Se cuvine ca rugaciunea sa fie avuta in vedere inainte de toate


Se cuvine ca rugaciunea sa fie avuta in vedere inainte de toate

Orice fapta, iubitule, si orice cuvant al Mantuitorului nostru Iisus Hristos este norma de pietate si de virtute. Pentru aceasta, desigur, S-a si intrupat, infatisand ca intr-un tablou pentru noi pietatea si virtutea, pentru ca privind la acest tablou sa imitam fiecare, dupa putere, originalul (arhetipul). Caci pentru aceasta poarta insusi corpul nostru, pentru ca sa imitam si noi, pe cat se poate, viata Lui. Asadar, tu, cand auzi cuvantul si fapta Lui, sa nu asculti cu indiferenta si simplu, oricum ar fi, ci sa patrunzi in fondul sensurilor; sa devii partas acelora care l-au transmis dupa intelesul tainic. Pentru ca, intr-adevar Marta primeste bine pe Domnul, iar Maria se aseaza langa picioarele Lui; dar amandoua surorile aveau bunavointa. Sa separi acum lucrurile; Marta s-a apucat sa pregateasca cele necesare pentru satisfacerea trebuintei Lui trupesti, iar Maria s-a asezat langa picioarele Lui si I-a ascultat cuvintele. Deci una si-a achitat constiinta fata de ce se vedea, alta a slujit la ce nu se vedea. Pentru ca intr-adevar cel prezent era si om si Dumnezeu, acelasi Stapan care a acceptat bunavointa ambelor femei. Dar Marta, fiindca era coplesita de oboseala, a rugat pe Domnul sa intervina, pentru ca sora ei s-o ajute la slujire, zicand: "Spune-i sa se ridice si sa slujeasca cu mine". Domnul, insa, raspunzand, i-a zis:

"Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti; dar un lucru trebuie; Maria, totusi, partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea" . Fiindca nu ne gasim aici ca sa ne odihnim in paturi si sa hranim pantecele, ci am venit ca sa va hranim cu cuvantul adevarului si cu intelegerea tainelor.

Asadar, pe una n-a indepartat-o de la lucrul ei, iar pe cealalta a acceptat-o pentru devotament. Ia aminte acum ca pentru amandoua femeile au fost pregatite doua parti; una este inferioara, fiindca a ales pe cea corporala - si totusi foarte utila - slujirea; cealalta este superioara si mai duhovniceasca, fiindca s-a inaltat prin intelegerea tainelor.

Tu, cel care asculti, sa iei acestea in mod duhovnicesc si sa alegi pe care o vrei. Dar daca vrei sa slujesti, sa slujesti in numele lui Hristos. Pentru  ca Acesta  a spus:  "Intrucat ati  facut unuia  dintre acesti  frati ai Mei,mai mici, Mie  Mi-ati facut".  Pentru ca daca  ai primit pe  straini si ai ajutat pe  saraci si  ai mangaiat  pe cei  in suferinta  si ai  dat ajutor celor aflati in stare de nevoie si calamitate, si ai servit pe cei bolnavi, toate acestea Hristos le primeste ca facute Lui insusi. Daca totusi vrei sa imiti pe Maria care a lasat slujirea trupului si s-a ridicat la contemplarea obiectivelor duhovnicesti, sa faci aceasta cu consecventa si sinceritate. Lasa trupul, lasa agricultura, bucataria si pregatirile, si aseaza-te langa picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui, ca sa devii partas al tainelor dumnezeirii. Pentru ca (contemplarea) invataturii lui Iisus este mai inalta decat slujirea trupului.

Ai primit deci, iubitule, exemple si dovada; sa imiti ceea ce vrei; poti sa devii  sau slujitorul  saracilor sau  iubitorul invataturii  lui Hristos. Dar daca ai putea sa le imiti pe amandoua, din amandoua partile vei primi roada mantuirii. Dar, primul vine cuvantul duhovnicesc, iar toate celelalte al doilea, "pentru ca Maria" - spune Mantuitorul - "partea cea buna a ales".

