.

Sa precizam cuprinsul acestei formule.

Realitatea concreta nu trebuie inteleasa material dupa cum metoda concreta nu trebuie inteleasa empiric. O realitate sociala nu poate fi studiata cu adevarat daca o privim numai in datele sale materiale, numai in deosebitele sale expresii de dincolo de om. Societatea trebuie privita ca o realitate organica, vie, ca o existenta aparte in care omul cu imponderabila sa natura este insasi inima lucrurilor. Stapanind un astfel de punct de plecare empirismul si rationalismul ca metode, sociologismul ca filosofie, sunt sigur depasite.

3. In cartea de fata nu voim sa prezentam civilizatia romana sateasca in datele ei materiale si nici in valorile sale nationale. Voim doar sa supunem atentiei cititorului o seama de probleme legate de fiinta sa, sa ridicam o seama de intrebari si ipoteze, sa indrumam cercetarile intr-un fel mai rodnic decat acela practicat pana in prezent, fireste daca experimentarea punctului nostru de vedere va indreptati aceasta prezumtie.

Pentru autor, lucrarea de fata este un sfarsit si un inceput asa cum pentru taranul roman se incheie orice lucrare. In paginile sale este depusa experienta unui trecut de cercetari din a caror roade putine au putut vedea lumina tiparului si se exprima totodata nazuinta unor cerercetari si lucrari viitoare, singurele care vor putea indreptati cu adevarat aparitia cartii acesteia. Am intocmit lucrarea din constiinta unea lipse ce trebuia implinite.

E. B. Mai 1942.