CALAUZA cu indicarea locurilor pe care se bazeaza cele afirmate in aceasta carte

DESPRE ORTODOXIE


Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Bucuresti, 1933, pp. 26-27.

Dumnezeiestile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamt, 1816, p. 29. 30.

invatatura de credinta crestina ortodoxa, Bucuresti, 1952, p. 167.

Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, pp. 272-277.

Pidalionul, Manastirea Neamt, 1844, fila 7, 75.


2: DESPRE BISERICA


Invatatura de credinta crestina ortodoxa, p. 154.

Hristos Cap al Bisericii, piatra din capul unghiului: Matei, 21, 42; Marcu, 12, 10; Luca, 20, 17; Ps. 117, 22; Isaia, 28, 16; Efes., 1, 22; 2, 20; I Petru, 2, 6.

Hristos temelie: I Cor., 3, 11.

Ierarhia bisericeasca: Ioan, 20, 22-23; Fapte, 20, 28; 6, 36; I Tim., 4, 14; 3, 8; Efes., 4, 11-12; Evr., 13, 17; Apoc., 21, 14.

Mantuitorul a pus ierarhia in Biserica: Luca, 10, 16; Efes., 2, 20.

Puterile cu care a inzestrat Mantuitorul ierarhia bisericeasca: Matei, 16, 19; 18, 18; 28, 18-20; 16, 19; Luca, 24, 49; Ioan, 20, 22-23; Fapte, 2, 2-4; I Cor., 4, 1; 5, 4-5; I Tim., 1, 20.

Biserica - turma si pastor: Ioan, 10, 16; Fapte, 20, 28; Col., 1, 18-20, 24;

I Petru, 5, 2 s.a.m.d.

Biserica - locas de inchinare: Matei, 21, 13; Luca, 2, 46-49; Fapte, 11, 26.

Alte denumiri ale Bisericii in Sfanta Scriptura: "Ogorul Domnului" (I Cor., 3, 9), "Casa Domnului" (Efes., 2, 19-22); "Mireasa lui Hristos" (II Cor., 11, 2; Apoc., 21, 2, 9; 27, 17 s.a.); "Adunarea celor Intai nascuti" (Evr., 12, 23); "Turma lui Hristos" (Ioan, 10, 16); "Sfesnic de aur" (Apoc., 1, 20; 2, 1); "Cetatea lui Dumnezeu" (Ps. 86, 2; Apoc., 3, 12); "cetatea Dumnezeului celui viu" (Apoc., 21, 2; 22, 19); "Stalp si temelie a adevarului" (I Tim., 3, 15); "Trupul lui Hristos" (Efes., 1, 22-23; Col., 1, 24); "Zidire dumnezeiasca" (I Cor., 3, 9); "Biserica Slavei" (Efes., 5, 27); "Mireasa Mielului" (Apoc., 19, 7; 21, 9); "Casa lui Hristos" (Evr., 3, 6); "Ierusalimul cel Nou" (Apoc., 3, 12; 21, 2); Casa lui Dumnezeu" (I Tim., 3, 15; Evr., 10, 21 s.a.).

Biserica este o turma si un pastor avand de cap pe Hristos: Ioan, 10, 16; I Petru, 2, 25; si e sfanta, pentru ca sfant este Capul ei: Efes., 5, 25-27; Col., 2, 10; invatatura de credinta crestina ortodoxa, p. 155.

Misiunea Bisericii este de a face indreptare pacatosilor, deoarece toti suntem pacatosi: Matei, 9, 12; 13, 24-30, 49; Ioan, 1, 8; Iacov, 3, 2; II Tim., 2, 20.

Biserica noastra Ortodoxa se numeste soborniceasca, fiindca ea are menirea de a se raspandi in toata lumea si din toate timpurile: Matei, 28, 19.

Biserica se numeste apostolica, fiindca ea este zidita pe temelia apostolilor, piatra din varful unghiului fiind Insusi Hristos: Efes., 2, 20-22; Apoc., 21, 14.

Biserica cea luptatoare si cea biruitoare alcatuiesc o singura Biserica, avand acelasi Cap, pe Hristos: Rom., 14, 7-9; Efes., 1, 10; 2, 19; Filip., 2, 10; Evr., 12, 22-23.