Asadar,  daca  si tu  doresti  sa fii  adept  al lui  Hristos,  sa te  asezi  la picioarele Lui si sa-I primesti Evanghelia; vei lasa acolo toata averea ta si vei trai fara griji; vei uita atunci chiar propriul tau corp si astfel vei putea sa urmezi invatatura Lui, ca sa imiti pe Maria si sa castigi cea mai inalta marire.

Iar cand te rogi, sa fii atent sa nu ceri unele in locul altora si sa  provoci mania Domnului; si sa nu ceri bani, marire lumeasca, putere sau orice altceva dintre cele rezultate din acestea, ci, sa ceri imparatia lui Dumnezeu, si El iti va procura toate cele de trebuinta trupului, precum spune Insusi Domnul: "Cautati (mai intai) imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua". Iar pentru rugaciune, iubitule, exista doua moduri: primul este cel al preamaririi cu umilinta, iar al doilea, care urmeaza acestuia, este al cererii. Asadar, cand te rogi, sa nu incepi indata cu cererea; altfel devii banuit in privinta intentiei, ca te rogi lui Dumnezeu constrans de nevoie.

La inceputul rugaciunii, deci, uita-te pe tine insuti, pe sotie, pe copii; lasa pamantul, intinde bratele spre cer; lasa toata faptura vazuta si nevazuta si incepe sa preamaresti pe Cel care a facut toate; iar cand Il preamaresti pe Acesta, sa nu-ti rataceasca mintea incoace si incolo, nici sa nu basmesti ca paganii, ci sa alegi din Dumnezeiestile Scripturi si sa zici: "Te binecuvintez, Doamne, Cel indelung-rabdator, Cel fara de rautate, Care in fiecare zi ai indurare pentru greselile mele si Care ne-ai dat noua tuturor posibilitatea pocaintei. Caci pentru aceasta treci sub tacere si ne ierti, Doamne, ca sa Te preamarim pe Tine, Care dai, din iubire, mantuire neamului nostru, uneori insufland teama, alteori indemnand, alteori folosind pe profeti si, in cele din urma, cercetandu-ne prin venirea Hristosului Tau. Pentru ca Tu ne-ai creat pe noi, si nu noi. Tu esti Dumnezeul nostru".

Iar cand vei preamari, dupa Scripturi, precum poti, si vei inalta lauda catre Dumnezeu, atunci sa incepi si sa spui, cu umilinta: "Eu, Doamne, nu sunt vrednic sa vorbesc inaintea Ta, pentru ca sunt tare pacatos". Si chiar daca constiinta ta nu te mustra inca pentru vreun rau, se cuvine sa spui, totusi, asa, fiindca nimeni nu este fara de pacat in afara de Dumnezeu si pentru ca, in timp ce savarsim multe pacate, pe cele mai multe nici nu le cunoastem. Pentru aceasta Apostolul spune: "Constiinta nu ma acuza de nimic, dar cu aceasta nu m-am indreptat", adica savarsesc multe pacate, dar nu le sesizez. Pentru aceasta si profetul spune: "Cine va pricepe greselile".  Asa incat nu vei minti daca te numesti tu insuti pacatos, pentru ca pacatuiesti si numai prin aceea ca-ti pui in gand sa zici: nu sunt pacatos; asadar, mai degraba spune: sunt mai pacatos decat toti, intrucat calc porunca dumnezeiasca, care randuieste: "cand veti face toate (cele poruncite) sa spuneti: suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem". Astfel se cuvine sa ai in mintea ta totdeauna aceasta: sunt netrebnic, si aceasta: "cu smerenie sa se socoteasca unul pe altul mai de cinste decat el insusi". Asadar, sa te rogi lui Dumnezeu cu teama si cu umilinta. Iar cand vei adresa cuvant de umilinta sa spui: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca Te-ai indurat pentru pacatele mele si m-ai lasat nepedepsit pana acum; pentru ca eram vrednic sa sufar inca de mult nenumarate asemenea (pedepse) si sa fiu indepartat de la fata Ta, dar iubirea Ta ingaduitoare s-a indurat fata de mine; Iti multumesc, desi nu sunt in masura sa multumesc ingaduintei Tale"; iar cand vei implini pe cele doua, si preamarirea si umilinta, atunci sa ceri ceea ce ai nevoie sa ceri; dar nu bogatie cum cereai mai inainte, nici marire lumeasca, nici sanatatea trupului. Caci Cel care te-a creat si se ingrijeste de mantuirea ta, cunoaste ce-i trebuie fiecaruia, sanatatea sau boala; ci sa ceri, asa cum s-a poruncit, imparatia lui Dumnezeu.

