Relatiile ascetului cu rudele


Nu trebuie sa se urmareasca intretinerea de convorbiri cu rudele care traiesc in viata civila, sau sa se poarte grija de lucrurile acestora

Asadar, se cuvine ca de neamuri si de prieteni si de parinti sa fim  separati cu starea sufleteasca, asa cum vedem pe cei morti ca lipsesc dintre cei vii. Caci acela care cu adevarat s-a incredintat luptelor virtutii si a renuntat la toata lumea, impreuna cu cele ce ii apartin ei, si ca sa ma exprim mai deplin, s-a rastignit pe sine, acela a murit pentru lume si pentru toti cei din lume, fie ca sunt parinti, fie ca sunt frati, fie ca apartin rudeniei de a treia sau de a patra sau de o mai indepartata treapta. Asadar, daca parintii se  separa de viata (lumeasca) si imbratiseaza viata copilului, ei sunt rude cu adevarat, dar nu mai ocupa locul de parinti, ci locul de frati. Caci cel mai adevarat parinte, primul, este Tatal tuturor, iar al doilea dupa Acela este superiorul (staretul) vietii duhovnicesti. Dar daca neamurile raman sa pastreze viata de mai inainte, ele sunt parte a lumii de care noi ne-am separat si nu se aseamana deloc cu cei care au lepadat pe omul trupesc si au refuzat reconcilierea cu acestia. Iar cel care accepta cu sarguinta prietenia celor din lume, sa se indeletniceasca tot timpul impreuna cu ei, instaleaza in sufletul lui, prin intalnire (convorbire) permanent a, starile sufletesti ale acelora. Si atunci, dupa ce mintea lui a fost cuprinsa din nou de gandirea lumeasca, ii slabeste rezistenta cea buna, se desparte de gandirea duhovniceasca, ii revine in suflet indispozitia anterioara si este ranit de cel vrajmas, care tulbura viata duhovniceasca prin rudenia dupa trup.

Asadar, pentru neamuri sa dorim cele mai bune (lucruri), dreptatea, numele bun si pietatea si pe acelea pe care noi le socotim cinstite. Caci acestea e bine sa ni le dorim si noua, ca si acelora al caror interes este sa beneficieze de la noi. Noi insa sa ne debarasam gandurile de grija si preocuparea pentru aceia. Caci diavolul, vazand ca am lepadat orice grija lumeasca si ne indreptam bine inarmati spre cer, vara in noi ideea pentru neamuri, ne pregateste sa purtam grija de afacerile lor si astfel face ca gandul nostru sa se preocupe cu griji lumesti; care anume, este averea neamurilor si daca este indeajuns sau lipseste, care sunt castigurile pe care le realizeaza din tranzactiile lor, si cat creste averea lor, care sunt pagubele ce li se intampla din imprejurari nefericite ale vietii si cu cat se micsoreaza averea existenta; si il face sa se bucure de bunastarea lor, dar sa se nelinisteasca de nereusitele lor; sa aiba impreuna cu ei aceiasi vrajmasi (chiar daca dupa porunca lui Dumnezeu nu trebuie sa avem nici un vrajmas58), si se bucura impreuna cu prietenii, care nu pretuiesc dupa cum se cuvine, de multe ori, familiaritatea duhovniceasca, dar se bucura chiar de castigurile nedrepte si ilegale ale lor si isi vara iarasi in cuget toate preocuparile rele ale problemelor lumesti, pe care, dupa ce le-am indepartat, le-am primit in gandurile noastre duhovnicesti, si dupa ce cultiva din nou in suflet gandirea pamanteasca si lumeasca, suprima pe ascetul launtric si pregateste pe curajosul care poarta numai pe deasupra forma ascetului, dar nu mai este deloc preocupat de virtuti. Iar de multe ori, din cauza interesului (favoritismului) puternic pentru neamuri, ascetul indrazneste sa savarseasca si ierosilie, ca sa remedieze nevoia neamurilor.

Pentru ca toate cate s-au strans pentru sfinti, care s-au afierosit pe ei insisi lui Dumnezeu, sunt socotite si privite ca sfinte si adevarate ofrande. Asadar, cel care isi insuseste ceva dintre acestea devine ierosil (necinstitor de cele sfinte).

Asadar, dupa ce am cunoscut paguba de nesuportat pe care o provoaca bunavointa fata de neamuri, sa ne indepartam de grija lor, ca sa nu fie ea o arma diavoleasca. Pentru ca Insusi Domnul a oprit legatura si familiaritatea de acest fel, cand n-a ingaduit unuia din ucenicii Lui nici chiar sa-si ia ramas bun de la cei ai casei lui, iar altuia nici sa ingroape trupul mort al tatalui sau. Asadar, celui care a vrut sa-si ia la revedere de la neamurile lui i-a spus ca: "Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu". Iar celuilalt care a voit sa-si ingroape pe tatal sau, i-a spus: "Urmeaza-Mi", si "Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor". Deci, cu toate ca amandoi au parut ca cereau lucruri foarte rationale si foarte drepte, Mantuitorul n-a consimtit si pentru nimic in lume n-a lasat pe ucenicii imparatiei cerurilor sa se desparta de El, pentru ca sa nu fie abatuti de inclinarea starilor sufletesti pamantesti si trupesti si  sa faca sau sa cugete ceva nedemn de grija inalta si cereasca; pentru ca nu se ingaduie celor ce poarta grija celor ceresti sa se indeletniceasca cu lumea, dupa ce au abandonat-o si dupa cuget au devenit supraoameni. Dar daca cineva ar intreba cum, atunci, legea porunceste sa ne ingrijim de neamuri, spunand: "De cei de un neam cu tine nu te ascunde", si la fel si Apostolul: "Daca cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de ai casei sale, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios" acestuia ii vom da raspuns scurt, ca dumnezeiescul Apostol a spus aceasta pentru cei din lume, care au bogatie materiala si pot sa indulceasca lipsa neamurilor.

De asemenea si legea spune acestea, si ca sa fiu mai scurt, fata de cei vii, nu fata de cei morti, fiindca cei morti intr-adevar nu au o asemenea obligatie.

Dar tu ai murit si te-ai rastignit pentru toata lumea. Pentru ca ai lepadat bogatia materiala si ai iubit saracia, te-ai facut ofranda lui Dumnezeu si ai devenit obiect de pret al lui Dumnezeu. Deci, ca un mort esti liber de orice obligatie fata de neamuri si ca un sarac nu ai nimic ca sa le oferi. Nici chiar de roadele muncii tale manuale nu-ti este ingaduit sa dispui pentru oameni, pentru ca nu mai ai putere nici asupra corpului tau, ca ofranda (facuta lui Dumnezeu), ci trebuie sa traiesti numai impreuna cu ascetii, pentru ca si acestia sunt intru totul afierosi ti lui Dumnezeu. Asadar, cum ti s-ar potrivi tie cuvintele care au fost amintite de Sfintele Scripturi?

Sau cum nu vei pacatui daca ai contraveni fagaduintelor tale cu privire la viata ascetica?

Carti Ortodoxe

Cuprins