BISERICA SI LUMEA

• « Inapoi
• Inainte »

Cand ne spovedim cercetam anumite indreptare de spovedanie. Uneori intalnim acolo scris despre pacate care nu ni se par a fi pacate. Este sau nu pacat ceea ce noi nu consideram pacat?

Mai sunt si exagerari in listele astea de pacate. Omul trebuie sa-si aleaga de acolo numai ceea ce stie ca i se potriveste lui, nu sa-si asume toate cate sunt scrise in listele de pacate. Nu te poti lua dupa lucruri generale pe care nici nu le poti considera pacate, ci stari. De exemplu, vin unii la spovedanie si zic: "Nu iubesc pe Dumnezeu din toata inima, nu iubesc pe aproapele ca pe mine insumi...". Nu poti sa zici ca acestea sunt pacate, ci stari ale sufletului, care nu manifesta calcarea legii lui Dumnezeu, ci atesta mai degraba o slabiciune. Poate ca omul nu ajunge niciodata sa-L iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, dar aceasta nu inseamna ca pacatuieste, ci ca nu a ajuns inca la masura aceea. "Nu iubesc pe aproapele meu ca pe mine insumi"... Pai, care om, din cati oameni stim noi, avem siguranta ca iubeste pe aproapele sau ca pe sine insusi?

Mai sunt si altele care nu cred eu ca trebuie luate in considerare. La spovedit, trebuie sa spui ceea ce vezi tu ca e in tine ca insuficienta. Sunt si lucruri care pot fi socotite la greseli, sunt si lucruri care pot fi socotite la neputinta, la nestiinta, la rea vointa, stiu eu, la alte categorisiri decat pacatul, pacatul fiind calcarea legii lui Dumnezeu cu deplina vointa si stiinta.

Se vorbeste din ce in ce mai mult de secularizarea Bisericii... Este secularizarea o boala care apasa asupra Bisericii?

Biserica poate fi si ea influentata de lucrurile veacului acestuia. Sfantul Apostol Pavel le scria credinciosilor din Roma: "Nu va asemanati chipului acestui veac ci va schimbati prin innoirea mintii". Deci nu va secularizati, nu fiti cum este lumea. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor sai: "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar voi nu sunteti din lume" (Ioan15, 19). Sau le-a spus ca ucenicii Il primesc pe Duhul Sfant, iar lumea nu. Pe cat putem, sa ne ferim de influente care ne apropie de lume si sa cautam sa fim intr-o sfera mai inalta decat sfera in care sunt cei care nu stiu de Dumnezeu.

Biserica Ortodoxa si cea Romano - Catolica nu hirotonesc femeile, dar Biserica Anglicana stim ca a ingaduit preotia femeilor. De ce femeia nu poate fi preot?

N-as putea sa spun de ce nu poate fi preot, dar stim ca noi avem traditia ca femeia trebuie sa nu fie preot. Sfantul Apostol Pavel, in conceptia care era atunci, a spus ca femeia sa taca in biserica si sa intrebe pe barbatul sau, acasa, ceea ce vrea sa stie. Deci nu i s-a dat femeii sa propovaduiasca si, in baza acestei traditii, Biserica nu hirotoneste femei. Noi nu putem sa ne indepartam de Traditie, pentru ca atunci ne indepartam si de conceptie. Ar insemna ca noi suntem mai destepti decat Sfantul Apostol Pavel, ca in contextul existentei noastre, influentati de stradaniile femeilor de a ajunge egale cu barbatul, admitem niste lucruri pe care nu le-ar admite Sfantul Apostol Pavel si pe care nu le-ar binecuvanta Dumnezeu.

Eu am fost asta-toamna in Austria si am participat la un fel de adunare ecumenica, unde era si o femeie de la vechii catolici, hirotonita preot. M-a mirat foarte mult faptul ca vechii catolici au fost impotriva dogmei infailibilitatii si acum admit lucruri de felul acesta. Deci, esti vechi catolic pentru ca nu admiti dogma infailibilitatii papei, dar admiti preotia femeilor, pe care nu o admit catolicii. Am ramas uimit de lucrul acesta si numai Dumnezeu stie ce va mai fi in lumea asta. Biserica Ortodoxa fiind traditionalista, pe motivul ca in Traditie n-a fost asa ceva, nu admite preotia femeilor nici in actualitate.

Cum explicati cuvantul Sfantului Andrei Criteanul: "Evanghelia nu lucreaza si toata Scriptura nu este bagata in seama intru tine, suflete". Vorbiti-ne despre actualitatea acestui aspect.

