Sfantul Nicodim Aghioritul. In mrejele vrajitorilor

 

Sfantul Nicodim Aghioritul. In mrejele vrajitorilor

Potrivita este vremea si indemanatic ceasul ca sa imprumut plangatorul grai al Proorocului Ieremia si sa strig si eu cu tanguitor glas: Cine va da apa ca­pului meu si ochilor mei izvor de lacrimi, ca sa plang prea cu amar ziua si noaptea pe poporul cres­tinilor? (...)

Cine nu va marturisi ca e vrednica de mult plans si de suspine asezarea cea de astazi a crestinilor? Caci ei cu vrajile si cu farmecele si baierele ce le uneltesc si cu alte satanicesti si vrajitoresti pandiri pe care le fac se silesc iarasi sa innoiasca pe cea veche si desfiintata slujire a dracilor, inca se lea­pa­da de El si slujesc diavolului si cea mai mare rau­tate este aceasta ca nicidecum nu simt crestinii cei de astazi caci cu vrajile lor cele de multe feluri pe care le uneltesc se leapada de credinta in Dumne­zeu si cred in draci, defaima pe Hristos si im­bra­tiseaza pe diavolul si vand buna credinta si alearga la paganatate. O, mare inselaciune! Pe cat este de ama­gitoare, pe atat de vatamatoare de suflet si pur­tatoare de moarte! [331-332]

Dar ce pricinuiesc unii dintre crestini? Noi aler­gam, zic, la vrajitori si la draci: a) pentru ca aflam vin­decare bolilor de care patimim; b) pentru ca ne arata comori ascunse si ce are sa ni se intample; si c) pentru ca ne temem de draci ca de niste facatori de rau si uratori de oameni, si de aceea cu chip ma­gulitor le imblanzim rautatea lor prin vrajitorie, ca sa nu ne faca vreun rau. Noi vom raspunde la fie­ca­re dintre acestea. Si la cea dintai raspundem zicand: Ce faci, nebunule crestin, oricine ai fi tu care alergi la vrajitori si descantatori ca sa te vindeci? Si crezi tu aceasta vreodata, ca diavolul are sa vindece boa­la ta? Daca el este ucigator de oameni dintru in­ce­put si a omorat tot neamul omenesc, cum se va face acum doctor al tau? Caci acela, zice, ucigator de oa­meni a fost dintru inceput (Ioan 8, 44); "Dum­ne­zeu il numeste ucigator de oameni si tu alergi la el ca la un doctor? Si ce cuvant vei da cand se va cere de la tine raspuns?" Sunt cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur (Cuv. 5 impotriva iu­de­ilor). Nu vezi cum intr-o clipeala de ochi a omorat doua mii de porci in mare, si pe tine te va vindeca? Si daca de porci nu le-a fost mila dracilor, cum de tine le va fi mila? "Si daca de porci nu s-au milos­tivit, cu atat mai mult de noi" (Cuv. 5 impotriva iudeilor).

Nu vezi cum dracii n-au putut sa vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecatorii care erau slujitori ai lor de bubele si ranile date de Moise in Egipt, si pe tine au sa te vindece? Si nu puteau, zice, vrajitorii sa stea inaintea lui Moise, pentru rani, ca s-au facut rani in vrajitori (Iesire 9, 11). Si daca dracii nu se milostivesc de sufletul tau, cum se vor intrista pentru trupul tau? Daca dracii se silesc a te izgoni din imparatia lui Dumnezeu, cum te vor izbavi de boala? Rasuri sunt acestea si basme. Fiindca, dupa dum­nezeiescul Ioan Gura de Aur, dracii stiu a vi­cleni si a vatama, iar nu a vindeca. "Rasuri sunt acestea si basme, a vicleni si a vatama stiu dracii, iar nu a vindeca. Pe suflet nu-l cruta, si de ale tru­pu­lui, spune-mi mie, se vor milostivi? Din im­pa­ra­tie se apuca sa te scoata si de boli au sa te vi­n­de­ce?" (Cuvant catre cei ce iudaisesc). Si fiindca, dupa Marele Vasile, alt lucru mai placut nu este dra­­cilor decat a mahni si a necaji pe om in multe fe­luri de chipuri si pedepse: "Nu este nimic mai dulce uratorului de oameni decat cu felurite chipuri a in­tris­ta si a pedepsi pe om".

