Cuvant Ascetic - Prin intrebari si raspunsuri IV

 

31. Ce aparare vom avea asadar in ziua aceea, avand o asemenea pilda si fiind cu atata negrija: Plangandu-ne Ieremia pe noi cei ce ne-am invrediucit de atata har, dar ne-am purtat cu atata negrija, mai bine zis am fost plini de toata rautatea, zicea: "Cine va da capului meu apa si ochilor mei izvor de lacrimi, ca sa plang pe poporul acesta ziua si noaptea?". Dar eu aud si pe Moise zicand despre noi: "Si a mancat Iacob si s-a saturat si s-a facut indaratnic cel iubit; ingrasatu-s-a, ingrosatu-s-a si s-a latit si a parasit pe Dumnezeu care l-a facut pe el si s-a departat de la Dumnezeu Mantuitorul lui".  Iar Mihea plange si zice: "Vai sufletului meu, ca a pierit eel evlavios de pe pamant si nu se mai afla intre oameni cel ce savarseste virtutea. Fiecare necajeste cu necaz pe aproapele: spre rau isi gatesc mainile lor".  Iar Psalmistul zice despre noi asemenea: "Mantuieste-ma, Doamne, ca a lipsit cel cuvios; ca s-au imputinat adevarurile dintre fiii oamenilor..." si celelalte.

32. Dar si Apostolul plange pentru noi cu Proorocul zicand; "Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul. Mormant deschis este gatlejul lor, cu limbile lor graiau viclesuguri. Venin de aspide este sub limbile lor, gura lor e plina de blestem si de amaraciune, intristare si necaz este in caile lor, si calea pacii nu au cunoscut-o. Nu este frica lui Dumnezeu inaintea ochilor lor". De aceea, prevazand cele viitoare, scrie despre purtarea noastra cea rea de acum, catre Timotei: "Cunoaste aceasta, ca in zilele cele de apoi se vor ivi vremuri infricosate; ca vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici..." s. a. m. d. Vai noua, ca am ajuns la cele din urma dintre rele, caci spune-mi mie care dintre noi nu e partas al relelor pomenite? Nu s-a implinit la noi proorocia? Nu suntem toti lacomi cu stomacul? Nu suntem toti iubitori de placere, nu toti nebuni pentru pamant si iubitori de materie? Nu toti plini de manie? Nu toti intaratati? Nu tinem toti minte raul? Nu suntem toti tradatori a toata virtutea? Nu suntem toti clevetitori? Nu toti iubitori de sudalme? Nu toti obraznici, nu toti uratori de frati? Nu toti ingamfati? Nu toti trufasi? Nu toti laudarosi? Nu toti fatarnici? Nu toti iubitori de slava desarta? Nu toti vicleni, nu toti pizmasi? Nu toti nesupusi? Nu toti nepasatori? Nu toti nestatornici? Nu toti usuratici, nu toti fara grija la poruncile Mantuitorului? Nu toti plini de toata rautatea? Nu ne-am facut in loc de biserica a lui Dumnezeu templu al idolilor? Nu sumtem salasuri ale duhurilor rele, in loc sa fim ai Duhului Sfant? Nu numim pe Dumnezeu Tata, in chip mincinos? Nu ne-am facut, in loc de fii ai lui Dumnezeu, fii ai gheenei? Nu ne-am facut mai rai decat iudeii, noi cei ce purtam azi numele lui Hristos? Nimenea sa nu se razvrateasca auzind adevarul, findca si aceia, nelegiuiti fiind, ziceau: "Noi avem un singur Tata, pe Dumnezeu". Dar au auzit de la Mantuitorul: "Voi sunteti din tatal vostru diavolul si poftele tatalui vostru diavolul vreti sa le faceti".