Caci pentru nevoile trupului tau, precum s-a spus mai inainte, acesta se va ingriji. Pentru ca Imparatul nostru este foarte exigent si se manie daca cineva i-ar cere ceva fara importanta, daca cineva dintre noi L-ar ruga pentru lucruri ce nu se cuvin. Asadar, in rugaciunea ta sa nu-ti arati disperarea, ci sa ceri pentru tine lucruri vrednice de imparatul Dumnezeu. Iar cand ceri cele bineplacute lui Dumnezeu, sa nu incetezi, pana cand vei obtine cele cerute. Caci la aceasta a facut Domnul aluzie in Evanghelie, cand a spus: "Cine dintre voi, avand un prieten si se va duce la el in miez de noapte si-i va zice: Prietene, imprumuta-ma cu trei paini, ca a venit din cale un prieten la mine si n-am ce sa-i pun inainte; iar acela, raspunzand dinauntru, sa-i zica: Nu ma da de osteneala. Acum usa este incuiata si copiii mei sunt in asternut cu mine. Nu pot sa ma scol sa-ti dau. Zic voua: Chiar daca sculandu-se, nu i-ar da pentru ca-i este prieten, dar, pentru indrazneala lui, sculandu-se, ii va da cat ii trebuie" .

Domnul ne da exemplu ca sa ne invete sa fim tari si ravnitori in credinta. Adica foloseste exemplu omenesc, ca sa inveti sa nu te lasi coplesit de oboseala vreodata, incat, atunci cand vei cere si nu vei primi, sa nu incetezi pana ce vei primi, daca, desigur, vei cere, asa cum s-a spus, cele ce Dumnezeu doreste. Si sa nu spui, sunt pacatos si nu sunt ascultat. De aceea, in mod sigur, ca sa nu deznadajduiesti, sa spui (mereu): "chiar daca nu-i va da pentru ca-i este prieten,  dar, pentru indrazneala lui, ii va da  cat ii trebuie" . Si chiar daca va trece o luna, un an, trei ani, patru ani sau si mai multi, pana ce vei primi, sa nu incetezi, ci sa ceri, cu credinta, lucrand totdeauna binele. Pentru ca adeseori cate unul dintre noi in tinerete a  urmarit intelepciunea, dupa aceea pe furis s-a strecurat placerea, s-au pus in miscare placerile dupa natura, a slabit rugaciunea, vinul devine stapanul tineretii, se pierde intelepciunea (cumpatarea) si omul devine altul decat cel care trebuie. Astfel se produc schimbarile, fiindca nu ne impotrivim patimilor cu gand curajos.

De aceea, se cuvine ca fiecare sa puna la contributie toate puterile lui si sa roage cu indrazneala pe Dumnezeu sa-i stea intr-ajutor. Pentru ca daca cineva din lenevie se lasa stapanit de patimi si se preda vrajmasilor, cu acesta Dumnezeu nu se aliaza si nici nu-l asculta; caci, lasandu-se stapanit de pacate, s-a indepartat pe sine de Dumnezeu. Pentru ca cel care vrea sa fie ajutat de Dumnezeu nu-si paraseste datoria; si cel care nu-si paraseste datoria nu este parasit niciodata de ajutorul dumnezeiesc. Se cuvine, asadar, ca sa nu-l condamne constiinta pentru nimic si astfel sa ceara ajutorul dumnezeiesc. Dar sa nu ceara (ajutorul) cu indiferenta, ci cu mintea concentrata, pentru ca, altfel, nu numai ca nu va primi ceea ce a cerut, ci mai degraba va mania pe Stapan.

