HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU

Manastirea Brancoveanu
5 septembrie 1997

Saptamana trecuta am slujit la manastirea Bogdana, de langa Onesti, unde am intalnit o stareta care se numea Hristofora. Cand am auzit ca o cheama Hristofora (purtatoare de Dumnezeu), i-am zis: "Maica, sa-L arati pe Hristos pe care-L porti!" Adica sa nu aiba nume mincinos, ci sa aiba nume real, care sa se manifeste in viata. Daca te numesti Hristofor - trebuie sa-L porti pe Hristos, si daca-L porti pe Hristos, aceasta trebuie sa se vada. Fiecare dintre noi trebuie sa fie un "hristofor". Chiar daca nu ne cheama Hristofor, trebuie sa fim purtatori de Hristos. Poate ca unii dintre voi stiti ca, in 16 august, Sfanta noastra Biserica pomeneste Chipul cel nefacut de mana al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, chip pe care Domnul Hristos L-a imprimat pe o panza pe care i-a trimis-o apoi regelui Avgar din Edessa. Chipul acela s-a pastrat si este o istorie intreaga in legatura cu el.

Cand se face pomenirea acestei minuni a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, se citeste din Sfanta Evanghelie ceva din care intelegem despre Chipul cel nevazut al Domnului Hristos, despre Chipul launtric, despre profilul sufletesc al Domnului Hristos. Anume, se citeste o istorisire in care se spune ca odata, pe cand Domnul Hristos mergea spre Ierusalim, a trecut printr-un sat din Samaria, unde oamenii n-au vrut sa-L primeasca. Doi dintre ucenicii Domnului Hristos, care erau mai ravnitori, au zis: "Doamne, vrei sa zicem sa se pogoare foc din cer si sa-i mis-tuiasca?" (cum a facut candva Ilie). Domnul Hristos a zis: "Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti? Caci Fiul Omului n-a venit ca sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca" (Luca 9, 55) . Cu alte cuvinte - "Daca ati cunoaste Chipul Meu cel dinla-untru, n-ati putea pune o astfel de problema. N-ati putea cere ceea ce vreti voi sa faceti. N-as fi de acord sa fie nimiciti cei care Mi se-mpotrivesc. Nu vor sa Ma primeasca - nu-i pedepsesc, ci sunt bun si cu ei".

Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. In Pateric este o zicere a Sfantului Macarie: "Cu un cuvant bun - si pe cel rau il faci bun, iar cu un cuvant rau - si pe cel bun il faci rau". Bineinteles, este vorba de o rautate relativa si de o bunatate relativa, oscilanta si fluctuanta. Noi trebuie sa fim totdeauna buni. Cine e si rau, nu se aseamana cu Domnul Hristos, pentru ca Domnul Hristos este totdeauna bun.

Cel care a randuit sa se citeasca chiar acest loc din Sfanta Evanghelie de la Luca, a vrut probabil sa ne puna in constiinta trasatura cea mai de capetenie a Domnului Hristos - bunatatea. Bunatatea cuprinde si ingaduinta, si intelegerea, si smerenia, si blandetea si multe altele. Ucenicilor care aveau totusi rautate in suflet ("Doamne, vrei sa zicem sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuiasca, pentru ca nu Te-au primit?"), Domnul Hristos le-a raspuns: "Nu aveti duhul Meu! Nu stiti ce duh purtati in voi, daca vreti un astfel de lucru! N-ar trebui sa vreti asa ceva! Prin urmare, fiti buni, ca sa va asemanati cu Mine! Ca Fiul Omului n-a venit sa piarda sufletele, a venit sa le mantuiasca. Si daca vreti sa va asemanati cu Mine, Fiul Omului (Fiul Omului fiind un titlu mesianic al Domnului Hristos), atunci sa nu va mai vina in inima astfel de ganduri si astfel de dorinte! Fiti buni!"

La sfintele slujbe este o alcatuire: "Preacuratului Tau chip ne inchinam Bunule, cerand iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sa mantuiesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: «Toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea»". Deci, cand ne sta in fata chipul Mantuitorului Iisus Hristos, cel vazut si facut de mana omeneasca, trebuie sa ne gandim la Chipul cel nefacut de mana omeneasca, la Chipul launtric al Domnului Hristos, cat il cunoastem, si sa ne gandim ca Domnul Hristos este bun: "Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule". Si cand ne inchinam Tie, Cel ce esti bun, cerem iertare de greselile noastre. Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ai chip vazut, facut de mana omeneasca, sfintit de Biserica, un chip in care-Ti reversi harul, icoana fiind un fel de prezenta harica, un fel de priza de har venit de la Dumnezeu.

Deci "Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare de greseli, Hristoase Dumnezeule". De ce cerem iertare de greseli? Pentru ca-L stim bun. Spunem Domnului nostru Iisus Hristos ce incredere avem noi in El: "Ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce", adica a Te rastigni; deci noi, Doamne, ne inchinam Tie, care esti bun, care din bunatate Te-ai rastignit pentru noi, pentru ca avem incredintarea ca ne ajuti. "Ca de voie Te-ai suit cu trupul pe cruce", si nu se poate, dupa ce ai facut lucrul cel mare, sa nu faci unul mai mic decat acesta: sa ne ierti pacatele! "Pentru aceasta, toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea". Deci cerem iertare de greselile noastre pentru ca "de buna voie Te-ai suit cu trupul pe cruce" - de ce? "ca sa scoti din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit". Suntem ziditi de Tine, dar suntem in robia vrajmasului; Tu Te-ai suit pe cruce ca sa mantuiesti din robia vrajmasului pe cei i-ai zidit, deci "cu multumita strigam Tie: «Toate le-ai umplut de bucurie»".