Deci, nu te amagi, crestine, ci incredinteaza-te ca nici lupul nu poate sa se faca vreodata oaie - dupa proverb - nici diavolul nu se va face candva doctor, ca mai lesne poate focul sa inghete si zapa­da sa se incalzeasca, decat dracul sa vindece cu adevarat. Pentru ca el, chiar daca ar voi cumva sa te vin­dece, insa nu poate, fiindca e cu totul neputincios. Si daca vom presupune ca poate sa te vindece, insa nu voieste; fiindca sanatatea omului este buna, iar diavolul totdeauna uraste cele bune si pentru aceea insa nu voieste, caci precum zice Areopagitul Dionisie (Despre dumnezeiestile numiri, cap. 4): "S-a intunecat lumina ingerestii cunostinte ce a avut-o"; zice insa si Marele Vasile ca, dupa ce a ca­zut diavolul, s-a stins acea fericita deprindere a cu­nos­tintei ce avea si s-a aprins in el cu totul, din con­tra, necunostinta, adica rautatea. "Cazand din sim­plitate diavolul si aruncand departe vrednicia in­­gereasca, din naravul lui s-a numit diavol si stin­gand pe cea dintai a lui fericita deprindere, a prins puterea cea potrivnica acesteia" (Epistola apologe­tica catre cei din Cezareea). Dar si dupa cum am zis, sa presupunem ca poate si voieste si stie sa te vindece; insa, daca nu-l va slobozi Dumnezeu, el de la sine nu poate sa faca nimic.

Drept aceea, pleaca-te, frate, si crede ca numai singur Dumnezeu este adevaratul doctor al su­fle­telor si al trupurilor; iar vrajitorii si dracii nu vin­de­ca in adevar, ci cu nalucire. Iar daca vom presupune ca vindeca trupul, dupa slobozirea lui Dumnezeu, insa sa stii ca-l vindeca cu scop ca sa omoare sufletul tau. Cum? Despartindu-te pe tine de la credinta lui Hristos si tragandu-te spre a crede si a sluji ace­lora. Pentru aceea, ce folos vei lua, frate, daca si du­pa cum am zis, ar vindeca trupul tau, cel ce as­tazi traieste si maine moare, in timp ce omoara su­fle­tul tau cel fara de moarte? Ce dobanda vei lua, daca aici vei gusta putina sanatate, iar acolo te vei munci vesnic? Lipseasca astfel de sanatate! Piara acest fel de viata si sanatate; precum zice aurita gura a lui Ioan: "Sa nu crezi ca vindeca cu ade­va­rat! Iar eu si cu covarsire fac si zic aceea: ca, desi ar vindeca in adevar, dar mai bine este sa mori, de­cat sa alergi la vrajmasii lui Dumnezeu si intr-acest fel sa te vindeci. Ca ce folos este trupul se va vindeca, iar sufletul se va pierde? Si ce dobanda daca cineva aici va afla mangaiere, iar dupa aceasta se va tri­mite in focul cel nestins?" (Cuvantul 5 - Impo­tri­va evreilor). Si iarasi zice: "Desi vindeca dia­vo­lul - insa mai mare vatamare a facut! - si macar ca a folosit, trupul s-a folosit, care putin mai pe urma murind va putrezi, insa a vatamat sufletul cel ne­mu­ritor" (Cuvant catre cei ce iudaisesc).

