Folosul sufletesc

Eu, pacatosul si lenesul, care am ingropat ta­lantul meu in pamant fara sa agonisesc nimic cu el, in toate zilele astept intrebatorii aceia cum­pliti si nemilostivi, si certarea cea infricosata, si mania cea crancena, cand va incepe Judecatorul sa spuna: "Rob rau si lenes, netrebnic, mai bine ai fi facut sa dai argintul Meu la niste schimba­tori de bani buni, sarguitori si harnici, care Mi-ar fi adus dobanda!"

Iar acum trebuie sa vorbesc, si vorbesc, si nu contenesc a vorbi - nu ca invatator, ci ca rob, cu lacrimi rugandu-ma, si de ge­nunchii vostri atingandu-ma, si aratandu-va bu­natatile care ne asteapta si muncile viitoare, ca sa nu ramaneti fara de nadejdea cea buna, ca mare rau este a fi lipsiti de asemenea daruri si a ca­dea in netrecutele munci ale iadului din prici­na purtarii lenese si a frumusetilor trecatoare, ca alergand dupa acestea n-am sporit cu nimic.

Iar eu, trandavul, avand in sinemi radacina acestei odrasle rele, ca nici insumi nu intru in imparatia cerurilor, si voua va fac impiedicare prin lenevirea mea si prin naravurile mele necuvioase, am judecat sa ma despart de voi de doua si de trei ori - si am facut aceasta nu voind a urma fapte­lor imbunatatite ale sfintilor, ci am judecat ca-i mai bine asa, intrucat nu va slobozesc de nevo-inta cea buna, ca daca as fi fost cu voi v-as fi fa­cut nu mica impiedicare, abatandu-va de la calea lui Dumnezeu.

Ca mie, pacatosului, mi se socoa-te ca un an intreg o singura zi in despartire de voi si cu atat mai mult de vrednicia bisericeasca si de citirea cuvintelor dumnezeiesti si a vietilor sfintilor, de care m-a lipsit marea mea lenevire, cu care zac legat ca in lanturi si de care mintea mea este doborata ca un alt Lazar in fata portii, si numai ochiul mi-l tind cu credinta spre Dumne­zeu si pe Nascatoarea de Dumnezeu o chem in­tr-ajutor prin rugaciune, ca doar Se va milostivi Bunul Dumnezeu pentru rugaciunile voastre si pentru dragostea pe care o aveti catre mine. Ca am cazut cu cadere rea; daca nu mi-ar fi ajutat mie Domnul si Nascatoarea de Dumnezeu, pu­tin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul meu (v. Ps. 93,17).

Si am vazut de ce am cazut: am lasat slujba incredintata mie, si am urmat meselor, si n-am simtit ca sunt dus spre prapastia iadului -dar Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care nu l-a trecut cu vederea pe Lazar, care era acoperit de bube, si putrezit, si mort, ci l-a inviat, a cercetat si neputinta mea, n-a trecut cu vederea lenevirea mea, ci a trimis asupra mea duhul trandavirii, de care sunt stramtorat pana acum si din prici­na caruia m-am departat de voi, asteptand, du­pa cuvantul Scripturii, pe Dumnezeu, Cel ce ma mantuieste (v. Ps. 54, 8), ca in despartirea mea de voi nu stiu sa fi aflat vreun bun, ci numai am postit si m-am rugat; n-am putut implini ca voi, pentru care m-am si osandit.

Ma bucur de iubi­rea voastra, ca intru atata rautate vazand bicisnicia mea, nu v-ati ingretosat de cuvintele mele, pe care le-am grait catre voi din insingurare, ci cu toata osardia le-ati facut pe ele. Si de lenevi­rea mea am uitat din pricina sarguintei voastre, si pentru ca aveti toata osardia pentru slujba bi­sericeasca, si cu indelunga rabdare stati la toa­te Ceasurile si slujbele bisericesti, si va bucurati de poruncile dumnezeiescului Teodor. Sa aveti ravna, ca sa va invredniciti de aceeasi fericire ca el si sa fiti partasi vietii vesnice in Hristos Iisus, Domnul nostru.

Sfantul Theodosie al Lavrei Pesterilor

(Extras din cartea Dreapta credinta si dreapta traire, Editura Sophia)