33. Cum deci, fiind si noi calcatori ai poruncilor Lui, nu vom auzi de la El aceleasi cuvinte? Caci si Apostolul, pe cei purtati de Duhul i-a numit fii ai lui Dumnezeu: "Cati sunt, zice, purtati de Duhul, acestia sunt fii ai lui Dumnezeu". Dar cum putem sa auzim noi. cei purtati de moarte, ca suntem fii ai lui Dumnezeu? "Caci cugetul trupului este moarte". Cei purtati de Duhul se fac aratati din roadele Duhului. Ca vedem asadar roadele Duhului. "Caci roada Duhului este, zice: iubirea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, bunatatea. credinfa, blandetea, infranarea". Oare avem acestea in noi? Sau nu cumva le avem pe toate cele potrivnice? Cum putem asadar sa auzim ca suntem fii ai lui Dumnezeu, si nu mai degraba ai celui potrivnic? Caci cel nascut din cineva este asemenea celui care l-a nascut. Arata aceasta si Domnul zicand: "Cel nascut din Duhul, duh este". " Noi insa ne-am facut trupuri ce poftesc impotriva Duhului si de aceea cu dreptate auzim de la El: "Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia, deoarece sunt numai trupuri". Cum putem sa auzim asadar ca suntem crestini, neavand nimic al lui Hristos in noi?

34. Dar va zice, poate, cineva: Dar am credinta, si-mi ajunge credinta in El pentru mantuire. Ii va raspunde acestuia Iacob, zicand: "Ca si diavolii cred si se cutremura". Si iarasi: "Credinta fara fapte moarta este, precum si faptele fara credinta". Dar cum si credem in El, sau cum ii credem Lui in privinta celor viitoare, noi care nu-l credem in privinta celor vremelnice si prezente, si de aceea suntem amestecati cu cele pamantesti si traim trupului, ostindu-ne impotriva Duhului? Cei ce au crezut cu adevarat lui Hristos si L-au salasluit intreg in ei prin porunci, ziceau asa: "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine. Iar de traiesc acum in trup, traiesc prin credinta Fiului lui Dumnezeu, al Celui ce m-a iubit pe mine si s-a dat pe Sine pentru mine". De aceea patimind de dragul Lui, pentru mantuirea tuturor, ca niste urmatori intocmai ai Lui si ca niste pazitori adevarati ai poruncilor Lui, ziceau: "Ocarati, noi binecuvantam; prigoniti, noi rabdam; huliti, noi mangaiem". Aceasta o faceau pentru ca-L auzisera pe El zicand: "Iubiti pe vajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi, binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va dosadesc pe voi" si celelalte. Prin cuvintele si faptele lor se arata lucrand in ei Hristos.

Dar noi, fiindca lucram impotriva tuturor poruncilor Lui, ne-am umplut de toata necuratia. Si de aceea am ajuns, in loc de biserica a lui Dumnezeu, casa de negustorie si in loc de casa de rugaciune, pestera de talhari; in loc de neam sfant, neam pacatos si in loc de popor al lui Dumnezeu, popor plin de pacate; in loc de samanta sfanta, samanta rea si in loc de fii ai lui Dumnezeu, fii ai nelegiuirii, fiindca am parasit poruncile Domnului si slujim duhurilor viclene prin patimile necurate, maniind pe Sfantul lui Israel.

35. De aceea, plangandu-ne marele Isaia si vrand sa ne ajute in caderea noastra, zice: "De ce va mai raniti iarasi, adaugand faradelege? Tot capul va este spre durere si toata inima spre intristare. De la picioare pana la cap, nu este in el loc intreg. Totul este numai rana, numai vanataie si numai bube pline de puroi. Nu se mai poate pune plasture, nici untdelemn, nici o legatura". Apoi urmeaza: "Parasita va fi fata Sionului ca o coliba intr-o vie si ca un patul intr-o gradinarie, ca o cetate impresurata".110 Aceasta pustiire a sufletelor noastre a aratat-o si Apostolul, zicand: "Si precum n-au gasit cu cale sa-L cunoasca pe Dumnezeu, i-a lasat pe ei Dumnezeu in minte netrebnica sa faca cele ce nu trebuie; plini fiind de toata nedreptatea, rautatea, viclenia, lacomia, plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari urate, soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti trufasi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor, bezmetici, neiubitori, calcatori de cuvant, nemilostivi, care desi cunosc dreptatea lui Dumnezeu, ca adica cei ce fac acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac acestea, ci si incuviinteaza pe cei ce le fac. De aceea i-a dat pe ei Dumnezeu spre patimi de necinste, ca sa-si necinsteasca trupurile lor intre ei". Iar urmarea acestora este ca: "Se descopera mania lui Dumnezeu din ceruri peste toata necredinta si nedreptatea oamenilor", si celelalte.