Pentru ca daca cineva care, stand si vorbind inaintea sefului, sta drept, cu multa teama, avand nemiscata si privirea externa si cea interna a sufletului, pentru ca nu cumva sa-si atraga vreo neplacere, cu atat mai mult se cuvine ca inaintea lui Dumnezeu sa stea cu teama si frica, avand indreptata toata atentia numai catre El si in nici o alta parte. Pentru ca El nu priveste numai pe omul exterior, ca oamenii, ci cerceteaza si pe cel interior. Asadar, daca stai inaintea lui Dumnezeu, asa cum se cuvine, si Ii oferi toate puterile tale, sa nu incetezi pana ce vei primi ceea ce ai cerut; dar daca constiinta ta te acuza ca rnandru si daca, desi poti, nu te rogi concentrat, sa nu indraznesti sa stai inaintea lui Dumnezeu, pentru ca sa nu devina rugaciunea ta pacat.

Daca insa, fiind slabit de pacat, nu poti sa te rogi cu staruinta, constrange-te atat cat poti si stai staruitor inaintea lui Dumnezeu, avand mintea  concentrata catre El si rugindu-L (sa fie) alaturi de tine; si Dumnezeu iarta, fiindca nu poti sa stai asa cum trebuie inaintea lui Dumnezeu, nu din dispret, ci din slabiciune. Daca in acest fel te silesti spre tot lucrul bun, sa nu incetezi pana ce nu vei primi ceea ce ceri, ci sa bati cu rabdare la usa Lui, cautand implinirea cererii tale. "Caci oricine cere ia - spune (Scriptura) - cel ce cauta gaseste si celui care bate i se va deschide". Caci ce altceva vrei sa dobandesti decat numai mantuirea de la Dumnezeu?

Doresti sa stii, iubitule, cum aveau rabdare sfintii si nu deznadajduiau? Dumnezeu a chemat pe Avraam, cand era mai tanar, si l-a mutat din pamantul asirienilor in Palestina, zicandu-i: "Iata, iti voi da tie pamantul acesta si urmasilor tai; si vor fi ca stelele cerului urmasii tai, care nu vor putea fi numarati" . Si a trecut numar mare de ani si au atras imbatranirea firii lui si s-a apropiat moartea, dar el n-a spus: Doamne, totdeauna mi-ai fagaduit copii si ai prezis ca voi fi tata tuturor neamurilor. De batranete impulsurile firii mele sunt moarte, iar Sara, femeia mea, de batranete nu mai are de mult ceea ce este caracteristic femeii in fiecare luna; asa incat fagaduinta Ta este mincinoasa. Pentru ca doi batrani, ce nadejde (sa mai) avem? N-a spus acestea, nu le-a gandit, ci a ramas nezdruncinat in credinta, si intr-adevar, dupa varsta imbatranisera, dar nadejdea era tanara; trupul mergea spre slabiciune si producea deznadejde, dar credinta intarea si sufletul si trupul. Dumnezeu - spunea - este cel care a  fagaduit, Stapanul firii si nu se poate intampla altfel. El face posibile si pe cele cu neputinta, pentru ca El face si schimba toate, asa cum vrea. Sa imiti, deci, credinta lui Avraam. Intr-adevar, atunci cand firea a slabit si impulsurile carnii au amortit, atunci a luat viata fagaduinta lui Dumnezeu.