Mantuitorul a intemeiat Biserica Sa pe Cruce si la Rusalii cand a trimis pe Duhul Sfant: Fapte, 1, 8; 2, 1-4; 20, 28.

Noi ne facem membre ale trupului lui Hristos prin botez si Sfanta impartasanie: Matei, 3, 11; Ioan, 6, 50; I Cor., 12, 13-27; Efes., 4, 4-5.


3: DESPRE SFANTA SCRIPTURA


Sfanta Scriptura este colectia cartilor sfinte, care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfant: invatatura de credinta crestina ortodoxa, intreb. 29, p. 18.

Sfanta Scriptura se numeste si Biblie: Inv. de cred. crest. ort., p. 18.

Cartile canonice ale Vechiului si ale Noului Testament: Invat, de cred. crest. ort., p. 21.

Cartile necanonice din Sfanta Scriptura: Invat, de cred. crest. ort., p. 23.


4: DESPRE SFANTA TRADITIE


Sfanta Traditie: Ioan, 21, 25; II Ioan, 1, 12. Predaniile: I Cor., 12, 2.

Unele lucruri nu se gasesc scrise in Sfanta Scriptura: Iuda, 1, 9, 14-15; II Tim., 3, 8 ; Fapte, 20, 35.

Predania este ocrotita de Duhul Sfant: Matei, 10, 19-20; Ioan, 16, 12-14; I Tim., 3, 15.



5: DESPRE CULTUL SFINTILOR SI AL INGERILOR


Sfintii sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu: Ioan, 15, 14; Efes., 2, 19; Iacov, 2, 23.

Sfintii vor judeca lumea: I Cor., 6, 3; Matei, 19, 28; Evr., 12, 22-23.

Sfintii, in viata aceasta fiind, se roaga lui Dumnezeu pentru noi: Fac., 20, 7; Ies., 32, 31; Ier., 14, 1; 15, 1-5; Dan., 10, 11-21; 14, 35-36; Zah., 1, 12; Iov, 43, 8; II Cor., 13, 9; Efes., 1, 16-17; Filip., 1, 4; Apoc., 5, 8; 8, 3-4; 6, 10-11; I Tes., 1, 2-3 ; II Tes., 1, 2 ; II Tim., 1, 3.

Sfintii au puterea de a face minuni mari: Rom., 2, 10.

Sfintii si ingerii primesc venerarea ce le-o aduc oamenii: IV Regi, 1, 13; 2, 15; Dan., 2, 48; 8, 17; Num., 22, 31; Fac., 19, 11; Ios., 14, 15; 15, 13.

Ingerii se ingrijesc de cei ce cauta mantuirea: Fac., 24, 7; Ps. 33, 7; 90, 11; Dan., 6, 25; Matei, 4, 6 ; Evr., l, 14.

Ingerii se bucura de mantuirea pacatosilor: Luca, 15, 7-10.


6: DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA


Prea-sfanta Fecioara Maria este mai sfanta decat toti sfintii si ingerii: Luca, 1, 28-29, 40-43.

Este fericita de toate neamurile: Luca, 1, 48-49.

Mantuitorul pururea asculta de mama Sa si are grija de ea: Ioan, 2, 3-10; 19, 26; Luca, 2, 51.

Prea-Sfanta Fecioara Maria este plina de har si binecuvantata intre femei: Luca,

I, 28; ea este mai sfanta decat toti sfintii si mai cinstita decat Heruvimii si Serafimii: Matei, 21, 6.


7 : DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOASTE


Trupurile oamenilor botezati sunt locasuri ale Duhului Sfant: Fapte, 19, 11-12 5, 15; I Cor., 3, 16-17; 6, 19.

Trupurile oamenilor sfinti nu se supun legilor stricaciunii: Fac., 5, 24; Evr., II, 5.


8: DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE


In Vechiul Testament sfintele icoane au fost facute din porunca lui Dumnezeu: Ies., 25, 18; 31-32.

Inaintea acestor icoane sfinte, care s-au facut cu porunca lui Dumnezeu, se inchiriau credinciosii Vechiului Testament, le tamaiau si le puneau candele sa arda, tot din porunca lui Dumnezeu: Ios., 7, 6; II Regi, 12, 20; Apoc., 11, 4.

