Ascetilor nestatornici nu trebuie sa li se acorde increderea si libertatea de a vorbi

 

Ascetilor nestatornici nu trebuie sa li se acorde increderea si libertatea de a vorbi, ci de cei asemenea sa ne ferim

Intr-adevar, se cuvine sa ne ferim de cei nestatornici, care pleaca de la ei la alti frati, asaltand din placeri continui si staruitoare manastirile si, sub pretext de asa-zisa dragoste frateasca, isi satisfac placerile carnii; dar nu au ca podoaba in sufletele lor nici siguranta, nici statornicie, nici ordine, nici intelepciune, ci tot ceea ce este ciudat si josnic, fiind plini de continua visare si nejudecata, de inselaciune si prefacatorie, de vorbarie mincinoasa si laudarosenie inselatoare. Acestia sunt neinstruiti in vorba si neinfranati la pantece; in suflet sunt mereu nehotarati si schimbatori de ici-colo; gandurile le au asemenea zborului liliecilor; nicioda ta nu privesc spre ceea ce este drept, ci zboara oblic si schimband mereu directia; una lasa sa se intrevada de la primele miscari si catre altceva se indreapta prin schimbarea parerii impotriva oricarei asteptari; incep multe si nu continua (pana la capat) nimic.

Dar se aseamana si cu animalele de povara, care se invartesc in jurul pietrelor de moara si, cu toate ca umbla timp indelungat, se gasesc mereu in acelasi loc; si intr-adevar, trupul se oboseste, dar ele nu se indeparteaza deloc de spatiul mic; astfel si aceia, invartindu-se mereu in jurul patimilor trupului, nu fac nici un progres in privin ta inaltarii spirituale, ci alearga intr-un cerc fara sfarsit si indeletnicindu-se mereu cu dorintele si placerile trupesti, trec de la acestea iarasi la aceleasi si nu se indeparteaza de sclavia rautatii din cauza perversitatii intentiei lor. Acestia scot in evidenta chipul voii ca momeala pentru cei care vad si ascund in ei lacomia si marsavia si vulpea perfida, dar se straduiesc sa atraga spre rautatea lor pe multi; cei care nu stiu sa-si indrumeze gandul si urmeaza cu usurinta si indrumarea buna si pe cea rea si tot ceea ce ar indica cineva ca drept sau posibil; si pe acestia, asadar, se straduiesc sa-i impinga spre propria lor prapastie, socotind deformarea acestora ca propria lor justificare si asocierea acestora la perversitate ca micsorare a gravitatii relelor facute. De acestia, deci, se cuvine sa se poarte grija prin orice chip, ca sa nu vatame pe altii prin transmiterea intinarii sufletesti, si chiar ei, fiind respinsi de pretutindeni, se vor intoarce cateodata spre bine, luand ca indrumator rusinea si ca sfatuitoare pentru indepartare de rautate aversiunea fratilor seriosi. Caci aceasta a invatat si Pavel cand a vorbit despre cei care nu lucrau nimic, ci umblau fara randuiala: "pe acela sa-l insemnati si sa nu aveti cu el nici un amestec ca sa-i fie rusine".

Carti Ortodoxe

Cuprins