Pe cel care tinde spre desavarsire, iesirea nu va putea sa-l pagubeasca


Pe cel care tinde spre desavarsire, iesirea nu va putea sa-l pagubeasca

Daca ascetul ar spune ca se vatama prin iesirile sau prin calatoriile care se intreprind pentru ingrijirea de cele necesare comunit atii, si pentru aceasta refuza sa iasa, el n-a inteles inca exactitatea ascultarii si nici nu s-a convins ca pentru asemenea nerozii, singur faptul (ca nu iese) nu desavarseste. Sa priveasca, deci, exemplele sfintilor, cum au realizat ei ascultare desavarsita, fara sa se impotriveasca sau sa poarte controversa, nici in cel mai neinsemnat lucru, pentru vreuna din aceste porunci care se indeplinesc atat de greu, si sa invete ascultarea desavarsita. Daca totusi, vreunul se vatama cu adevarat, sa roage comunitatea frateasca sa roage pe Dumnezeu pentru el si el insusi sa ceara de la Dumnezeu cu nadejde nezdruncinata sa-l faca  instrument puternic si util pentru toate faptele duhovnicesti si pentru toate slujirile trupesti care tind catre fapte bune.

Atunci si Domnul, Care priveste cu bunavointa, fara indoiala, ravna celor care cauta binele, va acorda puterea pentru ca Insusi a indemnat pentru cerere si a spus aceasta: "Cereti si vi se va da; cautati si vei afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, iar celui care bate, i se va deschide"; iar in alt loc se relateaza: "De este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa ceara de la Dumnezeu, Care da tuturor de-a dreptul si nu infrunta; si se va da lui. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala". Si in toate imprejurarile in general, cand, fie mintea se gaseste  in dificultate pentru ascultare desavarsita, fie satana impiedica, fiindca slabeste mintea si impiedica bunavointa, sa rugam pe Dumnezeu folosind acest remediu, sa ne dea aptitudinea pentru realizari, sa strapunga trupurile noastre cu frica de Dumnezeu si sa faca mintea noastra neclatinata, asa incat sa nu fie stapanita de dorintele si placerile trupesti. Pentru ca, atunci cand mintea este distrata, dorintele trupesti se dezvolta in suflet si provoaca diferite tulburari in cugete si ne fac sa devenim lenevosi in privinta faptelor bune.

Asadar, sa nu refuzam sa-si aduca fiecare contributia lui pentru cerintele comune si necesare trupului, ci sa rugam pe Dumnezeu sa primim puterea conlucrarii. Caci daca toti ar refuza, imitand pe inaintasi, cine va implini cele necesare (pentru comunitatea frateasca)? Si intr-un alt chip, dintr-un exemplu, merita sa ne invatam aceasta. Anume, ostasul care este randuit de curand intr-un batalion nu se straduieste sa intoarca pe ceilalti ostasi catre obiceiul lui, ci el se adapteaza la felul de viata al batalionului.

Asadar, se cuvine ca si cel care este randuit in sistemul duhovnicesc sa nu doreasca sa intoarca pe ceilalti catre felul lui (de viata), ci el sa-si adapteze felul lui la moravurile si randuielile sistemului (duhovnicesc).

Carti Ortodoxe

Cuprins