DESPRE MISIONARISMUL LAIC IN BISERICA ORTODOXA

ATACELUL: Ce inseamna misionarism laic, Cuvioase Parinte?

PREOTUL: Misionarismul laic, frate, se savarseste atunci cand cineva din crestinii mireni predica cuvantul lui Dumnezeu, fara ca el sa aiba hirotonie sau hirotesie.

INVATACELUL: De la inceput a existat acest misionarism laic in Biserica lui Hristos?

PREOTUL: Da, a existat. Misionarismul laic este vechi ca insasi Biserica (vezi prof. Liviu Stan, Mirenii in Biserica, Studiu canonic, istoric, Sibiu, 1939, p. 3-7).

INVATACELUL: Dar ce inseamna cuvantul "misionar" ?

PREOTUL: Cuvantul "misionar" vine de la "misiune". El deriva din latinescul missio-onis, verbul mitto-ere, missi, missum = a trimite, a insarcina pe cineva, a da o putere cuiva intr-o delegatie, functie sau serviciu (cf. Ispir Gh. Vasile, Curs de indrumari misionare, Bucuresti, 1930, p. 18). Ideologic si autoritativ, misiunea deriva din insasi porunca Mantuitorului: "Precum M-a trimis pe Mine Tatal, si Eu va trimit pe voi" (Ioan, 20, 21; Matei, 10, 16; Luca, 10, 3). Asadar, nici un misionar mirean nu are dreptul sa predice in public daca nu este trimis de ierarhia bisericeasca. Acest lucru l-a aratat si marele apostol Pavel: Cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? (Rom. 10, 15).

Trebuie deci sa intelegem ca "singura ierarhia bisericeasca are puterea si dreptul plenar de a trimite misionari, fie ei clericii sau laici" (Pr. prof. Dr. Corneliu Sirbu, Misionarismul laic in lupta antisectara, Revista Teologica, Sibiu, 1945, nr. 1, p. 16).

INVATACELUL: Dar in Biserica Romano-Catolica, cum stau lucrurile cu misionarismul laic ?

PREOTUL: In Biserica Romano-Catolica, misionarismul laic a fost multa vreme cu totul interzis. Dar in ultimul timp, papa - sub presiunea vremurilor si a evenimentelor - a revenit la o conceptie mai crestina in aceasta privinta. Dovada concreta si expresia vie a acestei orientari este asa numita "Actiune Catolica" sau "Actiunea pentru apostolatul laic", care a luat fiinta prin enciclica "Ubi arcano Dei Consilio", din 23 decembrie 1922 a Papei Pius al XI-lea si s-a generalizat in intreaga Biserica Romano-Catolica, fiind pusa sub patronajul lui Francisc de Assisi prin enciclica "Rite expiatis" din 2 februarie 1926. Odata cu aceasta miscare, s-a deschis drum destul de larg misionarismului laic, prin chemarea mirenilor sa participe la misionarismul ierarhic, recunoscandu-se, macar partial, importanta elementului mirean in Biserica si ridicandu-l la starea de factor activ si colaborator al ierarhiei bisericesti (Preot prof. Dr. Corneliu Sirbu, op. cit. p. 12-13).

INVATACELUL: Dar in Protestantism cum stau lucrurile cu misionarismul laic?

PREOTUL: Protestantismul a cazut cu totul in extrema opusa, a unei libertati fara margini a misionarismului laic. In conceptia protestanta, Biserica, in sens de societate vazuta, este o alcatuire ca oricare alta societate omeneasca, pentru organizarea careia nu sunt dispozitii de ordin divin. Consecventa logica si fireasca a acestui punct de vedere a dus la negarea originii divine a ierarhiei ... Deosebirea dintre cler si laici n-are loc in protestantism (Pr. prof. dr. Liviu Stan).

Asa fiind, constatam ca in protestantism se acorda prea mare importanta elementului laic. In consecinta, rolul misionarismului laic este aici exagerat pana la negarea existentei unei ierarhii de drept divin si, cu aceasta, a unui misionarism special al clerului (Corneliu Sirbu, op. cit., p. 13).

INVATACELUL: Dar in Biserica Ortodoxa in ce fel este vazut misionarismul laic?

