Evagrie Monahul - Capete despre deosebirea patimilor si a gandurilor


Evagrie Monahul

Capete despre deosebirea patimilor si a gandurilor

Fragmente

Intre dracii care se impotrivesc lucrarii noastre, cei dintai, care se ridica cu lupta, sunt cei incredintati cu poftele lacomiei pantecelui, cei ce ne furiseaza in suflet iubirea de argint si cei ce ne momesc cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa acestia sa ia in primire pe cei raniti de ei. Caci este cu neputinta sa cada cineva in manile duhului curviei, daca n-a fost doborat intai de lacomia pantecelui. Precum nu poate tulbura mania pe cel ce nu lupta pentru mancari, sau bani, sau slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul intristarii cel ce nu s-a lepadat de toate acestea. Nici de mandrie, cel dintai pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa inteleptul Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa cada omul in puterea vreunui drac, daca n-a fost ranit mai intai de acele capetenii ale lor.

Toate gandurile diavolesti furiseaza in suflet chipurile lucrurilor sensibile, care, punandu-si intiparirea in minte, o fac sa poarte in ea formele acelor lucruri.

Deci de la insusi lucrul care se deapana in minte, poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda, daca in cugetul meu se infatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gandul tinerii de minte a raului, furisat in mine. Daca iarasi se invarteste in minte gandul la bani sau la slava, dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea si la alte ganduri, din lucru afli pe dracul ce e de fata si iti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca toate amintirile astor fel de lucruri vin de la draici, deoarece si mintea insasi, starnita de om, aduce inchipuiri de lucruri si fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mania si pofta impotriva firii. Caci prin tulburarea acestor puteri, mintea preacurveste in cuget si este razboita, neputand primi aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, daca stralucirea luminii dumnezeiesti se arata puterii cugetatoare a sufletului in vremea rugaciunii, dupa inlaturarea gandurilor lucrurilor.