Aceste icoane, facute de maini omenesti, cu porunca lui Dumnezeu se tineau la mare cinste in Biserica: II Regi, 7, 2; III Regi, 5, 6.

Icoana se justifica prin intruparea Fiului lui Dumnezeu: Ioan, 1, 11.


9: DESPRE VENERAREA SFINTEI CRUCI


Sfanta Cruce a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea adevarata pentru toti oamenii din toate timpurile: Evr., 9, 11-14; Col., 1, 20.

In Sfanta Scriptura cuvantul Cruce are doua intelesuri: unul spiritual si unul material: Matei, 10, 38; 27, 32; Marcu, 7, 34; 15., 21; Ioan, 19, 17, 25.

Crucea ca mijloc de mantuire a fost prefigurata in Vechiul Testament: Num., 21, 9 si in Noul Testament: Ioan, 3, 14--15.

Cuvantul Cruce celor pieritori nebunie este, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea iui Dumnezeu: Luca, 23, 26; I Cor., 1, 18; Gal., 6, 14; Efes., 2, 14-16; Filip., 2, 8-9; Col., 1, 19-20; 2, 14-15.


10: DESPRE SEMNUL SFINTEI CRUCI,


Iacov a binecuvantat pe fiii lui Iosif, cu mainile in chipul crucii: Fac., 48, 13-15. Cei ce nu fac semnul crucii sunt vrajmasi ai Crucii lui Hristos: Filip., 3, 18, 19. Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Domnului: Matei, 24, 30-31; este semnul puterii si al biruintei lui Hristos: I Cor., 1, 18; Col., 2, 15.


11 : RUGACIUNILE PENTRU MORTI


La judecata particulara a fiecarui suflet, cel drept merge la rai: Luca, 23, 43; iar cel pacatos si nepocait se duce in iad: Luca, 16, 23; Evr., 9, 27.

Noi avem porunca sa ne rugam pentru toti oamenii: Marcu, 9, 23; 11, 24; Efes., 6, 19; lacov, 5, 16; I Tim., 2, 1.

Pomenirile celor morti se intemeiaza pe legea iubirii: Efes., 2, 19-20.

Pentru cei ce au murit nemarturisiti in pacate de moarte, nu ne putem ruga: Iacov, 5, 16.

Celar ce au pacatuit impotriva Duhului Sfant nu li se iarta pacatele nici in veacul de acum, nici in cel viitor: Matei, 12, 31-32; Rom., 6, 10; I Cor., 13.


12: SIMBOLURI SI RITURI


Sfantul Duh este simbolizat prin cuvantul "Apa": Ioan, 3, 5-7; 38, 39; "Apa vie": Ioan, 4, 20; 7, 37, 29; Apoc., 7, 17; 2, 6; 21, 22; 1, 17; "Apa roditoare": Isaia, 27, 3; 44, 4; 58, 11; "Apa care potoleste setea": Isaia, 41, 17-18; 55, 1; "Apa curatitoare": Iez., 16, 19; 36, 25; Efes., 5, 26; Evr., 10, 22; "Apa tainica si din destul": Isaia, 58, 11; Ioan, 4, 14; Apoc., 22, 11; "Apa data in Dar": Isaia, 5, 1; Matei, 3, 11; Luca 3, 16.

Sfantul Duh simbolizat si ca: "Vant care bate unde vrea": Ioan, 3, 8; I Cor., 12, 11; Filip., 2, 2; "Porumbel": Matei, 3, 16; Marcu, l, 10; Luca, 3, 22; Ioan, 1. 32; "Pecete": Efes., l, 13; 4, 30; II Cor., 1, 22 s.a.

Crestinii sunt simbolizati prin cuvintele: "Miei": Isaia, 40, 11; Matei, 10, 16; "Vulturi": Ps. 102, 5; Isaia, 40, 31; "Arbori roditori": Ps. 1, 3; Ier., 17, 8; "Cerbi": Ps. 17, 36; Av., 3, 19; "Smochini buni": Ier., 24, 1-8; "Oi": Ps. 77, 57; Zah., 13, 7; Matei, 25, 33; 26, 31; Ioan, 10, 11-16; 21, 16 s.a.