Deci, fiindca diavolul, fratilor, este pescar prea viclean, pierde putina momeala ca sa prinda un peste mare; adica se multumeste sa va dea o sana­tate de nimic numai ca sa va lipseasca de rai; va lungeste putin viata, ca sa va munceasca vesnic. Nu vezi (zice Sfantul Ioan Gura de Aur) cum sla­ba­nogul zacea de 38 de ani in pat si jumatate mort si rabda muceniceste boala, asteptand ajutorul lui Dumnezeu, fara sa ceara a-l vraji sau a-i da baiere. "Si nici asa n-a alergat la vrajitori, nici nu s-a dus la descantatori, nici n-a atarnat baiere, ci a asteptat aju­torul lui Dumnezeu" (Sfantul Ioan Gura de Aur). Si tu, crestine, fiindca te-ei imbolnavit putine zile, de ce esti atat de nerabdator si alergi la vrajitori si la tiganci? Nu vezi cum Lazar in toata viata lui zacea inaintea portii bogatului, atat de mult ranit incat din multa slabiciune nu putea nici sa alunge cainii care ii lingeau ranile, totusi, a ales mai bine moartea in aceasta boala decat a cere baiere si far­me­ce? Insa, nici fermecatori nu a cerut, nici pot­coa­va nu a atarnat... nici vrajitori nu a chemat la sine (zice acolo Sfantul Ioan Gura de Aur); si tu care iertare vei dobandi, cand pentru putine friguri alergi la babele cele betive si rele? Nu vezi pe vi­tea­zul acela Iov care, dupa ce a pierdut copiii si ave­rea, atat s-a ranit, incat viermii fierbeau peste tot trupul lui, neputand nici painea a o manca de multa putoare si cu toate acestea, putand sa scape de toate durerile cu hula si sa moara, precum ii zi­cea femeia lui: Zi un cuvant catre Domnul si mori (Iov 2, 9), a rabdat insa barbateste si nici un cuvant de cartire n-a scos din gura sa. Iar tu de ce esti atat de nerabdator si pentru o prea mica zgarietura de­faimi pe Dumnezeu, pe Hristos, credinta si pe sfinti si alergi la vrajmasii lui Dumnezeu, la vrajitori si la draci ca sa te vindece? Si ce iertare vei putea lua din aceasta, precum iti zice Sfantul Ioan Gura de Aur? "Deci, ce iertare vom avea noi, daca atatea in­fricosate patimi au patimit aceia (sfintii mucenici) si rabdau; iar noi pentru friguri, sau pentru rani, aler­gam la adunari si la vrajitori si inselatori si-i che­mam in casele noastre".

Dar zici ca baba aceea crestina si crestinul acela ghicitor cand descanta si dau baiere nu zic, nici nu scriu alte nume, fara numai numele lui Dumnezeu, al lui Hristos, al Nascatoarei de Dumnezeu si al Sfintilor. Si, deci, ce rau fac ei? La acestea iti ras­pun­de dumnezeiescul Ioan Gura de Aur si iti zice ca, pentru aceasta mai cu seama se cade a uri acea baba rea si pe acel rau fermecator, fiindca uneltesc spre ocara si necinste numele lui Dumnezeu si, cres­tini fiind, lucreaza ca si elinii. Pentru ca si dra­cii, macar ca numesc numele lui Dumnezeu, insa iarasi tot draci sunt: "Unii voind a se indrepta, zic ca e crestina femeia care a descantat acestea si nimic alta nu zice, fara numai numele lui Dum­ne­zeu. Deci pentru aceea mai ales o urasc si ma in­torc, ca numele lui Dumnezeu il intrebuinteaza spre ocara; ca, zicandu-se pe sine ca este crestina, se arata ca lucreaza cele ale paganilor. Ca si dracii numeau numele lui Dumnezeu, insa tot draci erau si asa ziceau catre Hristos: Te stim pe tine cine esti, Sfantul lui Dumnezeu (Marcu 1, 14); cu toate aces­tea, le-a inchis gura lor si i-a izgonit" (Andr. 21).