Iata ca, privind chipul facut de mana omeneasca, chipul cel vazut al Domnului Hristos, putem sa ne gandim la Chipul cel nevazut al Domnului Hristos.

Daca cineva vrea sa fie purtator de Hristos, trebuie sa se distinga fata de ceilalti oameni prin bunatate. O bunatate lucratoare, o bunatate care ne face asemenea cu Hristos, care a venit nu sa piarda sufletele, ci sa le mantuiasca. Cand zicem bunatate, ne gandim la ceva cuprinzator. Domnul Hristos a spus despre Sine: "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Fara blandete si fara smerenie, nu exista bunatate. Bunatatea cuprinde smerenia si blandetea din inima si, daca vrem sa fim ca Domnul Hristos, trebuie sa avem si noi blandete si smerenie.

Domnul Hristos a fost foarte ingaduitor. Ganditi-va la femeia aceea care era acuzata pe drept ca a facut adulter si pe care au adus-o oamenii ca Domnul Hristos s-o condamne. Domnul Hristos a zis: "Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai cu piatra asupra ei" (Ioan 8, 7). Si n-a mai lovit-o nimeni! De ce? Pentru ca toti erau in pacat! Toti erau vinovati, vinovati nearatati, vinovati nestiuti de oameni, dar stiuti de constiinta lor. Domnul Hristos, dupa ce s-au retras toti parasii, a zis: "Femeie, unde sunt parasii tai? Nu te-a osandit nici unul? Nici unul, Doamne". Si Domnul Hristos a incheiat: "Nu te osandesc nici eu". Asa face bunatatea! Asa face Domnul Hristos! Asa face purtatorul de Hristos! Asa face Hristofor: nu condamna, nu asupreste, nu defaima, ci acopera, invaluie.

Stiti ca despre Sfantul Macarie se spunea ca a fost Dumnezeu pamantesc (parca te ia groaza cand auzi un astfel de cuvant in Pateric: Dumnezeu pamantesc!). De ce Dumnezeu pamantesc? Pentru ca asa cum Dumnezeu acopera lumea, asa acoperea si el pacatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut, pe cele pe care le auzea, ca si cand n-ar fi auzit de ele.

Asa face Domnul Hristos, asa trebuie sa facem si noi! Sa fim buni, sa fim intelegatori, sa fim milostivi, sa fim iertatori. Si cu asta n-am facut totul! Mai trebuie sa facem ceva: Domnul Hristos a spus despre Sine ca "Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-Si dea sufletul, pret de rascumparare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci sa fim in slujba oamenilor, in slujba altora.

Cand ucenicii au vrut sa-i lase pe oameni sa se descurce singuri ("Da drumul multimilor sa se duca sa-si cumpere de mancare") Domnul Hristos a zis: "N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi lor sa manance" (Matei 14, 16) - adica intai ganditi-va ce puteti face voi pentru ei, nu ce poate face altul.

Daca facem asa, daca ne gandim ce putem face noi pentru omul de langa noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem ascul-tatori de Domnul Hristos si suntem pe calea imbunatatirii sufletesti. Fiind pe calea imbunatatirii sufletesti, suntem nu numai ganditori la Hristos, ganditori despre Hristos, ci si hristofori.

Daca ne silim sa fim asa, sigur ca suntem odihnitori de oameni, sigur ca suntem inmultitori de bucurie ("Toate le-ai um-plut de bucurie, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea"), suntem purtatori de bunatate, suntem purtatori de smerenie, de blandete, de ingaduinta, de intelegere. Dam ceva din ceea ce avem noi, pentru binele altuia. Nu ne gandim ce sa faca altii si ce sa nu facem noi, ci ne gandim ce sa facem noi. Sa fim oameni buni, intelegatori, si atunci Hristos este in mijlocul nostru.

La Sfanta Liturghie, la un moment dat, preotii se imbratiseaza si zic:"Hristos in mijlocul nostru. Este si va fi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, amin!". Constiinta aceasta, ca Hristos este in mijlocul nostru, trebuie sa se realizeze si in sensul acesta, ca prin noi Hristos sa fie adus in mijlocul nostru. Sa-L aducem noi insine pe Hristos in mijlocul nostru si in mijlocul oamenilor care nu stiu de Hristos. Noi sa aratam ce inseamna omul care-L are pe Hristos, nu ce inseamna omul care nu stie de Hristos, omul care nu se gandeste la Hristos. In felul acesta, daca Il aducem noi pe Domnul Hristos in mijlocul oamenilor, suntem hristofori, suntem purtatori de Hristos.

Poate ca ar fi bine ca la spovedanie, unde cateodata unii nu au ce sa spuna in ceea ce priveste rautatea, sa ne gandim sa spunem ceva in ceea ce priveste bunatatea. Nu cumva suntem si noi ca ucenicii aceia ravnitori pentru Domnul Hristos, dar fara dreapta judecata, care au zis: "Doamne, vrei sa zicem sa se pogoare foc din cer sa-i mistuiasca?"?

Sa ne gandim daca suntem asa cum vrea Domnul Iisus Hristos sa fim: ca El, Care nu a venit sa piarda sufletele, ci ca sa le mantuiasca, amin!