Despre unirea si deosebirea dumnezeiasca


CAPITOLUL X

Despre unirea si deosebirea dumnezeiasca

Toate aceste insusiri trebuiesc atribuite intregii Dumnezeiri in chip comun, identic, fara deosebire, neimpartit si unitar. In chip deosebit insa fiecarei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tata, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenascut, nascut si purces, care nu indica fiinta, ci raportul unei ipostase fata de celelalte si modul lor de existenta.

Asadar, cu toate ca stim acestea si suntem condusi prin ele catre fiinta dumnezeiasca, totusi nu intelegem insasi fiinta, ci pe acelea care sunt in legatura cu fiinta, dupa cum, chiar daca stim ca sufletul este necorporal, fara de greutate si fara de forma, totusi nu am inteles si fiinta lui; tot astfel nu cunoastem nici fiinta corpului, chiar daca stim ca este alb sau negru, ci pe acelea care sunt in legatura cu fiinta lui. Invatatura cea adevarata, insa, ne invata ca Dumnezeirea este simpla si are o singura activitate simpla, buna, care lucreaza toate in toti, intocmai ca raza soarelui, care incalzeste toate si lucreaza in fiecare potrivit capacitatii sale naturale si puterii sale de receptivitate, deoarece a luat asemenea energie de la Dumnezeu creatorul.

Dar toate acelea care apartin intruparii dumnezeiesti si iubitoare de oameni a Cuvantului Lui dumnezeiesc sunt proprii numai Fiului. Caci la acestea n-a participat nici Tatal, nici Duhul altfel decat prin bunavointa si prin facerea de minuni cea negraita, pe care Dumnezeu Cuvantul, care s-a facut om asemenea noua, a savarsit-o ca Dumnezeu neschimbat si Fiu al lui Dumnezeu.

Carti Ortodoxe

Cuprins