Asadar, nu mai este alt doctor, nici alt ajutor ca sa te duci, crestine, si sa te vindeci cand esti bolnav, decat numai vrajitorul si diavolul? Nu este Hristos, pe care tu Il crezi ca este singurul si desavarsitul Doctor, care si cand era pe pamant a vindecat atatea mii si mii de bolnavi. Si au strabatut Iisus toata Ga­lileea... vindecand toata boala si toata nepu­tin­ta in popor (Mat. 4, 23). Si acum, cand S-a suit la ceruri, vindeca cu darul si cu ajutorul Sau pe toti cei ce-L cheama cu credinta? Nu sunt atatia si ata­tia doctori: Apostolii, Mucenicii, Doctorii cei fara de arginti, Ierarhii, Cuviosii si ceilalti Sfinti care au luat de la Hristos dar si putere ca sa vindece orice fel de boala? Nu este Biserica lui Hristos spital de obste si gazda deschisa, ca sa primeasca pe toti fiii sai care patimesc de felurite boli, atat ale sufletului, cat si ale trupului, spre a-i mangaia, a-i ajuta si vin­deca cu sfintirea apei si cu dumnezeiestile Taine? "Si nu este rasina in Galaad? Au doctor nu este aco­lo?" a strigat oarecand Proorocul Ieremia catre po­porul israelitean (Cap. 8, 22); si eu acum strig catre crestinii cei bolnavi: Nu cumva, fratilor, nu este in credinta voastra ortodoxa si in Biserica in care credeti vindecare si ajutor? Hristos si Crucea lui, cate vindecari au savarsit, zice Sfantul Ioan Gura de Aur? "El moartea a stricat-o, pacatul l-a stins, iadul l-a facut netrebnic, puterea diavolului a slabit-o si a dat vindecare trupului; oare nu este vred­nic de crezare?" (Andr. 21). Cum va lasa ini­ma sa parasiti pe Dumnezeu, Caruia Ii credeti, si sa va duceti la blestematul diavol? Cum lasati pe prea dulcele Iisus Hristos, Facatorul si Rascumparatorul vostru, adevaratul vostru Doctor, si va duceti la uci­gatorul de oameni, la tiranul, la facatorul de rau? Cum rabda sufletul vostru a defaima atatia Sfinti prieteni, binefacatori si doctori ai vostri desavarsiti si sa nazuiti la spurcatii vrajitori si la necuratii draci, cei cu totul vrajmasi ai vostri? Cum suferiti a lasa Sfanta Biserica a lui Hristos, maica voastra, si sa alergati la dracestile adunari - la draci si la lo­cuintele vrajitorilor? Si precum baba rea si betiva sau tiganca, nu e cu putinta sa vindece si Hristos? Deopotriva cu carbunii si cu potcoavele si cu dra­cestile baiere, n-au putere Crucea si Aghiasma si alte mantuitoare Taine ale credintei voastre? Ah, ne­multumitoare fapturi! Ah, neam necredincios si var­tos la inima! Si unde sunt fulgerele si trasnetele ce­rului? Unde sunt cutremurele pamantului si cra­pa­turile, ca sa va arda de tot, sa va scufunde si sa va inghita de vii?