13: DESPRE POST


Postul este cea mai veche porunca data de Dumnezeu omului: Fac., 2, 16, 17.

Legea veche recomanda postul si il impune: Deut., 9, 18; Isaia, 58; Ier., 34, 28; Jud., 20, 26; I Regi, 7, 6; Ioel, 2, 15.

Mantuitorul a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie: Matei, 4, 2; Luca, 4, 21; si ne-a invatat sa postim si cum sa postim: Matei, 6, 16-18.

Diavolul nu poate fi izgonit de la noi decat cu post si rugaciune: Matei, 17, 21; Marcu, 9, 29.

Posteau si sfintii apostoli: Fapte, 13, 2-3; II Cor., 6, 5.

Isaia ne arata cum trebuie sa postim post bine primit la Dumnezeu: Isaia, 58, 6, 8; Matei, 6, 16-18.

Postul este de folos in vremea judecatilor lui Dumnezeu: Ioel, 1, 14; 2, 11-12; Iona, 3, 4-7.

In vreme de necazuri si primejdii: Matei, 4, 3.

Postul trebuie insotit de rugaciune: Luca, 2, 37; I Cor., 7 5.


14: DESPRE JURAMANT


Juramantul este permis atunci cand se ia ca martor Dumnezeu: Rom., 1, 9; II Cor., 1, 23; Evr., 6, 13.

Despre Juramantul solemn: Fac., 14, 22-23; Ies., 6, 8; III Regi, 8, 31-32; Apoc., 10, 5-6 s.a.


15 : CONDITIILE MANTUIRII SUBIECTIVE


La mantuirea subiectiva lucreaza si Dumnezeu si omul: Ioan, 15, 5-7; Rom., 3, 23-24; 5, 15-17; Efes., 2, 8-10; Filip., 2, 13-16 s.a. Lucrarea omului: Matei, 16, 24-26; Ioan, 5, 29 ; Rom., 2, 6-13; II Cor., 5, 10; Gal., 5, 6; I Tim., 6, 18-19; Iacov, 2, 14-16; Apoc., 20, 12 s.a.


16: DESPRE CELE SAPTE TAINE


Despre insemnatatea numarului sapte in Vechiul Testament: Fac., 2, 1-2; 4,

15; 7, 2-3; 6, 7; 8, 4, 10, 14; 33, 1-3; Ies., 12, 19; 37, 23; Lev., 15, 13; 23, 15; 25, 8-10; Ps. 118, 164; Ier., 25, 11-12; 29, 10; Zah., 4, 1-2.

In Noul Testament: Matei, 18, 22; Luca, 17, 3-4; Apoc, 1, 4, 11; 2, 1; 5, 6; 15, 7-8; 16, 1, 17.

Sapte sunt si darurile Sfantului Duh: Inv. de Cred. Ort., p. 332; mai pe larg, cap. 16.


17 : DESPRE TAINA SFANTULUI BOTEZ


Botezul din apa si din Duh este randuit de Mantuitorul spre intrare in Imparatia Cerurilor: Ioan, 3, l-6; trebuie sa se faca in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh: Matei, 28, 19-20; Marcu, 16, 16; este "nastere de sus": Ioan, 3, 3-7.

Botezul li se face pruncilor precum, odinioara, taierea imprejur: Fac., 17, 10-14; Luca, 2, 21.

Botezul "caselor" era al familiilor si deci si al copiilor: I Cor., 1, 16.


18 : DESPRE TAINA SFANTULUI MIR


Despre sfintire prin untdelemn in Vechiul Testament: Fac., 28, 11, 18.

In Noul Testament: Rom., 12, 6; I Cor., 12, 4-6; I Ioan, 2, 20, 27.

In Noul Testament se administreaza "ungerea cu sfantul Mir" numai de catre apostoli si urmasii lor: Fapte, 8, 15; I Tim., 4, 14; si numai celor ce primesc botezul crestin: Fapte, 8, 14, 19; Efes., 4, 30; Ungerea cu Sfantul Mir se cheama si "Pecete": II Cor., l, 22; Efes., 1, 13-14; 4, 30.