36. Aceasta pustiire a sufletului, vestind-o si Domnul, zice: "Ierusalime, Iemsalime, care ucizi pe prooroci si omori cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori n-am vrut sa strang pe fiii tai, cum isi aduna gaina puii sai sub aripi, si n-ai vrut? Iata casa voastra se va lasa pustie". Iar Isaia, vazandu-ne pe noi, asa zisii monahi, savarsind numai slujbele trupesti si dispretuind pe cele duhovnicesti si de aceea aflandu-ne plini de trufie, a zis: "Ascultati cuvantul Domnului; fruntasi ai Sodomei luati aminte la legea Domnului, popor al Gomorei. Ce-mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre? M-am saturat de arderile de tot ale berbecilor si nu mai vreau grasimea mieilor si sangele taurilor si al tapilor. Caci cine le-a cerut acestea din mainile voastre? Nu mai calcati in curtea templului Meu. De-mi veti aduce floarea fainii, zadarnic este. Tamaierea voastra imi face scarba. Lunile noua, Sambetele si ziua cea mare, nu le mai pot suferi. Sufletul Meu uraste postul, odihna si sarbatorile voastre. M-am saturat de voi, nu va mai pot rabda. Cand intindeti mainile spre Mine, Eu imi intorc ochii de la voi. Si de veti inmulti rugaciunea, nu va voi auzi". De ce? "Pentru ca mainile voastre sunt pline de sange". Caci "Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni". De aceea toata nevointa (asceza) care nu are iubire e straina de Dumnezeu.

37. De aceea, mustrand de departe si fatarnicia noastra, zice: "Poporul acesta cu buzele lui ma cinsteste; dar inima lor este departe de Mine si in zadar ma cinsteste", si celelalte. Caci cele pe care Domnul nostru le-a spus, plangand pe Farisei, eu le aud ca spuse pentru noi, fatarnicii de azi, care ne-am invrednicit de atata har si suntem mai rai ca aceia. Oare nu legam si noi poveri grele si anevoie de purtat si le punem pe umerii oamenilor, iar noi nu vrem sa le miscam nici cu varful degetului? Oare nu facem si noi toate faptele noastre spre a fi vazuti de oameni? Oare nu iubim si noi sa sedem in fruntea mesei la ospete si pe scaunul de frunte in adunari, si sa fim chemati de oameni: "Rabi, rabi", iar pe cei care nu ni le dau acestea ii urmarim pana la moarte? Oare n-am luat si noi cheia cunostintei si inchidem imparatia cerurilor inaintea oamenilor, neintrand nici noi si nelasandu-i nici pe altii sa intre? Oare nu ocolim si noi marea si pamantul ca sa facem un prozelit, si cand se intampla aceasta il facem fiul gheenei, indoit decat noi? Oare nu suntem si noi povatuitori orbi, strecurand tantarul si inghitind camila? Oare nu curatim si noi partea din afara a paharului, cea de la vedere, iar cea dinauntrul nostru e plina de rapire si lacomie, mai bine zis de necuratie? Oare nu zeciuim si-n izma si mararul si orice leguma, si trecem cu vederea judecata si iubirea lui Dumnezeu? Oare nu suntem si noi niste morminte intunecoase aratandu-ne oamenilor pe dinafara drepti, iar pe dinauntru fiind plini de toata fatarnicia, nelegiuirea si necuratia? Oare   nu   zidim   si   noi   mormintele   mucenicilor   si impodobim monumentele Apostolilor, dar suntem asemenea cu ucisasii lor?

Cine nu ne va plange asadar pe noi pentru o astfel de simtire? Cine nu va plange o asemenea robie a noastra? De aceea noi, cei ce suntem fii cinstiti ai lui Dumnezeu, suntem socotiti ca niste vase de lut. De aceea s-a innegrit aurul si s-a stricat argintul cel bun. De aceea noi, Nazareii Sionului, care luminam mai tare ca zapada, am ajuns ca niste Abisinieni; noi, care eram mai albi ca laptele, ne-am innegrit mai tare ca cerneala. De aceea s-a intunecat chipul nostru mai tare ca funinginea. Cei ce ne hraneam cu nuci de cocos ne tavalim acum in laturi. S-au marit nelegiuirile noastre mai mult decat nelegiuirile Sodomei. Noi, cei ce eram fiii zilei si fiii luminii am ajuns fiii noptii si ai intunericului; iar din fii ai imparatiei ne-am facut fiii gheenei. De aceea noi, fiii Celui Preainalt, murim ca niste oameni si cadem ca unul dintre boieri.118 De aceea am fost predati in mainile vrajmasilor nelegiuiti, adica ale dracilor cumpliti si ale imparatului nedrept si atotviclean al intregului pamant, al capeteniei lor adica, ca unii ce am pacatuit si am savarsit faradelege, nesocotind poruncile Domnului Dumnezeului nostru, si am calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si am socotit sangele Testamentului Sau lucru de rand.

Dar sa nu ne predai pana in sfarsit, pentru numele Tau Doamne; si sa nu rupi Testamentul Tau; si sa nu departezi de la noi mila Ta, pentru milostivirile Tale, Tatal nostru cel din ceruri, si pentru mila Sfantului Tau Duh. "Nu pomeni faradelegile noastre cele vechi, ci degraba sa vie inaintea noastra milostivirile Tale, ca am ajuns saraci foarte. Ajuta-ne noua, Dumnezeule, Mantuitorul nostru pentru slava numelui Tau; Doamne miluieste-ne si iarta-ne pacatele noastre, pentru numele Tau, Doamne, adu-Ti aminte de parga pe care, luand-o dintre noi, pentru iubirea de oameni, Unui Nascut Fiul Tau o tine pentru noi in ceruri, ca sa ne daruiasca nadejdea tare a manturii si sa nu devenim din deznadejde mai rai. Mantuieste-ne pentru cinstit sangele Lui, pe care l-a varsat pentru viata lumii, pentru Sfintii Sai Apostoli si ucenici, care si-au varsat sangele lor propriu pentru numele Lui, pentru sfintii Prooroci, Parinti si Patriarhi, care s-au nevoit sa faca bucurie numelui Tau. Nu trece cu vederea rugaciunea noastra, Doamne, si nu ne parasi pana la sfarsit. Caci nu ne incredem in dreptatile noastre, ci in mila Ta, prin care porti grija de tot neamul nostru. Cersim si rugam bunatatea Ta, ca sa nu ni se faca noua spre osanda taina mantuirii, harazita noua de Unui Nascut Fiul Tau, si sa nu ne lepezi pe noi de la fata Ta. Nu te scarbi de nevrednicia noastra, ci ne miluieste pe noi dupa mare mila Ta; si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegile noastre, ca apropiindu-ne fara de osanda inaintea sfintei Tale slave, sa ne invrednicim de acoperamantul Fiului Tau cel Unul nascut si sa nu fim lepadati ca niste slugi netrebnice ale pacatului. Da, Stapane, Doamne atotputernice, auzi rugaciunea noastra, ca afara de Tine pe altul nu cunoastem. Numele Tau numim; caci Tu esti Cel ce lucreaza toate in toti si ajutorul de la Tine il cerem toti. "Cauta din cer, Doamne si priveste din casa sfintei Tale slave. Unde este ravna si taria Ta? Unde este multimea milei Tale si a indurarilor Tale, ca ai rabdat caderea noastra? Caci Tu esti Tatal nostru, fiindca Avram nu ne-a cunoscut pe noi si Israil nu ne-a stiut pe noi. Ci Tu, Doamne Tatal nostru, mantuieste-ne pre noi, ca de la inceput este peste noi numele Tau cel sfant si al Fiului Tau cel Unul Nascut si al Sfantului Tau Duh. De ce ne-ai ratacit pe noi, Doamne, de la calea Ta? Nu ne pedepsi pe noi cu toiagul judecatilor Tale. De ce ai invartosat inimile noastre, ca sa nu se teama de Tine? Ne-ai parasit pe noi in propria lege a ratacirii noastre? intoarce, Doamne, pe robii Tai pentru sfanta Ta Biserica si pentru toti sfintii Tai din veac, ca sa mostenim putin din muntele Tau cel sfant. Vrajmasii nostri au calcat locul tau cel sfant. Ne-am facut ca la inceput, cand nu stapaneai peste noi, nici nu se chema numele Tau peste noi."

38. "De vei deschide cerul, se vor cutremura de Tine muntii si se vor topi ca ceara de fata focului; focul va arde pe cei potrivnici si infricosat va fi Numele Tau vrajmasilor Tai. Cand vei face lucrurile Tale marite, se vor cutremura de Tine muntii. Din veac n-am auzit, nici ochii nostri n-au vazut Dumnezeu, afara de Tine. Si lucrurile Tale, pe care le vei face, vor fi mila celor ce vor rabda. Caci dreptatea se va intalni cu cei ce o fac si-si vor aduce aminte de caile Tale. Iata Tu te-ai maniat si noi am pacatuit". Mai bine zis noi am gresit si Tu te-ai maniat. "De aceea am ratacit toti si ne-am facut ca niste necurati. Ca o carpa lepadata e toata dreptatea noastra si am cazut ca frunzele pentru faradelegile noastre; asa ne va duce vantul pe noi. Nu este cine sa cheme numele Tau si cine sa Te pomeneasca spre a fi ajutat. intors-ai fata Ta de la noi si ne-ai parasit pe noi pentru pacatele noastre. Si acum, Doamne, Tatal nostru esti Tu, iar noi tina, lucrul mainilor Tale suntem toti. Nu te mania pe noi foarte, nici pomeni vreodata pacatele noastre. Priveste, caci poporul Tau suntem toti. Cetatea sfantului Tau, Sionul, a ajuns pustie. Ca un pustiu s-a facut Ierusalimul. Casa sfantului nostru a ajuns blestem si slava pe care au binecuvantat-o Parintii nostri a fost cuprinsa de foc si toate cele marite s-au daramat. Si toate acestea le-ai rabdat   Doamne, si  ai  tacut si  ne-ai   smerit  din  cale afara".

39.  Toate acestea i s-au intamplat poporului Tau vechi prin preinchipuire, dar acum s-au implinit cu adevarat la noi. "Facutu-ne-am de ocara vecinilor nostri, diavolii, si de batjocura si de ras celor ce stau in jurul nostru". "Ci cauta din cer si vezi si ne mantuieste pe noi pentru numele Tau cel sfant.  Fa-ne sa cunoastem mestesugirile vrajmasilor nostri si ne mantuieste de uneltirile lor. Nu departa de la noi ajutorul Tau, ca noi nu suntem in stare sa invingem cele ce ne vin impotriva, dar Tu esti puternic sa ne mantuiesti de toti vrajmasii. Mantuieste-ne pe noi, Doamne, din greutatile lumii acesteia dupa bunatatea Ta, ca in curata constiinta, trecand marea vietii si infatisandu-ne intregi si fara pata inaintea scaunului infiricosat sa ne invrednicim de viata cea vesnica.

40.  Auzindu-le toate acestea fratele si cuprins fiind de mare cainta,  zise  cu lacrimi batranului: Din cate vad Parinte, nu mi-a ramas nici o nadejde de mantuire. "Caci faradelegile mele au covarsit capul meu". Ci rogu-te sa-mi spui ce trebuie sa fac? Iar batranul raspunzand zise: Mantuirea  este un lucru oamenilor cu neputinta.   La Dumnezeu insa, toate-s cu putinta, precum a zis insusi Domnul: "Sa iesim inaintea fetei Lui intru marturisire, sa ne inchinam,   sa  cadem si  sa plangem inaintea Domnului, care ne-a facut pe noi, caci El este Dumnezeul nostru". Sa auzim ceea ce spune El prin glasul lui Isaia: "Cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te vei mantui". Si iarasi: "Nu e puternica mana Domnului ca sa ne mantuiasca? Sau s-a ingreunat urechea Lui, ca sa nu auda. Dar pacatele pun zid intre noi si Dumnezeu si din pricina pacatelor noastre si-a intors fata Lui ca sa nu ne miluiasca". De aceea zice: "Spalati-va, faceti-va curati, smulgeti rautatile din sufletele voastre inaintea ochilor Mei, opriti-va din rautatile voastre, invatati sa faceti binele, cereti judecata, scapati pe cel nedreptatit, faceti dreptate orfanului si aparati pe vaduva. Si veniti sa ne judecam, zice Domnul. Si de vor fi pacatele voastre ca purpura, ca zapada le voi albi; si de vor fi stacojii ca focul, ca lana le voi albi. De veti vrea sa ma ascultati bunatatile pamantului veti manca, caci gura Domnului a grait acestea". Si iarasi prin Ioil: "Intoarceti-va la Mine din toata inima voastra in post, in plangere si jelanie. Sfasiati-va inimile voastre si nu hainele voastre. Caci milostiv si indurat este Domnul si-I pare rau de cele rele". Iar catre Ezechiil: "Fiul omului, spune casei lui Israil: asa ati vorbit zicand: ratacirile noastre si faradelegile noastre asupra noastra sunt si in ele ne topim, si cum vom trai? Spune lor: Viu sunt Eu, zice Domnul; nu voiesc moartea necredinciosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa fie viu. Cu intoarcere intorceti-va de la calea voastra; pentru ce sa muriti casa lui Israil". Iar Cartea a treia a Regilor, aratand covarsitoarea bunatate a lui Dumnezeu, zice prin Ilie, ca sa auda Ahab, care se afla in via lui Nabot pe care o mostenise omorandu-l prin Izabela: "Acestea zice Domnul: ai ucis si ai mostenit. In locul in care au lins cainii sangele lui Nabot, acolo vor linge cainii sangele tau. Si pe Izabela cainii o vor manca la marginea zidului lui Israel. Si auzind Ahab aceste cuvinte si-a rupt hainele sale si a pus sac pe trupul sau, si a postit si a dormit  in sac. Si a fost cuvantul Domnului catre Ilie zicand: Iata ca s-a rusinat Ahab de fata Mea. Nu voi mai aduce rele zilele lui". Iar David zice: "Faradelegea mea am cunoscut si pacatul meu nu l-am acoperit. Zis-am: marturisit-am impotriva mea faradelegea mea Domnului; si Tu ai iertat necredinta inimii mele. Pentru ea se va ruga Tie tot cuviosul la vreme randuita: insa in potop de ape multe de el nu se vor apropia". " Iar in Evanghelie zice Domnul: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor". Iar lui Petru care intreaba: "De cate ori pe zi imi va gresi fratele meu si ii voi ierta lui? Au doara pana la sapte ori? Ii raspunde Cel ce e prin fire bun si neasemanat in bunatate: "Nu zic tie de sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte".

Carti Ortodoxe

Cuprins