Dupa dreptate are sa strige cu intristare Iisus Hris­tos pentru voi prin gura lui Ieremia; ca nici un neam n-a parasit pe Dumnezeul sau, fara numai voi, crestinii: Treceti in ostroavele Hetimului si ve­deti de s-au facut unele ca acestea. De si-au schimbat paganii dumnezeii lor si aceia nu sunt dum­ne­zei, iar poporul meu a schimbat marirea sa, intru aceea de la care nu se vor folosi (Ier. 2, 10). Are drep­tate a Se mahni, ca s-au inspaimantat cerul si pamantul, pentru ca voi, crestinii, ati lasat acest izvor al vietii si al sanatatii si ati poftit gropile cele fara de apa ale vrajitorilor si ale tigancilor. Spai­man­tatu-s-a cerul de aceasta si s-a infricosat mult foarte, zice Domnul. Ca doua rele a facut poporul Meu: M-a parasit pa Mine, izvorul apei vietii, si si-a sapat lui fantani surpate care nu vor putea tine apa (Ier. 2, 12). Are dreptate Iisus sa strige prin gura lui Isaia ca El v-a nascut de a doua oara prin Sfantul Botez si v-a facut fii ai Sai, iar voi, de la o mica boala, ati defaimat pe Tatal vostru si v-ati dus la vrajitori si la draci, vrajmasii Lui. Auzi, cerule, si as­culta, pamantule, ca Domnul a grait: Fii am nas­cut si am crescut, iar aceia s-au lepadat de Mine (Is. 1, 2). Si cum boul si asinul au cunoscut pe Fa­ca­torul de bine si stapanul lor, iar voi pe Facatorul vostru de bine nu-L cunoasteti? Cunoscut-a boul pe stapan, si asinul ieslea Domnului sau; iar Israil nu M-a cunoscut pe Mine si poporul Meu nu M-a inteles (Ier. 2, 3).

Pentru aceea, ca sa nu Se intristeze Iisus Hristos din pricina voastra si sa zica unele ca acestea si ca sa nu va aratati si voi nemultumitori catre acest de-aproape al vostru facator de bine, incetati, fratii mei, incetati de a va mai duce la vrajitori si la ti­ganci. Si cand se intampla sa va imbolnaviti, aler­gati la Hristos cu calduroasa credinta si cereti vin­de­care, pentru ca El este totdeauna Tata al vostru prea iubit; si daca v-a dat boala, a dat-o spre a in­cerca rabdarea voastra si ca sa va incununeze mai mult si sa vada daca Il iubiti cu adevarat din toata inima. Caci care fiu, zice, este pe care nu-l cearta ta­tal? (Evr. 12, 7). El, desi va cearta si va pal­mu­ieste parinteste cateodata pentru pacatele voastre, insa iarasi va vindeca si va mangaie ca pe niste fii ai Lui, cand va intoarceti catre Dansul prin po­ca­inta, si din toata inima cereti ajutorul Lui. Caci fe­ri­cit, zice, este omul pe care il cearta Dumnezeu si do­jenirea celui Atottiitor n-o leapada, ca El ra­nes­te si vin­de­ca, bate si mainile Lui tamaduiesc (Iov 5, 17).

Alergati cand sunteti bolnavi si la Doamna noastra Nascatoare de Dumnezeu, tamaduitoare cea dupa Dumnezeu a bolnavilor si mangaierea celor intristati. Alergati si la toti Sfintii si, rugandu-i pe ei cu credinta, veti dobandi vindecarea cea dorita a bolii voastre; si de nu veti lua sanatatea cea dorita, ci lasandu-va Dumnezeu sa va pedepsiti - asa fiind de folos sufletului vostru - se cade insa a sta cu barbatie intariti in credinta si sa alegeti mai bine de mii de ori a muri decat sa chemati vrajitori si vrajitoare si cu acest chip sa va lepadati de cre­din­ta lui Hristos si sa vindeti dreapta credinta. Iar de se intampla a va indemna altii la aceasta - rude sau prieteni -, paziti-va pentru dragostea lui Dum­ne­zeu si nu-i ascultati si sa fiti incredintati ca pentru aceasta rabdare a voastra si barbatie su­fle­teasca a) Dumnezeu va va incununa cu cununa mu­ce­niceasca; b) constiinta voastra se va bucura si se va veseli fara asemanare mai mult decat daca ati fi luat sanatate; c) oamenii va vor lauda cu cuviincioasa cinste; si d) in cele din urma veti lua si vin­de­carea bolii voastre, dupa cum acestea toate le do­vedeste condeiul cel aurit al lui Ioan Gura de Aur.