Chestiunea este simpla! Sfantul Andrei Criteanul si-a dat seama ca adeseori noi trecem pe langa Evanghelie; nu suntem interesati de lucrurile sfinte si atunci Evanghelia trece pe langa noi si noi trecem pe langa Evanghelie. Evanghelia nu lucreaza pentru ca nu s-a incorporat in noi si, in cazul acesta, nici Scriptura nu este bagata in seama. Deci e vorba de o nepasare fata de lucrurile sfinte.

Cum poate un om din societatea de astazi sa urce pe scara spre mantuire?

Cum au urcat toti oamenii care s-au mantuit! Nu exista o "societate de astazi", fiecare a trait societatea contemporana cu el ca "societatea de astazi". Mantuirea ne-o da Domnul Hristos si se realizeaza in legatura cu Domnul Hristos. Mantuirea este un lucru care se poate realiza in toate generatiile de oameni, neexistand o exceptie pentru o anumita generatie. Generatia noastra se mantuieste cum s-au mantuit generatiile dinaintea noastra si cum se vor mantui generatiile de dupa noi: prin Hristos, prin asemanarea cu Hristos, prin innoirea mintii, prin neasemanarea cu chipul acestui veac.

Ce sfaturi dati tinerilor care vor sa intre in monahism?

Sa se gandeasca bine ce vor sa faca, sa se cerceteze daca au vocatie, sa doreasca monahismul ca mediul lor de mantuire si desavarsire, sa nu se joace cu viata lor si sa nu-i lase nici pe altii sa se joace cu viata lor. Sa fie cu grija, sa fie cu intemeiere, sa aiba constiinta ca ce fac este mai important decat ce ar putea face in cazul cand ar trai viata comuna. Deci, mai multa grija, mai multa cumpanire pentru lucruri care sunt mai greu de realizat decat cele pe care le realizeaza societatea.

Monahismul este ceva mai presus de fire, este ceva mai inalt decat obisnuitul. Le dau tinerilor sfatul sa fie cu multa grija, sa nu se grabeasca, sa se cerceteze din timp, sa se verifice pe ei insisi in societatea in care traiesc, sa fie oameni de treaba. Sa fie ca niste calugari care traiesc in lume si dupa aceea sa se retraga la manastire, unde din nou sa se cerceteze; apoi, cu aju-torul lui Dumnezeu, sa porneasca la slujirea lui Dumnezeu, ca sa nu devina niste calugari improvizati sau, cum ar zice parintele Arsenie Boca, niste "cuiere de haine calugaresti".

Ce puteti spune tinerilor de astazi care prefera discoteca in locul Bisericii?

Ce as putea sa le spun? Sa nu se duca la discoteca, pentru ca acolo este gura iadului! Sa se duca la biserica, pentru ca acolo este poarta cerului!

Credeti ca exista si alte civilizatii, pe alte planete?

Nu cred nimic, pentru ca nu mi s-a descoperit. N-am de unde sa stiu daca exista sau nu. Insa, daca ar exista, nu m-ar de-ranja cu nimic treaba asta.

Ce mesaj aveti pentru oamenii din ziua de azi, care au inlocuit bucuria Invierii cu tanguirea pentru neputinta de a se mantui in mijlocul ispitelor?

Am convingerea ca nu sunt pe calea cea buna. Toti suntem chemati la ospatul credintei. Sfantul Ioan Gura de Aur, in cuvantul sau de la Pasti ii indeamna pe toti credinciosii sa se bucure de aceasta zi de bucurie a Pastilor si chiar atrage atentia: "Nimeni sa nu planga pentru saracie, pentru ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu planga pentru pacate, pentru ca iertare din pamant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, pentru ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului, a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea. Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat la iad; amaratu-l-a pe el pentru ca a gustat trupul Lui si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: "Iadul s-a tanguit intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat pentru ca s-a stricat, s-a amarat pentru ca s-a batjocorit, s-a amarat pentru ca s-a omorat, s-a amarat pentru ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ceea ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde iti este moarte boldul, unde iti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat, inviat-a Hristos si au cazut dracii, inviat-a Hristos si se bucura ingerii, inviat-a Hristos si viata vietuieste"".

