PACE, BUCURIE SI BINECUVANTARE


Ciucea
28 august 1998

Voi incepe cuvantul meu cu o prezentare a unor lucruri care tin de manastirea de la care am venit aici, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus.

In 1971, la manastire la noi au venit doi germani, sot si sotie, oameni cu invatatura - sotul era doctor in drept si judecator la tribunalul din Karlsruhe, oameni credinciosi in legea lor, care au stat cateva zile la noi. Ei au aflat ca un parinte de la noi (parintele Serafim Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca) a fost in Germania si a lucrat trei luni la o institutie bisericeasca de ajutorare a epilepticilor numita Betel (un cuvant evreiesc insemnand Casa lui Dumnezeu). Este o institutie mare, am aflat ca sunt in jur de cinci mii de ocrotiti in institutia aceea. Cei doi din Germania, afland ca parintele Serafim a fost la Betel, la Bilefeld, ne-au spus ca la intrare la Betel este scris asa: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca".

Noua ne-au placut tare mult cuvintele acestea... si numai noua, ca pe urma am observat ca le plac tuturor oamenilor care vin la noi, inchinatorilor, vizitatorilor. Le repeta si ei, vor sa le tina minte, le scriu... Deci, germanii aceia au vazut ca noua ne plac mult cuvintele acestea si au scris in cartea de onoare a manastirii: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca, doresc doi crestini din Germania tuturor celor care in urma lor vor sta la aceasta manastire". Pentru ca aceste cuvinte ii privesc pe vizitatorii, pe inchinatorii manastirii, cand se nimereste sa le vorbesc eu, le spun si cuvintele acestea; le spun ca si lor le doresc cei doi pace, bucurie si binecuvantare.

Sa le luam pe rand:

Pace! Pacea aceea pe care au vestit-o ingerii la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pacea aceea pe care au cantat-o ingerii cand au zis: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14). Pacea pe care le-a fagaduit-o Domnul Iisus Hristos ucenicilor cand le-a zis: "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu" (Ioan 14, 27). Pacea pe care le-a dat-o de fapt, pentru ca dupa Invierea Sa, Mantuitorul Hristos, intalnindu-Se cu ucenicii, le-a zis: "Pace voua!" (Ioan. 20, 19). Pacea, care este izvorata din nepatimire, pentru ca Sfantul Marcu Ascetul spune ca "Nepatimirea este pacea, si cei care ajung la nepatimire, aceia ajung sa aiba pacea lui Dumnezeu in sufletele lor".

Bucurie! Bucuria pe care a adus-o ingerul - Maicii Domnului, bucuria pe care a vestit-o ingerul dreptului Zaharia, cand i-a spus ca "Bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui (a Sfantului Ioan Botezatorul) multi se vor bucura" (Luca 1, 14). Bucuria pe care a avut-o in vedere Domnul Hristos cand a zis: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri" (Matei 5, 12) . Este vorba despre bucuria pe care a pomenit-o Domnul Iisus Hristos cand a zis ucenicilor: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11). Este vorba de bucuria pe care le-a fagaduit-o Mantuitorul ucenicilor cand le-a zis: "Iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22). Este vorba de bucuria pe care le-a dat-o Domnul Iisus Hristos ucenicilor Sai, intalnindu-Se cu ei in ziua Invierii: "S-au bucurat ucenicii vazand ca este Domnul" (Ioan 20, 20). Este vorba de bucuria pe care au avut-o ucenicii la Inaltarea Domnului Iisus Hristos, cand au primit binecuvantarea Domnului, cand s-au inchinat Mantuitorului si "s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24, 52). Fara indoiala ca aceeasi bucurie a avut-o in vedere Sfantul Apostol Pavel cand a zis: "Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va" (Filip. 4, 4). Bucuria pe care a avut-o in vedere Sfantul Apostol Pavel cand a zis: "Bucurati-va in nadejde" (Rom. 12, 12)" si "Bucurati-va cu cei ce se bucura" (Rom. 12, 15). Este vorba de bucuria pe care o vom avea in imparatia lui Dumnezeu, pentru ca Domnul Hristos a zis in pilda cu talantii: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau" (Matei 25, 21). Bucuria pe care o are in vedere Biserica, atunci cand zice, la calugarie: "Fratele nostru (N) se imbraca cu haina veseliei" (cea dintai haina a calugarului este haina veseliei).

Sa nu uitam niciodata de bucurie (parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca "un calugar trist este un calugar cu luminile stinse"). Este vorba, fara indoiala de bucuria pe care o are in vedere Biserica atunci cand, la slujba Sfantului Maslu, spune: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica, izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca, pecete nestricata, bucuria inimii, veselie vesnica".