a) Va va incununa Dumnezeu ca pe niste mu­cenici, ca precum Mucenicii au rabdat muncile, nu­mai ca sa nu se inchine idolilor, asa si voi suferiti chinurile bolii, numai ca sa nu aveti vreo nevoie de ajutorul vrajitorilor si al dracilor si sa vindeti cre­din­ta si dragostea lui Hristos. "Ai cazut in boala grea si vin multi la tine si te silesc, unii cu descantece, altii cu baiere si altii cu alte lucruri ca sa im­blanzeasca raul; iar tu pentru frica lui Dumnezeu rabzi cu barbatie fara sa te indoiesti si pe toate ai ho­tarat sa le patimesti si sa le rabzi, decat sa unel­testi ceva din obiceiurile idolesti. Aceasta iti va aduce cununa muceniciei si nu te indoi pentru aceas­ta... ca precum acolo (adica mucenicul) rabda du­rerile muncilor cu barbatie, ca sa nu se inchine ido­lului, asa si tu suferi durerile cele din boala ca sa nu ai nicidecum trebuinta de ajutorul aceluia, nici sa faci ceva din cele zise de el" (Ioan Gura de Aur, Omilia 3 la Epistola I catre Tesaloniceni.).

b) Au sa se bucure constiinta voastra si gandul, laudandu-va launtric ca v-ati purtat ca niste crestini adevarati si adevarate slugi ale lui Hristos si ca nis­te nevoitori v-ati impotrivit cu atata barbatie incat ati ales mai bine sa suferiti de friguri si de rani de­cat sa primiti dracestile vraji si baiere. "Desi ai fri­guri si suferi mii de intristari, gonindu-i pe acei spur­cati vrajitori, vei fi insa mai bine decat orice om sanatos, fiindca gandul te va inalta... constiinta te va lauda si te va mari si-ti va zice: curaj, curaj, omule! sluga lui Hristos, barbat credincios si rav­ni­tor al bunei credinte... impreuna cu mucenicii vei sta in ziua aceea... pentru ca ai hotarat astazi a te munci, a suferi de friguri si de rani, numai si numai ca sa nu primesti paganestile vraji si baiere" (Sfan­tul Ioan Gura de Aur, Cuvantul 5 - Impotriva iudeilor);
c) Va vor lauda oamenii vazandu-va ca ati scos din casele voastre pe ghicitori, pe babele cele rele si pe tiganci si n-ati primit vrajile si baierele lor si se vor minuna si vor urma si ei barbatiei voastre. "Caci, cand vei scoate pe vrajitori cu multa ocara din casa ta, toti auzind te vor lauda si se vor minuna de tine... si mai bine le va fi si vor ravni sa urmeze bar­batiei tale" (Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvantul 5 - Impotriva iudeilor);

d) Iar in cele din urma, veti recapata sanatatea voastra, fiindca si Dumnezeu va va iubi mai mult pen­tru barbatia care ati aratat-o, si Sfintii Il vor ruga mai cu caldura ca sa va vindecati "si nu vindecarea bolii. Fiindca aceasta barbateasca vointa a ta va trage harul lui Dumnezeu asupra-ti cu mai multa dra­goste si toti Sfintii se vor veseli de bunavointa ta si din adancul inimii vor face rugaciuni pentru tine" (Sfan­tul Ioan Gura de Aur, Cuvantul 5 - Impotriva iudeilor).

