Despre cunostinta de Dumnezeu si iconomia Fiului lui Dumnezeu VIII


41. Cei ce traiesc dobitoceste, numai pentru simturi, se primeidiuesc pe ei, facand Cuvantul trup, ca unii ce abuzeaza de fapturile lui Dumnezeu spre a sluji patimilor, si nu patrund intelesul intelepciunii care se arata in toate, pentru a cunoaste si a slavi pe Dumnezeu din fapturile Lui, si a intelege de unde, ca ce si spre ce scop am fost facuti si in ce directie avem sa ne lasam calauziti de cele vazute. Ci umbland in veacul acesta in intuneric, pipaie cu amandoua mainile numai nestiinta cand e vorba de Dumnezeu.

42. Cei ce se tin numai de litera Sfintei Scripturi si coboara demnitatea sufletului robind-o slujirii trupesti a legii isi fac loru-si, in chip vrednic de ocara, Cuvantul trup, socotind ca Dumnezeu se multumeste cu jertfe de animale. Curatindu-se pe din afara, toata grija lor le este pentru trup. Dar de frumusetea sufletului nu au grija, ci o lasa sa fie intinata de petele pacatului, desi pentru suflet a fost adusa la existenta toata ordinea celor vazute si pentru el s-a dat tot cuvantul dumnezeiesc si Legea.

43. Sfanta Evanghelie zice ca Domnul "a fost pus spre caderea si ridicarea multora". Prin urmare sa bagam de seama de nu cumva e pus spre caderea celor ce privesc creatia vazuta numai cu simturile si se tin numai de litera Sfintei Scripturi, ca unii ce nu pot strabate spre duhul cel nou al harului, pentru nebunia lor; si spre ridicarea celor ce privesc duhovniceste fapturile lui Dumnezeu si asculta duhovniceste cuvintele Lui si se ingrijesc prin purtarile cuviincioase numai de chipul dumnezeiesc al sufletului.

44. Cuvantul ca Domnul "a fost pus spre caderea si spre ridicarea multora in Israel", inteles numai in sens bun, inseamna ca e pus spre caderea patimilor si gandurilor rele din fiecare credincios si spre ridicarea virtutilor si a tot gandul iubitor de Dumnezeu.

45. Cel ce socoteste pe Domnul ziditor numai al celor ce sunt supuse nasterii si stricaciunii il ia in chip gresit drept un gradinar, asemenea Mariei Magdalena. De aceea spre folosul aceluia se fereste Domnul de atingerea lui, intrucat pentru el inca nu s-a putut sui la Tatal. Astfel zice: "Nu ma atinge". Caci stie ca cel ce se apropie de El cu o asemenea prejudecata coborata se vatama.

46. Cei ce de fiica iudeilor sed intr-un foisor din Gaiileia cu usile incuiate, adica cei ce, de frica duhurilor rautatii, petrec in regiunea descoperirilor pe inaltimea vederilor (contemplatiilor) dumnezeiesti, incuind pentru siguranta simturile ca pe niste usi, primesc in chip neinteles pe Cuvantul lui Dumnezeu, care vine la ei si li se arata iara lucrarea simturilor. Iar venind El, le daruieste starea de nepadmire, spunandu-le "pace voua", si impartirile Duhului Sfant sufland asupra lor; de asemenea le da "putere" asupra duhurilor rele si le arata simbolurile tainelor Sale.

47. Pentru cei care cerceteaza dupa trup invatatura despre Dumnezeu, Domnul nu se suie la Tatal; dar pentru cei care o cerceteaza dupa duh, prin vederi (contemplatii) inalte, se suie la Tatal. Sa nu tinem asadar pentru totdeauna jos pe Cel ce a coborat jos pentru iubirea de oameni; ci sa ne suim sus la Tatal impreuna cu El, parasind pamantul si cele ale pamantului, ca sa nu ne spuna si noua, ceea ce s-a spus iudeilor care au ramas neindreptati: "Ma duc unde voi nu puteti veni". Caci fara Cuvantul, e cu neputinta a ajunge la Tatal Cuvantului.

48. Pamantul chaldeilor este viata patimasa in care se fauresc si se cinstesc idolii pacatelor. Iar Mesopotamia (tara dintre rauri) este vietuirea ce se misca intre cele potrivnice. Pamantul fagaduintei este starea umpluta de tot binele, de toate virtutile. Prin urmare tot cel ce nu are grija de aceasta deprindere, asemenea vechiului Israel, e tarat iarasi in robia patimilor, lipsindu-se de slobozenia primita.

49. De insemnat ca de nici unul dintre sfinti nu se spune sa fi coborat de bunavoie in Babilon. Caci nu e ingaduit, nici nu tine de judecata inteleapta ca sa aleaga cei ce iubesc pe Dumnezeu cele rele in locul celor bune. Iar daca unii dintre ei au fost dusi acolo cu sila dimpreuna cu poporul, prin acestia intelegem pe cei ce nu de voia lor, ci din nevoie, pentru mantuirea celor ce au lipsa de povatuire, parasesc rostul mai inalt al cunostintei si coboara la invatatura despre patimi. Pentru acest motiv si marele Apostol socotea ca e mai de folos sa fie in trup, adica sa se ocupe cu invatatura morala, desi tot dorul lui era sa se desfaca de invatatura morala si sa fie cu Hristos, prin contemplatia supralumeasca si simpla a mintii.