Fara indoiala, este aceeasi bucurie pe care o pomenim la sfarsitul Sfintei Liturghii, cand se canta "Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac" si cand zicem: "Plinirea Legii si a Proorocilor Tu Insuti fiind, Hristoase, Cel ce ai implinit randuiala cea parinteasca, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor". Iata ce lucruri frumoase putem sa avem in gand in legatura cu aceasta urare frumoasa de bucurie.

Si, in sfarsit, binecuvantarea. Toate binecuvantarile sunt in prelungire de la binecuvantarea de la Inaltarea Domnului Iisus Hristos, cand Domnul Hristos, inaltandu-Se la cer, Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat pe ucenici "Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer" (Luca 24, 51).

Pentru ca astazi pomenim pe Sfantul Moise Arapul, vreau sa spun ca in Filocalie gasim doua scrieri ale Sfantului Ioan Cassian intitulate "Convorbiri cu Parintii din Pustia Sketica". In introducerea la aceste doua scrieri, una despre scopul si tinta vietii crestine si cealalta despre dreapta socotinta, Sfantul Ioan Cassian spune ca in Pustia Sketica din Egipt, unde a intalnit mai multi parinti, cel mai iscusit dintre ei a fost Sfantul Moise Arapul (Sfantul Moise Egipteanul, Sfantul Moise cel din talhari).

Fiind Domnul Hristos rastignit pe Cruce intre doi talhari, unul dintre talhari a zis: "Pomeneste-ma, Doamne, in imparatia Ta!", iar Domnul Hristos a zis: "Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 42-43). Este o mare bucurie sa stim ca un talhar a fost cel dintai mostenitor al raiului. Ganditi-va, un talhar nu-i un om care se plimba si, stiu eu, zice o vorba rea, ci unul care are la activul lui pacate grele, omoruri, jafuri, a dat foc, a facut atatea si atatea rele si, cu toate acestea, Domnul Hristos l-a primit pentru pocainta lui. De ce? Pentru ca Domnul Hristos a venit pentru pacatosi, aceasta sa nu o uitam niciodata! Nici cand dormim sa nu uitam ca Domnul Hristos a venit sa mantuiasca lumea de pacate, pentru pacatosi, in folosul pacatosilor.

Si inca ceva: avem bucurie ca Maria Magdalena, o pacatoasa, o mare pacatoasa, a fost cea dintai care L-a vazut pe Domnul Hristos inviat din morti (dupa Evanghelia Sfantului Evanghelist Marcu). O femeie din care (tot Sfantul Evanghelist Marcu spune) Domnul Hristos a scos sapte draci. Acestea stiindu-le noi, nu avem cum sa nu ne bucuram de Evanghelie ca datatoare de nadejde. Evanghelia - izvor de nadejde. Evanghelia - izvor de bucurie.

In prelungirea celor stiute de noi din Sfanta Evanghelie, il avem si pe Sfantul Moise Arapul, cel mai iscusit, cel mai intelept dintre sfintii din Pustia Sketica, el, care mai inainte a fost talhar. In Pateric sunt multe cuvinte ale Sfantului Moise, iar in Filocalie avem cele doua convorbiri foarte importante, cu multa lumina indrumatoare de suflet.

Stiti de ce imi place mie mult de Sfantul Moise Arapul? Pentru ca era un om comunicativ. Nu a fost un om inchistat, nu a fost crispat, nu a fost un om posac, nu a fost un om rezervat, a fost un om care isi arata sufletul comunicand cu ceilalti, care aducea bucurie in jurul lui. In Pateric, in legatura cu Sfantul Arsenie cel Mare, se spune ca cineva, cunoscandu-i pe Sfantul Arsenie si pe Sfantul Moise Arapul si stiind ca Sfantul Arsenie era om retras, om necomunicativ, iar Sfantul Moise Arapul era comunicativ, a pus intrebarea: "Pe care-l primeste Dumnezeu, pe cel tacut, sau pe cel comunicativ?" Si i s-a descoperit unui parinte ca pe Nil erau doua corabii: intr-una era Sfantul Arsenie asupra caruia se pogorase Duhul Sfant, iar in cealalta Sfantul Moise Arapul pe care-l hraneau ingerii cu faguri de miere. Pana la urma, concluzia a fost ca pe amandoi i-a primit Dumnezeu, pe fiecare in felul lui, pentru ca fiecare si-a lucrat mantuirea in conditiile lui si dupa firea lui.