Deci, in conditiile acestea, nu se poate ca un crestin adevarat sa se tanguiasca, ci sa aiba nadejde ca Hristos, Cel care a inviat din morti, ne va invia si pe noi, ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne este favorabil, ca Dumnezeu este Tatal nostru. Toate acestea trebuie sa inlature tanguirea si nemultumirea. Ganditi-va ca Dumnezeu nu doreste ca fiii Sai sa fie niste tanguitori, privitori cu fata spre trecut, ci vrea sa fie niste oameni fericiti, privind spre viitor si spre vesnicie.

Stim ca anul acesta, pe 11 august, va fi o eclipsa de soare. Oamenii cred ca a venit ceasul de apoi...

Nu a venit nici un ceas de apoi! Nimeni nu stie cand vine ceasul de apoi! Eclipsa aceasta de soare a fost calculata cu sute de ani inainte. Se stie precis cum va fi. Inseamna ca lucrurile se petrec asa cum stie Dumnezeu. N-are nici o legatura cu sfarsitul lumii si cu semnele sfarsitului.

Unii care cred in ceea ce a scris Nostradamus, spun ca el a prevestit aceasta.

Eu nu stiu ce a scris, si pentru mine Nostradamus nu este o autoritate.

Ce sfaturi le dati viitorilor slujitori ai altarului din Seminarul Teologic?

Draga, eu am vorbit odata la Teologie despre rugaciune, era in 1955, in 4 aprilie. Si in timp ce vorbeam despre rugaciune, intr-o sala de curs, mi-a venit o idee: ca ar putea cineva sa fie preot inainte sa fie crestin, inainte de a avea convingeri crestine. Si le-am spus celor care ma ascultau: Fiti atenti sa nu ajungeti preoti inainte de a fi crestini!

Sfatul meu este sa se formeze mai intai in calitate de crestini si apoi sa urmeze preotia. Sa se formeze duhovniceste pentru ceea ce urmeaza sa faca, pentru ca si ei, la randul lor, trebuie sa indrume si sa formeze alti oameni.

In ziua de azi au aparut foarte multe ispite de care Sfintii Parinti nu vorbesc.

De exemplu ...
De exemplu, prietenia intre tineri si limitele ei.

Prietenia dintre tineri e de cand e lumea, de cand e Adam si Eva. Nu se pune problema asta!

Intre un baiat si o fata ...
Intre un baiat si o fata... A, adica vrei sa spui un tip de prietenie pe care Sfintii Parinti nu l-au avut in vedere. Pai sfintii au avut in vedere prietenia ca prietenie, nu cu implicatii de casatorie, cu implicatii sexuale, asa cum este acum. Daca un baiat iti prezinta o fata si zice ca " e prietena mea", de obicei te gandesti ca este cea cu care traieste el. Pentru ca asa de mult s-a incetatenit practica aceasta si asa de mult s-a degradat notiunea de prietenie, incat la asta te gandesti in mod firesc.

Prietenia este altceva decat casatoria, iar prietenia intre un baiat si o fata nu implica cele ale casatoriei. Sfintii Parinti nu au in vedere chipul acesta de prietenie, chipul acesta modern de intelegere a prieteniei, si de aceea nu se ocupa de el. Daca este vorba sa raspundem la intrebarea "Cum trebuie sa fie o prietenie intre un baiat si o fata?" raspunsul este acesta: Prietenia intre un baiat si o fata trebuie sa fie la masura legaturilor dintre un frate si o sora. Un frate si o sora nu se angajeaza la sexualitate si, deci, legatura intre un frate si o sora poate fi luata drept masura pentru legatura intre un prieten si o prietena.

Va rugam sa ne spuneti ceva despre ce inseamna "a iubi".

Toata lumea stie ce inseamna "a iubi", pentru ca stii cand iubesti si cand nu iubesti. Eu sunt dintr-un sat din care este si Lucretia Ciobanu. Lucretia Ciobanu, cantareata de muzica popu-lara, are intre altele si o cantare in care se cuprind si urmatoarele cuvinte:

Pe la poarta cui mi-i drag
Treaba n-am, si tot imi fac.
Pe la care mi-i urat,
Am treaba si nu ma duc.

Daca stii lucrul acesta, stii ce inseamna sa iubesti, stii ce inseamna sa nu iubesti. Insa, in lamurirea acestei chestiuni si in completare, as putea spune ca "a iubi" inseamna a impropria, a aduce pe cel iubit in tine insuti, a nu-l lasa in afara de tine, a-l purta in tine.

Asta inseamna sa iubesti - sa porti in tine, sa poti spune persoanei iubite: "Nu esti numai in afara de mine, ci esti in mine, si mai ales in mine".

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Parintii Bisericii despre sfarsitul lumii