Si ca sa zic pe scurt, desi ai fi incredintat, frate, ca vrajitorii pot sa te faca sanatos de boala ta, ca pot, de pilda, sa-ti daruiasca 50 de ani de viata si ca ar avea putere sa invieze mortii (desi amandoua lu­crurile sunt cu neputinta), iarasi ia aminte, ia amin­te, ia aminte sa nu alergi la ei ca sa-ti ajute; pentru ce? Pentru ca te lepezi de Dumnezeu, vinzi pe Hris­tos, te lepezi de buna cinstire si de credinta ta si faci cele potrivnice pentru ca slujesti diavolului si te inchini slujitorilor lui draci si in cele din urma te faci rob al lor. Ca, desi te faci sanatos de boala, insa vei patimi totdeauna o amara mustrare de con­sti­inta, ca pentru o mica ameteala ai calcat fa­ga­duin­tele pe care le-ai facut lui Hristos, lepadandu-te de credinta. De aceea, sanatatea ta va fi mai amara si decat cea mai grea boala, precum zice Ioan Gura de Aur (Cuvantul 5 - Impotriva iudeilor). Vrei sa te in­credintezi? Auzi ce zice Dumnezeu in a doua Lege: "Iar de se va scula intru tine prooroc sau care viseaza vis si-ti va da tie semn si va veni semnul sau minunea care a grait catre zicand: Sa mergem si sa slujim la dumnezei straini, pe care nu i-ati stiut, sa nu ascultati de cuvintele proorocului acestuia sau ale celui ce viseaza visul acela, ca va ispiteste pe voi Domnul Dumnezeul vostru ca sa stie, oare iu­biti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra si din tot sufletul vostru" (A doua Lege 13, 1). Adica: daca proorocul acela va zice ca eu pot sa inviez mortul, numai ascultati-ma pe mine si inchinati-va idolilor sau dracilor; si daca chiar intr-a­de­var va putea cu lucrul sa invieze mortul precum a fa­gaduit, iarasi sa nu-l ascultati ca sa va inchinati dia­volului si dracilor. Pentru ca Dumnezeu a slo­bo­zit sa faca acel prooroc o minune ca aceea, ca sa vada daca voi Il iubiti cu toata inima voastra si nu slujiti altuia fara numai Lui. Asa talcuieste acest grai dumnezeiescul Ioan Gura de Aur in cuvantul lui impotriva iudeilor. Auzi, frate, infricosat cuvant pe care il zice Insusi Dumnezeu? Deci, lasa aceas­ta staruinta ce o pune diavolul inaintea ta, ca sa te duci la vrajitori pentru tamaduirea bolii tale si fugi de ei ca de foc. [353-364]

Sfarsesc pecetluind acest cuvant de fata cu spu­sele dumnezeiescului Ioan Gura de Aur si ale Ma­relui Vasile si va zic ca daca voi, crestinii, nu numai ca nu veti unelti vreo vraja, ci nici nu veti chema vrajitori si vrajitoare sa va descante sau sa va dea baiere la bolile voastre, ori sa alergati la ei ca sa va ara­te oarecare lucruri, sau sa va ajute la vreo ne­voie. Daca, zic, va veti pazi de acestea, sa stiti ca in ziua Judecatii are sa va ia Hristos pe fiecare de mana si are sa va puna inaintea privelistii aceleia a toata lumea - a Ingerilor, a Arhanghelilor si a tuturor sfintilor celor din veac. Si are sa zica: - Acest om, imbolnavindu-se oarecand si de cand toti il indemnau sa cheme vrajitori si vrajitoare spre a-l descanta ca sa-l faca sanatos din boala, el, pentru numele Meu si pentru frica Mea, nu s-a dus inca sa faca acest lucru, ci a ales mai bine sa moara decat sa se lepede de dragostea Mea. Asa o adevereste au­rita gura a lui Ioan: "Intelege cat de mare cununa vei lua acolo, cand de fata vor fi Ingerii si toti Ar­han­ghelii; atunci, apropiindu-Se Hristos si luan­du-te de mana, te va purta inlauntrul privelistii ace­leia si in auzul tuturor va zice: acest om, aprinzandu-se oarecand de friguri si fiind sfatuit a se izbavi de boala, ca sa nu se poticneasca in ceva, acesta, pentru numele Meu si evlavia cea catre Mine, a iz­gonit si a infruntat pe cei ce ii fagaduiau sa-l vin­dece in felul acela - vrajitoresc - si a ales mai bine a muri in boala decat sa vanda credinciosia fata de Mine" (Cuvantul 5 - Impotriva iudeilor).