Fiecare om trebuie sa fie cum este lasat de Dumnezeu, ca doar Dumnezeu l-a lasat cu firea pe care i-a dat-o, numai sa fie disciplinat; daca are de spus ceva sa stie ce sa spuna, sa stie cum sa spuna, sa stie cum sa aduca bucurie prin comunicare, iar cel care este retras, stiu eu... sa se roage mai mult, sa faca ceva el, ca retras, tot spre binele altora.

Dumnezeu il primeste pe om in starea pe care i-a dat-o si in starea pe care a realizat-o omul pe temeiul firii lui. Eu, cum sunt un om mai comunicativ, nu ma gandesc ca o sa zica Dumnezeu de ce am fost comunicativ! Sau daca ar fi cineva retras, nu o sa zica Dumnezeu de ce a fost retras, daca asa este firea lui, asa este chipul lui de vietuire si asa este temelia existentei lui.

Vorbind despre sarbatoarea de maine, Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, o sarbatoare trista, o sarbatoare cu post (nu se prea potriveste cuvantul de sarbatoare cu cuvantul "tristete"), poate ca ar trebui sa insistam asupra faptului ca avem si de ce ne bucura ca s-a intamplat trecerea din lumea aceasta a Sfantului Ioan Botezatorul.

Sfantul Ioan Botezatorul a trecut din lumea aceasta, zice textul liturgic din condacul sarbatorii, dupa "o randuiala oarecare dumnezeiasca". Cinstita taiere a capului Sfantului Ioan Botezatorul a fost cu oranduiala dumnezeiasca. De ce? Ne spune mai departe: ca sa-L vesteasca celor din iad pe Mantuitorul nostru, pe Dumnezeu care S-a intrupat. "Slavita taiere a Botezatorului, o randuiala dumnezeiasca oarecare a fost". Parca nu-ti vine sa crezi! Cum se poate intampla un lucru rau spre bine? Uite ca se poate! Dumnezeu a randuit asa, folosind rautatile oamenilor spre bine. Nu a creat Dumnezeu rautati; nu l-a creat pe Irod ca sa-l omoare pe Sfantul Ioan Botezatorul, nu i-a creat pe rastignitorii Domnului Iisus Hristos ca sa-L rastigneasca! Nu! Irod i-a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar Irodiada a fost autorul moral al taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul, fara sa se gandeasca nici Irod, nici Irodiada, nici fiica Irodiadei si nici unul dintre cei care au participat la moartea Sfantului Ioan Botezatorul, ca fac un bine. De fapt ei au facut un rau, dar un rau care s-a indreptat spre bine: omorandu-l pe Sfantul Ioan Botezatorul, sufletul Sfantului Ioan Botezatorul s-a dus in iad ca sa-L vesteasca pe Mantuitorul acolo. Credinta noastra este o credinta veselitoare, o credinta despovaratoare, o credinta eliberatoare, pentru ca putem sa ne bucuram si de lucruri care nu sunt spre bucurie.

Cu toate ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost un om din pustie, un om care nu poate fi urmat de cei multi, mi se pare foarte interesant de observat ca a fost un om care i-a inteles pe oameni si societatea omeneasca. I-a indrumat pe oamenii care au venit la el ca unul care a fost plin de Duhul Sfant, de la inceput. Duhul Sfant S-a salasluit in trupul lui inainte de a se naste, atunci cand Sfanta Elisabeta a primit vizita Sfintei Maria. Sfanta Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant, pruncul a saltat in pantecele ei si Sfanta Elisabeta a marturisit lucrul acesta si a zis: "De unde mie aceasta, ca sa vina la mine - nu a zis verisoara mea? ci a zis - Maica Domnului meu? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu" (Luca 1, 43-44). Atunci s-a umplut Sfantul Ioan Botezatorul de Duhul Sfant si in puterea Duhului Sfant a ramas tot timpul.

Dumnezeu nu da daruri ca sa le ia, da daruri ca sa le tina, sa le tina omul si sa le tina si Dumnezeu in om. Pe la noi, la Fagaras, cand vin oamenii si vorbesc cu preotii, este o vorba: "Dumnezeu sa-ti tina darul, parinte". Dumnezeu sa-ti tina darul, sa ramai in dar, sa nu cumva sa pierzi darul! Dumnezeu sa-ti tina darul! Sigur ca Dumnezeu ne tine darul.