19: DESPRE TAINA SFINTEI IMPARTASIRI


Taina Sfintei impartasiri a randuit-o insusi Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taina: Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-24; Luca, 22, 19-23.

Aceasta Taina a fost data spre savarsire numai apostolilor si urmasilor lor: Tit, 1, 3-9.

Mireanul care va indrazni sa savarseasca aceasta Taina fara a fi hirotonit episcop sau preot, va fi pedepsit de Dumnezeu: Rom., 15, 4; I Cor., 10, 1-12; Iacov 4, 5.

Cine vrea sa primeasca Sfanta impartasanie trebuie sa fie spovedit si bine pregatit sufleteste: I Cor., 11, 27-29; Evr., 6, 4-6; I Ioan, 1, 9.



20: DESPRE TAINA POCAINTEI


Taina pocaintei a fost anuntata si instituita de catre Mantuitorul: Matei, 18, 18; Ioan, 20, 23; Fapte, 8, 22.

Pocainta consta in a-ti marturisi pacatele la preot: Luica, 5, 32; 11, 18; Ioan 20, 19-23; Fapte, 2, 38; 3, 19; 19, 18; 20, 21.

Numai episcopii si preotii au aceasta putere de a marturisi si a dezlega sau de a tine pacatele: Matei, 18, 18; Marcu, 6, 12-13; Luca, 13, 5; Ioan, 20, 21-23; I Tim., 1, 20; II Cor., 4, 7.


21 : DESPRE TAINA PREOTIEI (HIROTONIA)


Taina preotiei sau hirotonia este descrisa in: Matei, 18, 18; Ioan, 20-21-23; Tit, 1, 5-9; I Tim., 5, 19-22; Fapte, 6, 1-6; 20, 17, 28.

Sunt trei trepte ale preotiei, care primesc sfintirea prin hirotonie sau "punerea mainilor preotiei": Filip., 1,1; Fapte, 6, 6; I Tim., 4, 14; 5, 22.

Preotia ca Taina: 1) chemarea apostolilor: Marcu, 3, 13; Luca, 6, 13-16; 2) chemarea celorlalti ucenici: Luca, 10, 1-24; 3) transmiterea harului: Fapte, 6, 5-8; Ioan, 4, 1-2.

Puterile harice date apostolilor, episcopilor si preotilor: Matei, 5, 12-13; 13, 11; 28, 20; Marcu, 6, 7-13; Luca, 24, 48-49; Ioan, 20, 23; Fapte, 2, 4; 8, 16-17; 13, 10-11; 19, 18; 20, 11-12; I Tes., 1, 14; I Cor., 4, 1; I Petru, 5, 1-4; Apoc., 1, 6; 5, 10.

Mantuitorul da ierarhiei bisericesti, episcopilor si preotilor, daruri sau puteri vindecatoare: Matei, cap. 10.


22: DESPRE TAINA NUNTII (CASATORIA)


Taina nuntii sau a casatoriei a oranduit-o Dumnezeu chiar de la intemeierea lumii: Fac., 1, 27-28; 2, 18, 21-24.

Mantuitorul sfinteste casatoria, participand la nunta din Cana: Ioan, 2, 1-11. Apostolul Pavel o numeste Taina: Efes., 5, 32.


23 : DESPRE TAINA SFANTULUI MASLU


Taina Sfantului Maslu este de origine evanghelica si apostolica: Marcu, 6, 12- 13; Ioan, 5, 14-15; I Cor., 4, 1; Iacov, 5, 14-15.


24: DESPRE PUTEREA DISCIPLINARA


Puterea disciplinara in Biserica Ortodoxa o are numai ierarhia superioara a Bisericii: Matei, 10, 40; 18, 18; 28, 18-20; Ioan, 13, 20; 20, 22-23; Luca, 10, 15; I Cor., 5, 3-5; II Cor., 10, 6; II Tas., 3, 14; I Tim, 1, 19-20; 5, 19-20.


25: DESPRE SFINTIREA NATURII


Prin caderea lui Adam, toata faptura a fost supusa desertaciunii si stricaciunii din care se va izbavi: Rom., 8, 20, 21.