PREOTUL: In Biserica Ortodoxa pozitia si functia misionarismului mirean in viata si dezvoltarea Bisericii se fundamenteaza si se lamureste deplin in baza celor doua teze doctrinale: preotia generala si Biserica - Trupul tainic al Domnului. Preotia generala a crestinilor laici se intemeiaza pe Sfanta Taina a mirungerii (I Petru, 2, 5; I Cor., 12, 13; 12, 27; Gal., 3, 28). Caci spune sfantul apostol Petru catre "cei imprastiati printre straini", numindu-i "preotie Sfanta": "Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata". Toti crestinii au deci misiunea de a propovadui chemarea lui Hristos, toti formeaza "poporul lui Dumnezeu" (I Petru, 2, 5-10). Dar organizarea acestei misiuni este de datoria ierarhiei bisericesti. Prin ierarhie se recunosc si se reglementeaza drepturile mirenilor la misionarism, caci ierarhia detine intreaga putere in Biserica (Dr. Corneliu Sirbu, op. cit., p. 36).

Asadar, misionarismul laic, organizat si activ sub egida treptelor supraordonate ale ierarhiei, nu este o inovatie dincolo de cadrul Ortodoxiei, ci o intoarcere la "institutiunile crestinismului primar" (Mitrop. Nicolae al Ardealului, Ortodoxia in mijlocul framantarilor de azi, p. 7), care reprezinta intruchiparea clasica a celui mai adinc si mai autentic crestinism. Potrivit Sfintei Scripturi, si crestinii mireni - nu in aceeasi masura ca misionarii ierarhici, ci pe masura preotiei lor generale - pot sa fie sarea pamantului (Matei, 5, 13). Sfanta Scriptura zice: "Dupa harul pe care l-a primit fiecare, slujiti altora ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" (I Petru, 4, 10). Mantuitorul a zis: "Oricine Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu pe el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu de el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri" (Matei, 10, 32-33, Marcu, 8, 38; Luca, 9, 26). Marele apostol Pavel zice: "Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui" (I Cor., 10, 24). Si dumnezeiescul Ioan Evanghelistul a scris: "Si noi suntem datori sa ne punem sufletele noastre pentru frati" (I Ioan, 3, 16). Si iarasi il auzim pe marele apostol Pavel zicand: "Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi din belsug: invatati-va si mustrati-va intre voi, cu toata intelepciunea" (Col., 3, 16).

Crestinul mirean este dator sa lucreze la indreptarea celor gresiti, dupa cum s-a scris: "Fratilor, de va cadea vreun om in vreo greseala, voi, cei duhovnicesti, indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita" (Gal., 6, 1; Evr., 12, 12-14). Si iarasi zice: "Voua vi s-a dat pentru Hristos, nu numai sa credeti intru El, ci si sa patimiti pentru El, ducand aceeasi lupta pe care ati vazut-o la mine si ati auzit-o despre mine" (Filip., l, 29-30).

INVATACELUL: Dar sfintii parinti ce zic in privinta misionarilor laici?

PREOTUL: Si sfintii parinti, avand in vedere invatatura Sfintei Scripturi, care indeamna pe toti crestinii la mantuirea fratilor lor, invata si arata despre misionarismul laic ca este obligatoriu. Iata ce zice sfantul Ioan Gura de Aur in aceasta privinta: "Spun aceasta nu numai celor artagosi, ci si voua, care sunteti sanatosi, pentru ca voi pe toti aceia pe care ii cunoasteti, sa-i abateti cu sarguinta si bunavointa de la greselile lor si sa-i aduceti inapoi la mama comuna (Biserica cea dreptmaritoare), caci nimic nu-i mai nobil decat armonia si pacea" (Omilia III, Gonira iudeilor).

INVATACELUL: Intre misionarii laici pot sa fie si femei sau numai barbati ?

PREOTUL: Daca cercetam istoria veche a Bisericii Crestine, aflam ca si femeile - desi nu predica in biserica, avand in vedere invatatura marelui apostol Pavel care le spune "sa taca in biserica" (I Cor., 14, 34), in afara de biserica faceau cu adevarat misionarism. Ca sa ne dam seama de acest lucru, sa-l auzim pe apologetul Aristide de Atena care, aratand misionarismul femeilor crestine din acea vreme, zice asa: "Femeile crestine sunt curate ca fecioarele. Ele predica din dragoste (cuvantul lui Dumnezeu) sclavilor, sclavelor si copiilor acestora. Ele se straduiesc sa incredinteze pe sclavi si, daca acestia sunt castigati pentru credinta in Iisus Hristos, atunci ei sunt numiti de-a dreptul - fara mici o deosebire - frati ai stapanilor lor" (Apologia XV-a). Iar barbatilor care sunt bine pregatiti, li se incuviinta a predica chiar in biserica (Liviu Stan, op. cit., p. 67-80, Popescu M. Teodor, Primii didascali, in "Studii Teologice", anul III, nr. 2, Bucuresti, 1932, p. 143).

INVATACELUL: Ati spus ca numai barbatilor bine pregatiti li se poate da incuviintarea de a predica chiar si in biserica. Eu as vrea sa stiu ce anume pregatire trebuie sa aiba un misionar crestin ca sa poata predica in biserica ?

PREOTUL: In primul rand trebuie sa fie acreditat de Biserica pentru a raspandi cunostintele sale si celorlalti. El trebuie sa aiba, pe langa insusirea invataturii de credinta, si unele insusiri care dau chipul ideal al adevaratului misionar laic, adica: a) credinta riguroasa ortodoxa, luminata, ferma, treaza si activa; b) adevarata sensibilitate pentru comuniunea frateasca intru mantuire; c) zel si staruinta statornica si neinfranata; d) optimism sanatos si senin. Numai crestinul impodobit cu un buchet de astfel de insusiri poate fi un adevarat misionar ortodox. Zel misionar poate avea numai acela care intelege si pretuieste valoarea bunurilor ceresti si isi da seama, totodata, cat de mult trebuie compatimit cel care nu are aceste bunuri. Cine nu inseteaza dupa viata in Dumnezeu, acela nu poate fi aprins de zelul de a mijloci si altora aceasta viata (Dr. Corneliu Sirbu, op. cit., p. 108-109 s.a.).

INVATACELUL: In trecutul vechi al Bisericii Crestine au existat oare si misionari laici mai insemnati sau oameni invatati care nu au fost hirotoniti preoti sau episcopi ?

PREOTUL: Da, au fost mari misionari si apologeti, oameni invatati care au aparat cauza Crestinismului in fata imparatilor pagani si inaintea filosofilor celor straini de duhul Evangheliei lui Hristos. Asa au fost acei apologeti ai secolelor III si IV, incepand cu Codrat, pe care Eusebiu, istoricul bisericesc, il numeste parintele apologeticii, intre anii 125-126, pe vremea imparatului Adrian (117-138) si continuand cu Aristide de Atena, amintit mai sus, intre anii 125-128; Ariston de Pela, cel mai vechi aparator in scris al crestinismului contra iudeilor - a fost iudeo-crestin de la jumatatea veacului II - sfantul Iustin Filosoful si Martirul, nascut la Sihem Samaia, pe la anul 100-101; Tatian, nascut in Asiria catre anul 120; filosoful Herma, care a trait pe la sfarsitul veacului II; Atenagora, filosof crestin din Atena; Minuciu Felix, in secolul II; Tertulian, nascut in Cartagina pe la anii 150-160. Toti acestia, mari apologeti crestini si misionari de mare seama ai Bisericii lui Hristos, au fost mireni (a se vedea descrierea lor pe larg la Preot prof. Dr. Corneliu Sirbu, op. cit., p. 55-87).

INVATACELUL: Care sunt normele canonice ale misionarismului laic in functiunea sa din Biserica?

PREOTUL: Prima norma a misionarismului laic este apararea dogmelor dreptei credinte ortodoxe, deoarece dogmele sunt izvorul din care se nasc canoanele sau normele ce randuiesc si reglementeaza viata Bisericii, ca organism social (cf. Valerian Sesan, Curs de Drept Bisericesc Universal, editie ingrijita de Dr. Milan Sesan, Cernauti, 1942, p. 116). A doua norma de care trebuie sa tina seama misionarismul laic este aceea ca el trebuie intotdeauna sa fie subordonat ierarhiei, iar conducerea lui sa-i apartina ierarhiei. Misionarismul laic numai atunci este puternic si bine orientat, daca actioneaza din insarcinarea, trimiterea si sub supravegherea ierarhiei.

INVATACELUL: Va multumesc, Cinstite Parinte, pentru osteneala de a-mi fi dat aceste lamuriri, imi dau seama ca intrebarile mele au putut sa fie si suparatoare, si plictisitoare. Dar m-am gandit ca este mai bine sa intreb si sa dau pe fata indoielile mele si ale altora cu care m-am intalnit si am stat de vorba. Socotesc ca aceste convorbiri imi vor fi de mare folos in viata mea duhovniceasca. Grija care m-a facut sa intreb a fost aducerea aminte de cuvintele Sfintei Scripturi: "Sfatul bun te va pazi si cugetul drept te va apara" (Pilde, 2, 11), si iarasi: "frate pe frate sfatuindu-se, sunt ca o cetate intemeiata si ca o imparatie nebiruita" (Pilde, 18, 19).

PREOTUL: Lui Dumnezeu se cuvine a-I multumi pentru toate, fratele meu, caci fara El nu putem face nimic