Sfantul Ioan Botezatorul a fost intrebat de oameni, ce sa faca sa se mantuiasca. Si au intrebat vamesii, ce sa facem, ca vamesi? Sa nu mai fim vamesi? Vamesii erau urgisiti, pentru ca erau functionari romani, evrei in slujba romanilor. Vamesii si desfranatele erau doua categorii urgisite de evrei. Deci vamesii l-au intrebat pe Sfantul Ioan Botezatorul - ce sa faca? Si Sfantul Ioan Botezatorul a raspuns: "Nu faceti nimic mai mult peste ce va este randuit" (Luca 3, 13). Adica sa nu se imbogateasca din jafuri, din suprataxe si asa mai departe. Deci Sfantul Ioan Botezatorul nu le-a zis "sa nu mai fie vamesi", ci sa fie corecti. De ce? Pentru ca societatea in care traia Sfantul Ioan Botezatorul avea nevoie de astfel de functionari.

L-au intrebat soldatii, ei ce sa faca? Si a zis Sfantul Ioan Botezatorul: "Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept, ci sa fiti multumiti cu solda voastra" (Luca 3, 14). Si au intrebat si ceilalti oameni, noi ce sa facem? Si Sfantul Ioan Botezatorul a zis: "Cel ce are doua haine sa dea una celui ce nu are, si cel ce are bucate sa faca asemenea" (Luca 3, 11). Adica, Sfantul Ioan Botezatorul a avut in vedere o egalizare a oamenilor, care sa se faca din prisos; fiecare sa dea din prisosul sau celui ce nu are nici cele de trebuinta. Bineinteles ca lucrurile nu trebuie sa fie intelese literal, ca daca ai doua haine, neaparat trebuie sa dai una. Este vorba de un principiu, de o randuiala, adica sa fim intelegatori fata de cel care are trebuinta de ceea ce ai putea sa-i oferi tu.

Mai este ceva frumos in viata Sfantului Ioan Botezatorul, ceva ce impune atentie si respect. Faptul ca, odata, ucenicii lui si-au aratat nemultumirea si i-au atras atentia Sfantului Ioan Botezatorul ca dupa Domnul Hristos se duce mai multa lume decat dupa el. Sfantul Ioan Botezatorul a zis: "Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui se bucura cu bucurie de glasul mirelui". Si apoi a zis un cuvant pe care ar trebui sa-l avem noi in vedere ca indreptator pentru intreaga noastra viata: "Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3, 29-30). Numai Dumnezeu poate sa vorbeasca asa! Omul, sa stiti ca nu poate! Si daca vorbeste si omul asa, sigur este luminat de Dumnezeu. "Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez"... Ce bine ar fi sa avem noi in vedere lucrurile acestea! Ce bine ar fi sa dorim ca Domnul Hristos sa fie intotdeauna preamarit! Este ceea ce a spus si Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii: "Faceti orice va va spune". Nu luati seama la altcineva, El sa fie preamarit! Mirele sa fie preamarit, nu prietenul mirelui! Prietenul mirelui are bucurie din faptul ca e prieten cu mirele.

Am zis la inceputul expunerii despre Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul ca este o sarbatoare trista, dar este si o sarbatoare de bucurie. Ne bucuram ca a existat un om in lumea aceasta care a stat impotriva faradelegii chiar cu riscul de a muri! S-a dus la Irod si i-a spus ca nu face bine, ca legatura pe care o are el cu cumnata lui nu este buna. Irod l-a bagat la inchisoare si dupa aceea i-a taiat capul. Si Sfantul Ioan Botezatorul a ramas pe punctul acesta de vedere, ca Irod nu face bine. Ce fain ar fi in lumea aceasta daca ar fi multi oameni care sa se lupte impotriva faradelegii spunandu-i raului rau si sa nu aiba ezitari sa atraga atentia atunci cand ceva trebuie indreptat!

Este mare lucru sa poti fi indreptator de oameni. Cand vezi ca ceva nu-i in regula, sa gasesti modalitatea sa-i spui, bineinteles, asa cum este omul, nu cu rautate, nu cu mandrie, si mai ales sa-i spui de ce nu-i bine, sa-i spui cum ar fi bine sa faca. Si-atunci suntem pe urmele Sfantului Ioan Botezatorul si n-o sa ne taie nimeni capul! In sfera noastra, intre noi, frateste, prieteneste, cu dorinta de a se indrepta lucrurile, am putea macar o data, de doua ori, sa spunem un lucru, chiar daca oamenii nu tin seama de el.

Inchei cu dorinta de pace, bucurie si binecuvantare. Dumnezeu sa ne ajute tuturor!