Insuseste-ti exemplele. Dar noi ne rugam un an si incetam staruinta; postim doi ani si renuntam. Asadar, sa nu slabim in asteptarea fagaduintei lui Dumnezeu. Caci Cel care a fagaduit aceluia ca-i va inmulti urmasii, ne va fagadui si noua ca ne va implini dorinta, daca cerem fara incetare. Pentru ca spune (Scriptura): "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi". Pentru ca in timp ce tu erai departe de El, obosit si apasat de sarcina foarte grea a pacatului, El S-a milostivit de tine si te-a chemat, ca sa te usureze de sarcina si  sa-ti dea odihna in viitor, si tu sa  nu te increzi in El? Acum, insa, chiar daca am vrea sa tacem, vom fi mustrati de constiinta noastra; caci n-avem incredere in El, fiindca - asa-zicand - n-ar putea sa ne odihneasca, si ezitam sa luam asupra noastra jugul Lui cel comod si usor si sa intram in imparatia cerurilor prin poarta cea stramta, ci preferam mai degraba sa luam asupra noastra povara grea a pacatelor si prin dorintele placerii noastre sa urmam calea fara ingradiri si sa intram prin poarta larga spre pierzare. Dar, va spune cineva, in repetate randuri am cerut si n-am primit. Aceasta s-a intamplat, in orice caz, fie pentru ca ai cerut intr-un fel cum nu s-ar fi cuvenit, fie cu necredinta, fie cu mintea imprastiata, fie lucruri care nu-ti erau de folos. Dar chiar daca uneori ai cerut lucruri care erau spre folosul tau, n-ai staruit in cerere. Pentru ca Scriptura spune: "Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" , si: "Cel care va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui".

Dumnezeu cunoaste inima celor care se roaga. Asadar - va spune cineva - ce nevoie are Dumnezeu de cererea noastra? Nu stie El de ce avem trebuinta? Deci, ce nevoie (este) de cerere? Dumnezeu cunoaste, intradevar, ceea ce ne trebuie si ne procura din belsug toate bunurile materiale, spre a ne bucura de ele, si, fiindca este bun, ploua si peste cei buni si peste cei nedrepti si face sa rasara soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni, si inainte ca sa le cerem noi; totusi, credinta si faptele virtutii si imparatia cerurilor nu le vei primi daca nu le vei cere cu osteneala si cu multa staruinta. Pentru ca se cuvine ca mai intai sa le doresti si dupa aceea sa le ceri in mod sincer, cu credinta si rabdare, oferind toate puterile tale, si in nici un caz sa nu fii acuzat de constiinta proprie ca cerand fie cu neglijenta, fie cu lenevie; si atunci vei primi cand va vrea Domnul; pentru ca El stie mai bine cele ce-ti sunt de folos. Si poate pentru aceasta amana sa implineasca cererea ta, gandind la sarguinta ta catre El, si ca sa cunosti ce importanta are darul lui Dumnezeu si sa pazesti cu frica ce ti s-a dat.

Pentru ca orice dobandeste cineva cu truda multa, se ingrijeste ca sa-l pazeasca, pentru ca nu cumva pierzandu-l sa piarda astfel si osteneala lui mare, si dispretuind darul lui Dumnezeu sa devina nevrednic de viata vesnica. Caci ce ar fi folosit Solomon daca ar fi luat cu usurinta darul intelepciunii si l-ar fi pierdut?

Asadar sa nu-ti pierzi curajul daca nu ti se va implini indata cererea ta. Caci daca Stapanul cel bun ar sti ca, primind indata darul, nu-l vei pierde, ar fi gata sa ti-l procure chiar inainte de a-l cere. Acum insa procedeaza asa (amana) din grija fata de tine. Caci daca cel care a primit un talant si l-a pastrat intreg a fost condamnat pentru ca n-a castigat nimic cu el, cu cat mai mult va fi pedepsit cel care l-a pierdut. Stiind acestea, ca, mai curand sau mai tarziu, o sa primim (totusi) sa ramanem mereu

multumitori Domnului, pentru ca toate cate le face Stapanul, pentru mantuirea noastra le randuieste; numai sa nu ne descurajam si sa incetam sa cerem. Caci pentru aceasta a spus Domnul parabola despre vaduva, care cu perseverenta ei l-a induplecat pe judecatorul nedrept; pentru ca si noi, prin staruinta necurmata, sa primim cele cerute de noi. Caci prin aceasta se vadeste si credinta si dragostea noastra fata de Dumnezeu, cand, si fara sa se implineasca indata cererea noastra, continuam sa-I multumim. Asadar, sa-I multumim fara incetare, ca sa ne invrednicim sa dobandim bunurile Lui vesnice, pentru ca Lui I se cuvine marirea in vecii vecilor. Amin.

Carti Ortodoxe

Cuprins