Iar daca veti fi biruiti de boala si, dorind sa ra­ma­neti in viata, veti defaima pe Hristos si pe Sfintii Lui si, lepadandu-va credinta si buna cinstire, veti alerga la draci, la vrajitori si vrajitoare ca sa va vin­dece sau alt ajutor sa va faca, sa stiti ca in ziua Ju­de­catii, inaintea a toata multimea Ingerilor si a oa­me­nilor, aveti sa va faceti lauda diavolului, iar lui Hristos rusine si ocara. Caci atunci diavolul are sa se laude inaintea Domnului si sa zica: Iata, acesti crestini, pentru o mica boala pe care au avut-o si pentru o mica trebuinta ce aveau, s-au lepadat de Tine si de credinta si dragostea Ta; acestia pe care i-ai facut si i-ai zidit si pentru care ai rabdat moarte, ei au alergat si au venit la mine si la ajutorul meu. Desi eu nici nu i-am zidit, nici nu am luat moarte pentru ei, totusi ei au ales mai mult dragostea mea decat pe a Ta. Asa o adevereste aratatorul de cele ceresti, Vasile: "Cel ce acum ne amageste pe noi si cu ademenirile lumesti si cu toata mestesugirea ne sileste sa-l uitam pe Facatorul nostru de bine, Dum­ne­zeu, spre stricarea sufletelor noastre, sarind in mij­locul nostru atunci si ocarand, se va arata cu mus­­trare asupra Domnului, spre defaimarea noas­tra la­udandu-se cu indaratnicia nesupunerii si des­par­ti­rii noastre, zicand ca desi nici nu ne-a zidit si nici nu a murit pentru noi, insa ne are pe noi pentru ca i-am ur­mat lui cu nesupunere si trandavie fata de po­run­ci­le lui Dumnezeu" (Randuielile vietii mo­na­ha­le, II).

O, rea intamplare! O, rea nenorocire pe care o veti patimi, fratilor! Caci aceasta ocara si aceasta lauda pe care are sa o faca atunci diavolul impotriva Stapanului Hristos, pentru voi, va fi mai cum­plita pentru voi decat focul cel vesnic, decat intu­ne­ricul cel mai din afara si decat scrasnirea dintilor. Va fi mai grea voua decat tot tartarul, decat toti vier­mii cei neadormiti si decat toate neluminatele si infricosatele locuri ale iadului. Intr-un cuvant, va fi mai grea decat toate muncile care impreuna au sa va munceasca vesnic; asa cum o zice acest Vasile: "Aceasta ocara asupra Domnului si aceasta lauda a vrajmasului mai grea mi se pare mie decat toate muncile Gheenei. Adica, a ne face vrajmasului pri­ci­na de lauda si inaltare impotriva lui Hristos, Im­po­triva Celui Ce a murit pentru noi si a inviat" (Ran­duielile vietii monahale, II). Si ca sa nu o pa­ti­­­miti, fratilor, paziti-va pentru dragostea lui Dum­nezeu si pentru mantuirea sufletelor voastre de a mai intrebuinta vreun fel de vrajitorie sau de a mai alerga la vrajitori si vrajitoare, ci in toate imprejurarile si nevoile voastre alergati la ajutorul lui Dumnezeu, la acoperamantul Nascatoarei de Dumnezeu si la mijlocirile Sfintilor; ca de bolile si nevoile voastre sa va vindecati si de vesnicele munci sa va izbaviti si Imparatiei cerurilor sa va invredniciti, careia noi toti sa ne invrednicim, cu darul lui Hristos. Amin. [394-397]