Mantuitorul ne-a dat pilda ca prin rugaciune si binecuvantare sa sfintim obiectele de care ne folosim: Matei, 14, 19; I Tim., 4, 4-5.

Cele mai obisnuite elemente pentru sfintire sunt: 1) apa: Ioan, 5, 14; 3, 2-7; 2) untdelemnul: Fac., 28, 18; Marcu, 6, 13; Luca, 10, 34; Evr., 1, 9; Iacov, 5, 14; Apoc., 6, 3) vinul: Luca, 10, 34 ; Ioan, 2, 1-11.


26 : DESPRE SERBAREA DUMINICII IN LOCUL SAMBETEI


Prima sarbatorire a sarnbetei de catre poporul lui Israel a fost de abia pe vremea lui Moise, in pustia Sim: Ies., 16, 25; Deut., 5, 15.

Sambata a fost data pana la venirea; lui Hristos: Gal., 3, 19; sfarsitul Legii este Hristos: Rom., 10, 4; dupa venirea Credintei nu mai suntem sub calauza: Gal, 3, 24-25.

Dumnezeu a facut alt legamant cu urmasii lui Hristos (Noul Israel): Ier., 31, 31-33; Evr., 8, 8-10. Legea ne-a fost data calauza spre Hristos, iar dupa El nu mai suntem sub calauza: Gal., 3, 24-35.

Legea cea noua a asezat-o Mantuitorul la Cina cea de Taina: Luca, 22, 20.

Testamentul cel Nou a inlocuit pe cel Vechi: Rom., 7, 1-6, care era numai o umbra, o icoana a celui Nou: Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17; cele vechi au trecut, "toate s-au facut noi": II Cor., 5, 17 ; Gal., 2, 18-19.


27 : DESPRE MANCARURI CURATE SI NECURATE


In Legea Darului nu mai sunt mancaruri curate si necurate: Fapte, 10, 15; necuratia omului vine din inima lui: Matei, 15, 11; Marcu, 17, 20.

In Legea Noului Testament numai sangele si animalele sugrumate sunt necurate: Fapte, 15, 20, 29. Din punct de vedere obiectiv, toate mancarurile sunt curate: Rom., 14, 14; Fapte, 10, 13-16; 11, 8-10.


28: DESPRE DATA CELEI DE A DOUA VENIRI A DOMNULUI


Despre data venirii a doua a Domnului, nici ingerii si nici Fiul, ca om, nu stiu: Matei, 24, 36-44; 25, 13 s.a.

Ziua Domnului va veni noaptea "ca un fur": Matei, 24, 43; I Tes., 5, 1-2.

Numai semnele sfarsitului lumii si ale venirii a doua a Domnului ni s-a dat noua a le cunoaste: Matei, 24, 6-7, 14, 29-33; Rom., 11, 25-27; II Tes., 2 1-9; I Ioan, 2, 18; Apoc., 13, 1-18; 20, 1-10.


29: DESPRE IMPARATIA CEA DE MII DE ANI (MILENISMUL)


Mia de ani despre care se scrie la Apocalipsa este un numar simbolic, iar nicidecum o realitate: Ioan, 18, 36.

Imparatia lui Hristos va fi duhovniceasca: Luca, 17, 21; Ioan, 18, 36; Rom., 14, 17.

Imparatia nu va avea sfarsit: Ps. 44, 8; Dam., 7, 14; Luca, 1, 33; Efes., 1, 20- 21; ea va fi o imparatie a dreptatii: Isaia, 16, 5; 32, 1; Ier., 23, 5.

Aceasta imparatie este Biserica sau "Trupul lui Hristos": Efes., 4, 4-15; 5, 23; Col. 1, 24; I Cor., 12, 27.

Intrarea in aceasta imparatie a lui Hristos se face numai prin baia "nasterii celei de a doua": Tit, 3, 5; sau prin "nasterea de sus": Ioan, 3, 3; Rom., 6, 3; sau "ingropandu-ne cu Hristos": Rom., 6, 3-5; I Cor., 6, 11; Efes., 5, 26; Col., 2, 12-13; II Tim., 2, 11.

Nimeni nu poate intra in aceasta imparatie, decat numai prin botez sau prin nasterea din apa si din Duh: Ioan, 3, 5.

