Maxim Marturisitorul intrebari, nedumeriri si raspunsuri III


Intrebarea 41: De ce, la punerea inainte a cinstitului Trup si Sange al Domnului, e obiceiul in biserica ca painile si potirele sa fie puse in numar neegal?

Raspuns: Toate cele savarsite in biserica au o ratiune mai presus de fire. Biserica pune inainte painile si potirele, fiindca ele sunt   prin   excelenta  simboluri   si   chipuri  ale   fiintei dumnezeiesti. Iar aceasta e necompusa, pe cand toata zidirea e compusa. Caci numai Sfanta Treime, cum s-a zis, e simpla si necompusa. De aceea pune Biserica painile si potirele in numar neegal, inchipuind prin acestea Dumnezeirea.

Intrebarea 42: Unii intreaba in ce inteles se spune ca Puterilor ceresti le-a fost ascunsa taina intrupaiii Domnului, dupa ce aflam ca proorocirile despre Domnul s-au facut prin ingeri, ca zamislirea Lui e binevestita Fecioarei de Gavriil si pastorii sunt invatati prin ingeri?

Raspuns: Nu incape indoiala ca ingerii au stiut despre intruparea viitoare a Domnului pentru mantuirea oamenilor. Ceea ce le-a ramas lor ascuns a fost modul necuprins al zamislirii Domnului, cum fiind intreg in Tatal si intreg in toate si toate unindu-le era intreg in pantecele Fecioarei.

Intrebarea 43: Ce inseamna Garizim si Bal?

Raspuns: Garizim se talmaceste prin taiere-imprejur. Iar Bal prin amestecatura. