DESPRE SFANTA TRADITIE

ATACELUL: Ce este Sfanta Traditie pe care noi o socotim al doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti si o punem in egalitate cu dumnezeiasca Scriptura ?

PREOTUL: Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris, mai tarziu. Ca si Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie cuprinde descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre.

De la Adam si pana la sfarsitul lui Avraam au trecut - potrivit vechilor cronografi (Kedrinos s.a.) - 3678 ani (Hronograful de la Neamt ed. 1837, p. 44-45), la care, adaugand 430 de ani, cat au stat izraelitii robi in Egipt, avem 4108 ani. In acesti ani, nici Sfanta Scriptura nu era scrisa si nici sambata nu s-a tinut ca sarbatoare de vreun popor. Timp de atatea mii de ani, oamenii cei credinciosi si alesi de Dumnezeu s-au povatuit pe calea mantuirii numai prin predania pe care au primit-o direct de la Dumnezeu, si numai vreme de 1400 ani - cat a fost de la Moise pana la venirea Domnului - s-au calauzit si de Sfanta Scriptura a Vechiului Testament. Dupa cum mai inainte de a se scrie cartile Vechiului Testament lumea s-a povatuit la cunoasterea lui Dumnezeu si la calea mantuirii numai prin Sfanta Traditie (predania prin viu grai), tot astfel, mai inainte de a se scrie cartile Noului Testament, Sfanta Traditie a fost indreptarul dupa care primii crestini s-au povatuit la calea mantuirii. Primul care a semanat invataturile Noului Testament prin viu grai in urechile oamenilor a fost insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos care, trei ani si jumatate cat a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neincetat a invatat poporul. Iar dupa ce Si-a implinit ascultarea catre Parintele Sau, pe apostolii Sai nu i-a trimis sa scrie, ci sa propovaduiasca in toata lumea Evanghelia, spunandu-le: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua. Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin." (Matei, 28, 19-20). Din ziua intemeierii ei (anul 33) si pana in anul 44 d.Hr., cand Sfantul Matei a scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fara Scriptura Noului Testament, s-a condus prin Sfanta Traditie, din care o parte va fi consemnata mai tarziu in scris. De asemenea, au fost multe scrieri despre care s-a pretins ca sunt inspirate si scrise de apostoli, dar Biserica a fost aceea care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea traia adevarul Evangheliei mai inainte ca el sa fi fost scris; il traia prin Traditie.

Asadar, iata ce este Sfanta Traditie: izvorul si radacina ambelor Testamente - al celui Vechi si al celui Nou - si de aceea noi o numim al doilea izvor al descoperirii dumnezeiesti si o socotim ca avand aceeasi insemnatate ca si Sfanta Scriptura.

INVATACELUL: Da, dar se spune ca Sfanta Scriptura este cuvant dumnezeiesc si ca nu este iertat a fi inlocuita sau schimbata cu Traditia.

PREOTUL: Nu este deloc adevarat ceea ce spun prietenii dumitale, caci legea lui Dumnezeu nu este cuprinsa numai in Sfanta Scriptura. Auzi ce spune dumnezeiescul evanghelist Ioan: "Sunt inca si alte multe cate a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris" (Ioan, 21, 25). Iarasi, acelasi evanghelist Ioan marturiseste in una din epistolele sale: "Multe avand a va scrie, n-am voit sa vi le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina" (II Ioan, 1, 12). Asadar, vezi ca dumnezeiescul evanghelist mai mult se bucura cu ucenicii sai cand avea posibilitatea sa le vorbeasca prin viu grai (predanie), decat sa le trimita ceva in scris. Iar prietenii dumitale tin mortis numai la cele scrise si nu baga de seama ca atat Mantuitorul cat si multi dintre apostoli n-au lasat nimic in scris, ci au propovaduit prin viu grai.

INVATACELUL: Nu stiu insa cum trebuie inteleasa afirmatia ca noi, crestinii, nu trebuie sa ne lasam ademeniti de alte invataturi omenesti inselatoare, deosebite de cele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi, caci asa ne indeamna Apostolul: "Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa stihiile lumii si nu dupa Hristos" (Col., 2, 8). Asadar, datoria noastra ar fi sa ne ferim de inselaciunea predaniei (traditiei) omenesti.

PREOTUL: Dumneata nu deosebesti intelesul dintre invataturile cele din predanie omeneasca si cele ce sunt din predanie apostoleasca si evanghelica. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi, care se refera la predania invataturilor omenesti si la filozofia desarta si care nu are nici o legatura cu Sfanta Traditie, cea evanghelica si apostolica, a Bisericii lui Iisus Hristos. Sfanta Traditie nu e o predanie omeneasca, nici filozofie, nici inselaciune, ci este cuvantul lui Dumnezeu, care ni s-a dat noua prin viu grai. Marele apostol Pavel ne invata si ne indeamna sa tinem cu tarie predaniile, zicand: "Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar unii ii indeamna pe crestinii neintariti sa huleasca si sa lase predaniile apostolesti si bisericesti, fara sa priceapa ca insasi Sfanta Scriptura este un rod al Duhului Sfant, care a crescut din radacina si din pomul Sfintei Traditii.

INVATACELUL: Oare Sfanta Scriptura nu ne este de ajuns pentru credinta si pentru mantuire, fara sa mai avem nevoie si de Traditie? Asa ar rezulta din cuvintele apostolului Pavel catre Timotei: "De mic copil cunosti Sfintele Scripturi care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Iisus Hristos. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate" (II Tim., 3, 15-16). Cuvintele sunt limpezi: orice adaos la Sfanta Scriptura este de prisos.

PREOTUL: Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Testament, caci cea a Testamentului Nou inca nu era scrisa. Pavel scrie lui Timotei ca Vechiul Testament ii poate servi drept cel mai bun invatator pentru intarirea credintei sale in Hristos si pentru educarea in crestinism. Dupa talcuirea la care esti ispitit, ar urma ca nici cartile Testamentului Nou - care aveau sa fie scrise in perioada ce a urmat acestei scrisori adresate de apostolul Pavel lui Timotei - sa nu fie primite, ci sa ne tinem numai de cel vechi, despre care se aminteste aici.

INVATACELUL: Unii nu admit Traditia pentru ca - zic ei - in ea au intrat, cu vremea, multe elemente false, asa incat, mai ales astazi, nu mai putem deosebi Traditia cea adevarata si apostolica de cea falsa.

PREOTUL: Biserica lui Hristos a statornicit adevarurile de credinta - dezvoltate de-a lungul Traditiei - prin invataturile si canoanele sfintelor soboare ecumenice, ale celor locale, ale cartilor simbolice, prin marturisirile de credinta, ca de pilda Marturisirea Ortodoxa, de la Iasi, din 1642, si prin alte multe sinoade de sfinti arhierei si facatori de minuni, care s-au adunat in acest scop in vechime. In aceste sinoade s-a statornicit indreptarul sfintei credinte ortodoxe, care era atacata de multe cete eretice existente in acele vremuri.

Cat priveste neschimbarea si nealterarea Sfintei Traditii, aceasta se poate cunoaste daca se controleaza mentinerea urmatoarelor conditii:

1. Sa nu consfinteasca formulari cuprinzand contraziceri, sau care contrazic Traditia apostolica sigura, si sa nu contrazica Sfanta Scriptura.

Numai astfel este posibil ca o invatatura oarecare sa fie "Traditie" si sa provina de la Mantuitorul sau de la sfintii apostoli, sau, daca noile formulari s-au facut sub inraurirea directa a Sfantului Duh.

2. Traditia sa fi fost tinuta de Bisericile apostolice care au continuitate neintrerupta pana azi.

3. Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica.

4. Sa fie de acord cu cea mai mare parte dintre parintii si scriitorii bisericesti.

Cand o traditie nu indeplineste aceste conditii, ea nu poate fi adevarata si Sfanta, deci nu poate fi admisa si urmata.

INVATACELUL: Cu toate aceste verificari pe care ziceti ca le-a facut si le face Biserica Ortodoxa referitor la adeverirea Traditiei, unii se cred mai siguri pe invataturile cuprinse in Sfanta Scriptura. Caci primii crestini - zic ei - primeau numai cele cuprinse (scrise) in Sfanta Scriptura, dupa cum este scris: "Acestia (iudeo-crestinii din Bereea) erau mai marinimosi decat cei din Tesalonic; ei au primit cuvantul cu toata osardia si zilnic cercetau Scripturile, ca sa vada daca ele sunt asa" (Fapte, 17, 11). De aici ar urma ca noi sa tinem invataturile pe care le gasim scrise in Sfanta Scriptura.

PREOTUL: Dar marele apostol Pavel lauda pe crestinii din Corint nu pentru ca tineau invataturile cele scrise, ci pentru ca isi aduceau aminte de el si tineau cu tarie la invataturile cele nescrise, pe care le primisera prin Predanie (Traditie) de la el, scriindu-le: "Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile asa cum vi le-am dat" (I Cor., 11, 2). Oare, cum este bine sa facem: sa tinem numai la invataturile scrise sau sa urmam pe marele apostol Pavel, care lauda pe cei ce tin si predaniile nescrise? Ba, mai mult, noi dovedim ca sfintii apostoli si evanghelistii au crezut isi au predicat multe din Sfanta Traditie pe care o mostenisera din vechime si care nu se gasesc scrise in Sfanta Scriptura.

INVATACELUL: Unde anume se vede ca apostolii ar fi predicat si alte invataturi, in afara de cele ce sunt scrise in Sfanta Scriptura ?

PREOTUL: Iata doua dovezi: Sfantul apostol Iuda, in epistola sa cea soborniceasca (1-9), printre altele, zice: "Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: "Cearta-te pe tine Domnul". Cauta dumneata in toata Sfanta Scriptura si vezi daca vei afla scrise aceste cuvinte. Dar si mai jos, in aceeasi Sfanta epistola, apostolul aminteste de proorocia lui Enoh, zicand: "Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia zicand: Iata, a venit Domnul in zecile de mii de sfinti ai Lui. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de faptele paganatatii lor intru care au facut faradelege si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosii, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui" (Iuda, 14-15). Dar nu numai Iuda, apostolul, vorbeste de Traditie, ci si marele Pavel, in epistola a doua catre Timotei, iata ce zice: "Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta" (II Tim., 3, 8).

Si iarasi, marele apostol Pavel, adresandu-se preotilor din Efes, le zice: "Tineti minte cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: "Mai fericit este a da decat a lua" (Fapte, 20, 35).

Acum te intreb pe dumneata, care esti ispitit sa crezi numai in cele scrise, de unde au luat acesti doi apostoli - Iuda si Pavel - cuvintele de mai sus, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu le vei afla scrise?

INVATACELUL: Totusi, este oare cu putinta ca Sfanta Traditie sa se fi putut pastra pana astazi in intregime si in toata curatia pe care a avut-o la inceput? Nu cumva avem noi mai multa garantie in invataturile scrise din Sfanta Scriptura ?

PREOTUL: Ai vazut in cele de mai sus ca marele Pavel lauda pe crestinii din Corint, pentru ca au tinut cu tarie predaniile cele nescrise, asa cum le primisera din gura lui. Ai auzit ca insisi apostolii au folosit in propovaduirea lor cuvinte directe din Sfanta Traditie, ca acele referitoare la proorocia lui Enoh si celelalte. Ti-am aratat inca si prin ce mijloace s-a pastrat de-a lungul veacurilor Sfanta Traditie. Ei bine, acelasi apostol Pavel indeamna si sfatuieste pe crestinii din Tesalonic sa fie foarte atenti si veghetori la pastrarea Sfintei Traditii: "Fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15). Iar in alt loc: "Chiar daca noi insine sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema!" (Gal., 1, 8). Deci, Evanghelia pe care a vestit-o si prin viu grai, nu numai prin scrisoare.

INVATACELUL: Cum a putut sa se pastreze vreme de mii de ani aceasta norma a Sfintei Traditii in Biserica, de vreme ce unii afirma ca preotii si scriitorii nostri bisericesti schimba de la zi la zi adevarurile Sfintei Scripturi si predaniile apostolice, care la inceput au existat curate si nealterate? Dupa cum - zic ei -, daca ai in mana o Biblie de acum 50 de ani si o pui alaturi de cele de azi, nu mai seamana nicidecum, tot asa vor fi facut arhiereii si preotii nostri si cu alte carti sfinte si cu Sfanta Traditie, cu care noi, ortodocsii, ne laudam ca o tinem asa cum am mostenit-o de la apostoli.

PREOTUL: Nu este deloc adevarat ceea ce sustin prietenii dumitale. Invatatura Bisericii lui Hristos este ocrotita de Duhul Sfant si nu poate gresi (Matei, 10, 17-20; Ioan, 4, 16-26; 15, 26; 16, 12-14; I Tim., 3, 15 s.a.). Daca unii scriitori bisericesti, arhierei, preoti sau laici au tradus Biblia din alte limbi sau au indreptat vreun cuvant invechit care nu mai corespunde exprimarii in limba de azi a poporului nostru, apoi aceasta a fost o indreptare si o corectare de exprimare, iar nu o schimbare de fond, de continut, a textului biblic. Daca ar invia astazi un roman de pe vremea lui Mircea cel Batran sau a Marelui Stefan si ai vrea sa vorbesti cu el, te-ai intelege mai greu, caci limba a evoluat, nu mai este intocmai cu cea care se vorbea atunci. Tot astfel si cu cartile de pe atunci: o data cu trecerea vremii, s-au corectat de scriitori cuvinte si expresii, potrivit vorbirii de azi, dar nu s-a schimbat intelesul lor scripturistic si tainic. Ti-am spus mai inainte ca sunt temeiuri pe care se reazima Sfanta Traditie si prin care se asigura pastrarea curatiei originale si transmiterea ei peste veacuri, ca: simbolurile vechi de credinta, canoanele apostolice sau definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade ecumenice. La acestea se adauga, ca garantii pentru pastrarea neschimbata a Sfintei Traditii, si alte marturii de mare importanta precum sunt:

- Practica veche a Bisericii, marturiile barbatilor apostolici, printre care Sfantul Ignatie Teoforul, ucenicul apostolilor (+ 104 d.Hr.), si Sfantul Policarp al Smirnei (+ 106 d.Hr.), indeamna pe credinciosii de pe vremea lor sa se fereasca de invataturile ereticilor si sa pazeasca curata numai Traditia apostolica (Eusebiu de Cezareea, Istoria. Bisericii, Cartea a II-a, c. 36, nr. 2).

Apoi, lucrarile unor sfinti parinti si scriitori bisericesti ca:

- Hegesip - ne marturiseste acelasi istoric Eusebiu de Cezareea (Cartea a IV-a, c. 8, nr. 1) - s-a sarguit sa adune la un loc toate traditiile apostolice si a adunat mai multe din ele in cinci carti - din care Eusebiu citeaza - dar care cu timpul s-au pierdut.

- Sfintii Irineu (+ 202 d.Hr.) si Clement Alexandrinul (+ 215 d.Hr.) arata: "Aceia care explica Scriptura contra Traditiei bisericesti au stricat norma adevarului" (Stromate, cap. 7); tot asa de hotarat in aceasta privinta scria Sfantul Ciprian (+ 258): "Daca ne vom indrepta noi la izvorul Traditiei dumnezeiesti, se va curma ratacirea omeneasca" (Epistola 74). Iata deci, marturii graitoare oglindind in ele credinta din vremea apostolilor si din perioada imediat urmatoare, inca in secolul IV. Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importanta marturie despre valoarea Sfintei Traditii si despre pretuirea pe care a avut-o de la inceput pana azi.

- Origen (+ 250 d.Hr.) zicea: "Sa fie pastrata Traditia apostolica in Biserica". Sfantul Epifanie (+ 403) scrie: "Trebuie pastrata Traditia, pentru ca nu este cu putinta a afla toate in Sfanta Scriptura: sfintii apostoli au depus unele in scrisori, altele in Traditie...". Sfantul Ioan Gura de Aur (+ 407) mentioneaza: "De aici (din II Tes., 2, 15) se vede ca apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fara scrisori, dar si acestea nescrise sunt demne de crezare. Daca este Traditia, atunci nu cauta nimic mai mult" (Omilia IV, nr. 2 la Tes.). Sfantul Grigorie de Nyssa (+ 394) scria: "Avem Traditia ajunsa la noi de la parinti, ca o mostenire prin succesiune de la apostoli, trimisa prin sfintii ce au urmat" (Contra lui Eunomie, Cartea a IV-a).

- Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) da in scrierile lui marturii asemanatoare. Acesta se exprima astfel: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate in Biserica, unele le avem din doctrina cea scrisa, iar altele le-am primit prin Traditia Apostolilor, prin succesiunea in taina, nescrise - si acelea au aceeasi putere ca si cele scrise" (Despre Sfantul Duh, c. 27).

Asadar, trebuie tinuta cu mare sfintenie Sfanta Traditie, deoarece in Sfanta Scriptura nu este cu putinta a afla toate cele spre mantuire. Sfanta Scriptura ne invata multe sa facem, dar nu totdeauna ne arata cum. De exemplu, ne cere sa ne botezam, dar nu ne arata cum; sa ne marturisim, sa ne impartasim, sa ne cununam, dar nu si modul concret de realizare; sa ne rugam, dar nu ne arata cum, unde si cand; sa facem semnul crucii sfinte pe fata noastra, dupa cele scrise: "insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps., 4, 6), dar nu ne arata si cum. Dar cine ne-a invatat pe noi, prin scriere, sa ne inchinam spre rasarit ? Care Scriptura ne arata graiurile chemarii Sfantului Duh de la sfintirea Preacuratelor Daruri sau la sfintirea painii si a paharului euharistie? Care invatatura din Sfanta Scriptura ne arata sa facem binecuvantarea apei botezului si sfintirea Hrismei (Sfantul si Marele Mir)? Care Scriptura ne invata despre intreita afundare a celui ce se boteaza si lepadarile de satana de la botez ? Rugaciunea de doxologie catre Sfanta Treime ("Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh"), din care Scriptura ne-a ramas? Punand aceste intrebari defaimatorilor Traditiei, marele Vasile arata ca: "Daca ne-am apuca noi a lasa cele nescrise, din obiceiuri, ca pe unele ce nu ar avea putere mare, am gresi la insesi cele mai de frunte, pagubind Evanghelia. Asadar, obiceiul ce il tine Biserica nescris, ca unul ce este de origine apostolica si folosit de sfintii parinti ca predanie ramasa de la ei, in Biserica lui Hristos are putere de lege" (Sfantul Vasile cel Mare, canon 87 si 91, Pidalionul de Neamt, 1844, f. 431-435).

Prin urmare, trebuie retinut ca importanta si folosul Sfintei Traditii provine din raportul strans ce exista intre ea si Sfanta Scriptura, caci, intr-adevar, ele stau intr-un raport de unire si de intregire reciproca, bazat pe faptul ca amandoua cuprind in ele Sfanta Descoperire dumnezeiasca si sunt pentru noi izvoarele acesteia. Deci, este cu neputinta sa se contrazica intre ele sau sa se excluda una pe cealalta. Sfanta Scriptura are numai in Sfanta Traditie marturia cea mai sigura pentru canonul cartilor ei si pentru caracterul ei dogmatic (inspiratia ei divina), iar Sfanta Traditie numai prin Sfanta Scriptura isi poate dovedi curatia adevarurilor ei.

INVATACELUL: Dar cum a luat nastere Sfanta Traditie ?

PREOTUL: Despre aceasta ti-am spus inca de la inceput, dar la acelea mai adaug: sa stii ca, la inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era, asadar, invatatura si predica vie.

Prin predica lor, apostolii s-au facut vestitori ai adevarului adus de Hristos. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care ii converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeiesti de catre Iisus, cu Care apostolii petrecusera impreuna si cu Care erau acum in comuniune duhovniceasca. Sfantul apostol Pavel arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos rostit prin gura sfintilor apostoli si zice: "Cum de vor chema numele Aceluia in Care inca nu au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara de propovaduitor? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite?" (Rom., 10, 14-15). Deci credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu.

INVATACELUL: Dar cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli ?

PREOTUL: Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca.

INVATACELUL: Dar cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca ?

PREOTUL: Traditia Bisericeasca s-a dezvoltat cum ti-am spus mai sus. Sfintii apostoli au primit nu Scriptura, ci Traditia (prin viu grai) de la insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iar in continuare Biserica a primit-o de la sfintii apostoli, care au dat-o primilor episcopi si celor de dupa ei pana in ziua de astazi (Sfantul Irineu, Contra ereziilor, 2, 9).

Este deci o Traditie Apostolica si o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. Marii teologi ai lumii, zice Fericitul Augustin, au tinut ce au gasit in Biserica: au invatat de la inaintasii lor, iar ce au invatat au predat si la altii. Ce au primit de la parinti, aceea au predat fiilor (Idem, impotriva lui Iulian, 2, 10, 34).

De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca.

Dupa moartea ultimului apostol, viata in Duhul Sfant nu s-a imputinat, caci Mantuitorul a fagaduit apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacului si ca Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit.

INVATACELUL: Dar unde se afla cuprinsa Sfanta Traditie ?

PREOTUL: Sfanta Traditie se afla cuprinsa in:

1) Definitiile Sinoadelor Ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei, alcatuit de Sinoadele de la Niceea (325) si de la Constantinopol (381).

2) Unele scrieri ale sfintilor parinti.

3) Cartile de slujba ale Bisericii (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 37).

INVATACELUL: Care este datoria noastra fata de Sfanta Traditie ?

PREOTUL: Datoria noastra fata de Sfanta Traditie este: de a pastra cu sfintenie si neatins cuprinsul ei, la fel cu acela al Sfintei Scripturi, asa cum au facut din cele mai vechi timpuri sfintii parinti (cf. Inv. de Cred. Ort., intr. 62).

INVATACELUL: Care sunt semnele adevaratei Traditii ?

PREOTUL: Semnele adevaratei Traditii le arata Vincentiu de Lerin zicand: "In Biserica universala trebuie sa tinem acel lucru care a fost crezut pretutindeni si totdeauna de toti".

Ea are in sine universalitatea, vechimea si consensul. Tinem de universalitatea ei daca marturisim ca este adevarata numai acea credinta pe care intreaga Biserica o marturiseste pe pamant. Si urmam vechimea, daca nu ne departam deloc de acele intelesuri pe care se stie ca le-au practicat sfintii, inaintasii si parintii nostri