Botezul crestin adeseori se numeste "inviere" sau haina noua: Col., 2, 12-13; Gal., 3, 27.

Imparatia lui Hristos, cea de mii de ani este rastimpul in care Hristos a limitat, a legat puterea diavolului asupra oamenilor: Col., 1, 3.


30 : DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI


Chinurile iadului vor fi vesnice: Isaia, 26, 24; Dam., 12, 2; Matei, 25, 41-46; Marcu, 3, 29; 9, 43-48.

Judecata de Apoi urmeaza a se face mai ales pentru patru lucruri: 1. Ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu; 2. ca sa se arate nedreptatile oamenilor; 3. ca sa fie rasplatite faptele cele bune ale celor drepti; 4. ca sa fie pedepsite pacatele celor rai: Iov, 34, 11; Ps. 61, 11; 95, 13; Ecl., 11, 9; 12, 14; Isaia, 13, 11; Ier., 17, 10; Matei, 16, 27; 13, 41-42; 25, 46; Rom., 2, 5; II Petru, 3, 7.

Mantuitorul ne invata ca sufletul omului este tot ceea ce e mai scump din viata lui: Matei 16, 26; Marcu, 8, 36; ca este nemuritor: Matei, 22, 31.

Iadul este loc de chin vesnic: Matei, 18, 8; 23, 35; Marcu, 9, 45; Luca, 16, 23; Apoc., 14, 10-11; 20, 10; chinul si osanda sunt vesnice: Isaia, 66, 24; Matei, 25, 45; Marcu, 3, 29; II Tes., 1, 9; Apoc., 14, 11; 20, 10.


31: STATUL IN CONCEPTIA BIBLICA SAU DATORIILE CELOR CREDINCIOSI CATRE STAT


Toate stapanirile care conduc tarile sunt puse de Dumnezeu, iar cine nu se supune lor se impotriveste legii lui Dumnezeu: Matei, 26, 52; Rom., 13, 1-5; Tit, 3, 1; I Tim., 2, 1-3.

Despre armata statului: Matei, 8, 5-15; Luca, 3, 14; 7, 1-10; Fapte, cap. 10; I Cor., 9, 7.

Despre plata impozitului si alte datorii catre stat: Matei, 17, 24-27; 22, 21; Rom., 13, 7-8.

Patriotismul: Matei, 15, 24-25; Rom., 2, 10.


32: DESPRE VORBIREA IN LIMBI (GLOSOLALIA)


Adevarata vorbire in limbi este cea care comunica ceva celor carora se adreseaza: Fapte, 2, 4-13; daca ascultatorii nu inteleg este nevoie de alt dar, al talmacirii: I Cor., cap. 14.

Darul vorbirii in limbi a fost proorocit de prooroci: Ioel, 3, 1-5; Fapte, 11, 27-28; 2, 11.

Darul vorbirii in limbi a fost pentru cei necredinciosi un mijloc hotarator de a se converti: I Cor., 14, 22-25.

Darul vorbirii in limbi este mai mic ca darul proorociei sau al talmacirii: I Cor., 14, 9, 23.

Valoarea dragostei depaseste vorbirea in limbi: I Cor., 13, 1, 8.

Darul vorbirii in limbi nu s-a dat pentru toate timpurile in Biserica, ci, dupa proorocia marelui apostol Pavel, a incetat de mult in Biserica: I Cor., 13, 8.

Un adevarat crestin poate dovedi prezenta Duhului Sfant prin roadele Lui, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor si curatia: Gal., 5, 22-23.

Printre roadele Duhului Sfant nu este pomenita vorbirea in limbi, caci dupa cum am crezut, nu mai avem nevoie de glosolalie: I Cor., 12, 30.


33: DESPRE VORBIREA CU CEI MORTI (NECROMANTIA) SAU SPIRITISMUL


Mantuitorul nostru Iisus Hristos a numit fericiti pe cei ce n-au vazut si au crezut: Luca, 1, 45; Ioan, 20, 29. Iar apostolul Pavel ne arata ca prin credinta umbla, iar nu prin vedere: II Cor., 5, 6-7.