50. Precum fericitul David linistea pe Saul cel chinuit de duhul rau, cantandu-i din chitara, la fel tot cuvantul duhovnicesc, indulcit prin vederile (contemplatiile) cunostintei, odihneste mintea muncita, slobozind-o de constiinta rea, care o chinuieste.

51. Balai cu ochi frumosi este, ca si marele David, cel in care cunostinta luminoasa se insoteste cu stralucirea vietii dupa Dumnezeu. Iar acestea sunt faptuirea si contemplatia. Cea dintai straluceste prin chipurile virtutilor; a doua lumineaza prin cugetarile dumnezeiesti.

52. Domnia lui Saul este chipul slujirii trupesti a legii, pe care Domnul a desfiintat-o, ca pe una ce n-a desavarsit nimic. "Caci legea, zice, n-a desavarsit nimic". Iar domnia marelui David este preinchipuirea slujirii evanghelice; caci ea cuprinde in chip desavarsit toate voile din inima lui Dumnezeu.

53. Saul este legea naturala, care a primit la inceput de la Domnul sa stapaneasca peste fire. Dar cand a calcat porunca prin neascultare, crutand pe Agag, regele lui Amalec, adica trupul, si a alunecat in patimi, a fost scos din domnie, ca sa ia David pe Israel, adica legea duhului, care naste pacea ce zideste lui Dumnezeu templul maret al contemplatiei.

54. Samuel se talmaceste "ascultare de Dumnezeu". Deci pana ce preoteste in noi Cuvantul prin ascultare, chiar de va cruta Saul pe Agag,449 adica cugetul trupesc, il va ucide pe acesta cu toata ravna Cuvantului preot, si va rusina cu mustrari mintea iubitoare de pacat, ca pe una ce a calcat drepturile lui Dumnezeu.

55. Cand mintea, semetindu-se, inceteaza sa intrebe, prin cuvenita cercetare, pe Cuvantul datator de invatatura, care a uns-o impotriva patimilor, despre cele ce trebuie sa faca si sa nu faca, cade in chip sigur sub puterea patimilor din pricina nestiintei. Acestea, despartind-o treptat de Dumnezeu, o fac sa se intoarca in vreme de stramtoare spre draci si sa-si indumnezeiasca pantecele, vrand sa
primeasca de la acestea mangaiere in necazuri. Sa te incredinteze despre aceasta Saul, care neluand in toate pe Samuel ca sfetnic, este dus cu sila la slujirea idolilor si intreaba de sfat pe vrajitoarea ventriloga, ca pe un Dumnezeu.

56. Cel ce se roaga sa primeasca painea cea spre fiinta nu o primeste desigur intreaga, cum e painea insasi, ci precum o poate el primi. Caci Painea vietii se da pe sine tuturor celor ce o cer, pentru iubirea de oameni, dar nu la fel tuturor, ci celor ce au savarsit mari fapte ale dreptatii, mai mult, iar celor mai mici in acestea mai putin. Fiecaruia dupa cat poate primi cu vrednicia mintii.

57.  Domnul in parte e absent, in parte e de fata. E absent pentru privirea fata catre fara; e de fata pentru privirea in oglinda si ghicitura.

58.  Domnul e de fata prin virtuti in cel ce se afla pe treapta faptuirii; iar de cel ce nu pretuieste intru nimic virtutea e departe. Si iarasi in cel ce se afla pe neapta contemplatiei  e  de  fara  prin  cunostinta  adevarata  a lucrurilor; dar de cel ce e lipsit de aceasta in vreo privinta e departe.

59.  E departe de trup cel ce s-a mutat de la aptitudinea faptuirii la cea a cunoasterii, fiind rapit de cugetarile mai inalte ca in nori, in vazduhul straveziu al vederii tainice (al contemplatiei mistice), in care va putea a cu Domnul totdeauna. Si e departe de Domnul cel ce nu poate inca privi   (contempla)   intelesurile  cu  mintea  curata,   fara lucrarile simturilor, atat cat e omului cu putinta, si nu poate cuprinde fara ghicituri ratiunea simpla a Domnului.

60.  Cuvantul lui Dumnezeu se numeste trup nu numai fiindca S-a intrupat, ci si fiindca Dumnezeu-Cuvantul cel simplu; care era la inceput la Dumnezeu si Tatal si avea in Sine limpezi si dezvaluite modelele tuturor, necuprinzand asemanari si ghicituri, nici istorii alegorice, cand vine la oameni, care nu pot sa se apropie cu mintea dezbracata de cele inteligibile dezbracate, desfacandu-se de cele obisnuite lor, se face trup, imbracandu-se si multiplicandu-se in varietatea istorisirilor, ghiciturilor, asemanarilor si cuvintelor intunecoase. Caci la prima intalnire mintea noastra nu sesizeaza Cuvantul dezvaluit, ci Cuvantul intrupat, adica in felurimea cuvintelor, fiind Cuvant prin fire, dar trup la vedere. Asa incat celor multi li se pare ca vad un trup si nu Cuvantul, desi dupa adevar este Cuvantul. Fiindca intelesul Scripturii nu este acela care li se pare celor multi, ci altul decat acela care li se pare. Caci Cuvantul se face trup prin fiecare din cuvintele scrise.

Carti Ortodoxe

Cuprins