Implinirea Revelatiei si a Proorociei in Hristos


b. Implinirea Revelatiei si a Proorociei in Hristos. Prezentandu-Se pe Sine ca Dumnezeu devenit om si ca om care e in acelasi timp in maxima apropiere de oameni, Hristos anunta Imparatia lui Dumnezeu pe cale sa inceapa si sa se dezvolte in masura in care oamenii cred in El si intra si inainteaza in comuniune cu El. Imparatia lui Dumnezeu este, din momentul aparitiei lui Hristos, "in mijlocul" oamenilor. Predicandu-Se pe Sine, o predica pe ea si predica Lui e revelatia prezentei acestei Imparatii, fiind predica prin care Se reveleaza Persoana Sa. Pe de alta parte, Imparatia aceasta va incepe in deplinatatea ei odata cu invierea Sa. Deci El e si din acest punct de vedere Proorocul revelatiei depline si al Imparatiei realizate a lui Dumnezeu si a umanitatii deplin indumnezeite, din cadrul ei. Aceasta imparatie, ca si Persoana lui Hristos, nu e o noutate relativa, care va putea fi urmata de altele, ci noutatea ultima si absoluta, in care e data plenitudinea si infinitatea vietii.

Predica lui Iisus este si chemarea adresata oamenilor, ca sa primeasca aceasta Imparatie ca unica sansa a vietii lor adevarate, vesnice si depline. "In aceasta unica si totusi pentru noi exemplara relatie a Sa cu Dumnezeu, Iisus cel dinainte de Pasti traieste in Persoana Sa sosirea Imparatiei lui Dumnezeu si astfel cunoaste sosirea aceasta indisolubil legata cu propovaduirea Sa proprie. Cu aceasta nu se neaga ca, prin moartea si invierea Sa, atat Imparatia cat si propovaduirea Sa obtin o ultima radicalitate in ele insesi si pentru noi".

Sfantul Chiril din Alexandria spune ca Hristos, prin ceea ce aduce in Sine Insusi, a descoperit in Ipostasul Sau tipurile legii. El a mutat in Ipostasul Sau tipurile la adevar. Proorocii si dreptii Vechiului Testament, nefiind ei insisi adevarul in persoana, adica Hristos, reprezentau pe Hristos ca tipuri, sau Il infatisau in tipuri, pentru ca-L vedeau in departarea viitorului, pe baza comunicarilor primite de la Dumnezeu, sau a unei vederi nedeslusite a Cuvantului in existenta Lui imposibil de descris cu toata claritatea. De aceea numai in Hristos se lumineaza legea sau tinta spre care arata ea in mod neclar. Chiar Iisus a spus ca legea arata spre El: "Caci daca ati fi crezut lui Moise, M-ati crede si pe Mine. Caci el despre Mine a scris" (In. 5, 46). "Hristos a fost randuit, spune acelasi parinte, apostol si arhiereu (Evr. 3, 1) si ne-a eliberat de legea umbrita si ne-a trecut la vorbirea clara (eij" eujfwnivan) a invataturii evanghelice."

Desigur Hristos a venit sau a fost trimis ca "Apostolul" Sau propriu, precum S-a facut si "Proorocul" Sau propriu, caci numai intrucat S-a facut om ramanand si Dumnezeu, adica intrucat S-a umilit pe Sine, luand modul uman de a Se comunica, a putut deveni accesibil ca Dumnezeu si a putut intra cu oamenii in acest dialog direct. Asa cum Patriarhul Iacob descojeste nuielele, asa Hristos descojeste intelesurile legii. El "descojeste legea de umbra ei si inlatura acoperamantul de pe scrierile proorocilor, aratand "ratiunea" din ele albita si plina de farmecul duhovnicesc".

Facand aceasta Hristos inlatura (indeparteaza) umbra care era asezata in lege asupra Lui, iesind din planul indirect in care se afla in timpul Vechiului Testament, in planul dialogului direct.

Daca Moise n-a putut urca tot poporul in muntele cunostintei infinite si directe a lui Dumnezeu, Hristos poate face aceasta. Pe Sinai, spune tot Sfantul Chiril din Alexandria, nu s-a putut urca poporul. "Era imposibil ca prin calauzirea lui Moise, sa se apropie de Dumnezeu. Nu se putea apropia prin tipuri si prin umbra." Caci acestea se intercalau intre popor si Dumnezeu. Dar cand Dumnezeu a intrat in dialog direct cu oamenii, inlaturand tipurile intermediare, ei s-au aflat dintr-odata in fata lui Dumnezeu. "Legea tindea spre frumusetea adevarului"... "Iar adevarul este Hristos, prin Care am dobandit intrarea si am ajuns aproape de Tatal, urcandu-ne ca la un munte, la cunostinta adevarului." "Sfarsitul legii si al proorocilor este Hristos" (Rom. 10, 4).

Legea arata spre taina lui Hristos, dar in ea nu era Hristos descoperit. "Iar prin munte se intelege in acestea, cunostinta mai presus de fire si mai presus de toate a tainei lui Hristos." "Deci Moise ii aduce langa munte, dar nu- i urca in el. Cum am spus adineaori, desavarsirea si inaltimea in intelepciune si cunostinta o castigam prin Hristos, nu prin Moise. Ultimul e slujitor si pedagog, primul, ca Domnul tuturor, S-a aratat ca datatorul cunostintei desavarsite." Cunostinta aceasta e impreunata cu schimbarea noastra spre slava. "Si nimenea n-a ramas care sa nu auda si sa nu cunoasca slava Mantuitorului." Caci in El Dumnezeu Insusi a intrat in relatie directa cu noi; Dumnezeu, Care e foc si arde pacatele noastre.

Desigur, Cuvantul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, chiar venit in Hristos in dialog direct cu noi, nu e vazut in mod descoperit. Trupul lui Hristos, cuvintele Lui omenesti, raman inca "tipuri", "simboluri" ale dumnezeirii Lui. Dar acum tipul nu e despartit de Dumnezeu, ci Dumnezeu S-a facut El insusi "tipul Sau", "simbolul Sau". Trebuie inaintat in intimitatea cu El Insusi pentru a patrunde prin El ca tip la dumnezeirea Lui infinita, nu pe o cale in afara de El. Cine este langa El simte prin cuvintele Lui omenesti, prin privirile Lui si prin toata infatisarea, comportarea si faptele Lui, dumnezeirea nevazuta a subiectului Sau. "Iata Domnul vine cu tarie si bratul Lui cu stapanire va paste turma Lui si cu bratul Lui va aduna mieii" (Is.40, 10).

Carti Ortodoxe

Cuprins