Dumnezeu pedepseste aspru aceasta iscodire draceasca si vorbire cu dracii, prefacuti in chipul celor chemati: I Par., 10, 1; 10, 13-14; Lev., 19, 31; 20, 27; Deut.. 18, 9-14; IV Regi, 21, 6; II Cor., 11, 14; I Ioan, 4, 1-3.

Spiritismul este o vrajitorie, uraciune inaintea lui Dumnezeu: Deut., 18, 9-13; Lev., 19, 31; 20, 27.


34: DESPRE CALENDAR


Pe la anul 1760, calendarul ramasese in urma cu 11 zile (canonul 7 apostolic si canonul 61 al Sinodului din Cartagina).

Calendarul vechi pe la anul 1816 ramasese in urma cu 13 zile, cum arata si Nichifor, (Episcopia Buzaului), in Pascalia ce era scrisa de Dr. Panaite Donici si tiparita in acel ceaslov.

Cei mai mari invatati pascalogi au aratat despre calendarul cel vechi ca a ramas in urma si trebuie indreptat.

Ramanerea in urma a calendarului celui vechi si nevoia de a se indrepta au aratat-o: la anul 1324, marele invatat Nichifor Grigoras; Matei Vlastares, la anul 1335; Isac Arghyras (1371-1372); Gheorghe Ghemist Plethon (1450).

In Biserica de Apus: marele invatat si astronom Ioan de Sacro Busto (De Holywood); Albertus Magnus (+ 1280); Roger Bacon (+ 1292); regele Alfons al 10-lea al Castiliei, de la anul 1240; Pierre d'Ailly (+ 1420); Cardinalul german Nicolaus de Cus (Cusanus + 1464); Paul de Midelburg (+ 1534); Andreas Stibanius, teolog si matematician; medicul si filosoful de la Viena, Georg Stannstetter; dominicanul italian, Ignazio Dante (Perusinus + 1586).

Indreptarea calendarului celui vechi (iulian) in Biserica Ortodoxa nu s-a facut dupa normele calendarului indreptat de romano-catolici la 1582.

La Conferinta Pan-Ortodoxa de la Moscova in anul 1948 s-a hotarat ca noi sa serbam data Sfintelor Pasti dupa pascalia veche, alexandrina, pana ce toate Bisericile vor indrepta calendarul. Iar toate Bisericile care se mai afla pe stil vechi, in tarile unde nu s-a indreptat calendarul, trebuie sa tina toate sarbatorile de peste an dupa stilul nou indreptat, si acest lucru s-a facut pentru pacea si unitatea Bisericilor Ortodoxe.


35: DESPRE OASTEA DOMNULUI


Toti crestinii care au botezul ortodox in numele Prea Sfintei Treimi sunt ostasi ai Domnului: II Tim., 2, 3, 4; Efes., 6, 13-18; I Tim., 6, 12; II Tim., 4, 7. Rugaciunea de la botez, din Molitfelnic, spune: "Si fa pe acest copil, care se boteaza, ostas ales al lui Iisus".


36: DESPRE DEASA SAU RARA IMPARTASIRE CU SFINTELE SI PREA CINSTITELE TAINE ALE LUI HRISTOS


Pregatirea cuvenita pentru impartasire: I Cor., 11, 28.

Cine se impartaseste nepregatit va fi pedepsit: Evr., 10, 27; I Cor., 11, 27, 29. Cei vinovati de neascultarea acestor porunci se imbolnavesc sau mor: I Cor., 11, 30.


37: DESPRE MISIONARISMUL LAIC IN BISERICA ORTODOXA


Misionar laic (mirean) este acela care predica cuvantul lui Dumnezeu, neavand hirotonie sau hirotesie (Prof. Liviu Stan, Mirenii in Biserica).

Misionarul laic (mirean) are voie a predica in public numai daca va fi trimis de ierarhia bisericeasca: "Si cum vor propovadui de nu vor fi trimisi ?" (Rom., 10, 15).

Sfintii apostoli au mers la propovaduire din porunca Mantuitorului: Matei, 10, 16; 28, 19; Marcu, 16, 15; Ioan, 21, 20.

Numai ierarhia bisericeasca are dreptul plenar de a trimite misionari, fie ei clerici, fie laici (Prof. Dr. Comeliu Sirbu, Misionarismul laic in lupta antisectara)