Cuvant Ascetic - Prin intrebari si raspunsuri III

 

21. Si raspunse batranul: A sta neclintit in imprejurari aspre si a rabda relele; a astepta sfarsitul incercarii si a nu da drumul iutimii la intamplare; a nu vorbi cuvant neintelept, nici a gandi ceva din cele ce nu se cuvin unui inchinator al lui Dumnezeu. Caci zice Scriptura: "Pana la o vreme va rabda cel cu indelunga rabdare si pe urma i se va rasplati lui cu bucurie; pana la o vreme va ascunde cuvintele lui, si buzele multora vor spune intelepciunea lui."

22. Acestea sunt semnele indelungii rabdari. Dar nu numai acestea, ci propriu indelungii rabdari mai este si a se socoti pe sine pricina incercarii. Si poate ca asa si este de fapt. Fiindca multe dintre cele ce ni se intampla, ni se intampla spre indrumarea noastra sau spre stingerea pacatelor trecute, sau spre indreptarea neatentiei prezente, sau spre ocolirea pacatelor viitoare. Cel ce socoteste asadar ca pentru una din acestea i-a venit incercarea, nu se razvrateste cand e lovit, mai ales daca e constient de pacatul sau, nici nu invinovateste pe acela prin care i-a venit incercarea, caci fie prin acela fie prin altul, si a avut sa bea paharul judecatilor dumnezeiesti. Ci el priveste spre Dumnezeu si-I multumeste Lui care a ingaduit incercarea, si se invinovateste pe sine si primeste certarea cu inima buna, purtandu-se ca David cu Semei, sau ca Iov cu sotia sa. Nebunul insa roaga pe Dumnezeu sa-l miluiasca; dar mila nu o primeste, fiind-ca nu a venit precum a voit el, ci precum doctorul sufletelor a socotit ca e de folos. Si de aceea se face nepasator si se tulbura si uneori se razboieste aprins cu dracii, alte-ori huleste pe Dumnezeu; astfel aratandu-se nemultumit, nu primeste decat bata.

23. Si zise fratele: Bine ai spus, Parinte, dar rogu-te sa-mi spui si cum vestejeste infranarea pofta? Si batranul raspunse: Intrucat te face sa te retii de la toate care nu implinesc o trebuinta, ci aduc o placere; si te indeamna sa nu te impartasesti de nimic decat de cele trebuincioase vietii nici sa urmaresti cele dulci, ci cele de folos, si sa masori cu trebuinta mancarile si bauturile; de asemenea intrucat te indeamna sa nu lasi trupului must de prisos, ci sa intretii numai viata trupului si sa-i pazesti netulburat de pornirea spre impreunare. Astfel vestejeste infranarea pofta. Caci placerea si saturarea de mancari si bauturi incalzeste stomacul si aprinde dorinta spre pofta de rusine, impingand intreg animalul spre amestecare nelegiuita. Acesta nu mai este atunci decat ochi nerusinati, mana desfranata, limba vorbitoare de lucruri care desfata auzul, ureche care primeste cuvinte desarte, minte dispretuitoare de Dumnezeu si suflet care desfraneaza cu intelegerea si starneste trupul spre fapta neingaduita.

24. Si zise fratele: Cu adevarat, Parinte, asa este. Dar rogu-te sa ma inveti si despre rugaciune, cum desface mintea de toate intelesurile? Si raspunse batranul: Intelesurile sunt intelesuri ale lucrurilor. Iar dintre lucruri unele cad sub simturi, iar unele sunt inteligibile. Ocupandu-se asadar mintea cu ele, poarta in sine intelesurile lor. Harul rugaciunii insa uneste mintea cu Dumnezeu. Iar unind-o cu Dumnezeu, o desface de toate intelesurile. Atunci mintea, intretinandu-se cu Dumnezeu dezbracata de toate, ajunge sa ia forma dumnezeiasca. Ajungand astfel, cere cele cuvenite si nu greseste niciodata in ceea ce cere. De aceea Apostolul porunceste sa ne rugam neincetat ca avand mintea continuu unita cu Dumnezeu, sa o rupem cate putin de la pofta celor materiale.

25. Si zise fratele: Dar cum poate mintea sa se roage neincetat? Caci cantand si citind, intalnindu-ne mai multi si slujind, o tragem spre multe ganduri si vederi. Si raspunse batranul: Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic din cele cu neputinta, caci si Apostolul canta, citea si slujea si totusi se ruga neincetat. Rugaciunea neintrerupta sta in a avea mintea alipita de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atarna pururea cu nadejdea de El si a te increde in El in toate, orice ai face si ti s-ar intampla. Aflandu-se in aceasta dispozitie, Apostolul zicea: "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hnstos? Necazul sau stramtorarea?"... s.a.m.d. Si dupa putin: "Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii". Sau iarasi: "in toate obijduiti, dar nu striviti, in mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trantiti jos, dar nu nimiciti. Totdeauna purtam in trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru muritor".

26. In astfel de dispozitie aflandu-se Apostolul, neincetat se ruga. Caci in toate cele ce facea si i se intampla, atarna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti Sfintii cand se aflau in necazuri se rugau neincetat, ca sa dobandeasca aptitudinea dragostei. Si de aceea zicea Apostolul: "Deci cu dulceata ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa locuiasca intru mine puterea lui Hristos". Iar putin mai departe: "Cand sunt slab, atunci sunt tare". Dar vai noua. netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc.

27. Si zise fratele: De ce, Parinte, nu am strapungerea inimii? Si raspunse batranul: Fiindca nu este frica lui Dumnezeu inaintea ochilor nostri. Ne-am facut groapa tuturor rautatilor si de aceea am dispretuit ca pe-o simpla vorba pedeapsa infricosata a lui Dumnezeu. Caci cine nu s-ar simti strapuns auzind pe Moise graind in numele lui Dumnezeu despre pacatosi: "Foc a iesit din mana Mea si va arde pana la iadul cel mai de jos. Manca-va pamantul si rodurile lui; arde-va temeliile muntilor. Ingramadi-voi asupra lui rele si voi rupe sagetile Mele in ei". Si iarasi: "Voi ascuti ca fulgerul sabia Mea si va incepe mana Mea Judecata si ma voi razbuna pe vrajmasii Mei si voi rasplati celor ce ma urasc". Sa auzim si pe Isaia strigand: "Cine va vesti voua ca focul arde, cine va vesti voua focul cel vesnic. Mergeti in lumina focului vostru si in flacara care ati ars". Si iarasi "si voi iesi si voi vedea starvurile oamenilor care s-au razvratit impotriva Mea. Caci viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge, si vor fi spre vedere pentru tot trupul". Auzi si pe Ieremia care zice: "Dati Domnului Dumnezeului vostru slava, pana nu se intuneca si pana nu se poticnesc picioarele voastre prin munti intunecosi". Si iarasi: "Ascultati popor nebun si fara de inima: ochi au si nu vad, urechi au si nu aud. Au nu va veti teme de Mine, zice Domnul, si nu veti tremura de fata Mea? De cel ce a pus nisipul hotar marii si granita vesnica peste care nu va trece". Si iarasi: "Pedepsi-te-va necredinta ta si rautatea ta te va mustra. Cunoaste si vezi ca amar iti este tie ca M-ai parasit pe Mine, zice Domnul.

Eu te-am sadit vita roditoare, toata adevarata. Cum te-ai intors la amaraciune, vita straina?" Si iarasi: "Intru adunarea celor ce rad n-am sezut, ci m-am temut de fata maniei Tale si am sezut singur caci ma saturasem de amaraciune". Si cine nu va tremura auzind pe Iezechiil strigand: "Voi varsa mania Mea peste tine, cheltui-voi urgia mea asupra ta. Si te voi judeca pe tine in caile tale si voi arunca peste tine ticalosiile tale; si ochiul Meu nu te va cruita, nici ma voi milui de tine. Si atunci vei cunoaste ca eu sunt Domnul". Dar cine nu se caieste auzind pe Daniil descriind limpede ziua infricosatei judecati, cand zice: "Eu Daniil am privit pana fura asezate scaunele. Si s-a asezat Cel vechi de zile. Haina Lui, alba ca zapada, iar parul capului Sau, curat ca lana. Si scaunul Lui para de foc? iar rotile scaunului foc arzator. Un rau de foc se varsa si iesea inaintea Lui. Mii de mii ii slujeau Lui si zeci de mii stateau inaintea Lui. Judecatonii se aseza si cartile fura deschise". " - adica faptele savaraite. Si iarasi: "Vazut-am in vedenie de noapte: si iata pe norii cerului venea cineva ca un Fiu al omului. Si a ajuns pana la Cel vechi de zile si L-au adus inaintea Lui, si I-au dat Lui stapanirea, cinstea si imparatia, si toate neamurile, semintiile si limbile ii vor sluji Lui. Si stapanirea Lui stapanire vesnica si imparatia imparatie vesnica. Si m-am cutremurat cu duhul meu, eu, Daniil. Si vedeniile din capul meu m-au tulburat".

28. Si cine nu se infricoseaza auzind si pe David zicand: "A grait o data Dumnezeu si am auzit acestea doua: ca puterea este a lui Dumnezeu si a Ta este mila, Doamne; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui". Si iarasi: sa auzim pe Ecclesiastul care zice: "Sfarsitul cuvantului: asculta tot, teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Acesta este tot omul. Caci Dumnezeu va aduce tot ce s-a facut intru ascuns la judecata, cu tot lucrul trecut cu vederea, fie bun, fie rau".

29. Dar cine nu tremura auzind pe Apostolul spunand lucruri asemanatoare: "Caci noi trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului lui Hristos, ca sa ia fiecare din noi cele facute prin trup, fie bine fie rau". Cine nu va plange asadar necredinta noastra si orbirea sufletului nostru ca, auzind toate acestea, nu ne caim si nu plangem cu amar, pentru marea noastra negrija si usurinta. Acestea vazandu-le de mai-nainte, Ieremia zicea: "Blestemat cel ce savarseste lucrurile Domnului cu negrija". Caci daca am avea grija de mantuirea sufletelor noastre, am tremura de cuvantul Domnului si ne-am grabi sa implinim poruncile Lui, prin care ne si mantuim. Dar noi auzind pe Domnul zicand: "Intrati prin poarta cea stramta, care duce la viata", am ales pe cea lata si larga, ce duce la pierzare. De aceea vom auzi cand va veni din ceruri sa judece viii si mortii: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui".

30. Si vom auzi acestea, nu fiindca am facut fapte rele, ci fiindca de cele bune n-am grijit si pe aproapele n-am iubit. Iar daca am facut rele, cum vom indura ziua aceea, o data ce am fost cu atata negrija? De altfel: "sa nu curvesti, sa nu furi, sa nu omori" si celelalte. au fost spuse prin Moise celor de demult. Domnul insa, stiind ca nu ajunge crestinului numai pazirea acestora spre desavarsire, a zis: "Amin zic voua, ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a Carturanlor si a Fariseilor, nu veti intra intru imparatia cemrilor". De aceea a poruncit cu orice prilej sfintirea sufletului, pentru care se sfinteste si trupul. Si dragostea curata fata de toti oamenii, prin care putem sa dobandim si iubirea fata de El; iar pe Sine ni s-a dat pilda pana la moarte, ca si pe ucenicii Sai, precum s-a zis adeseori.

 

Carti Ortodoxe

Cuprins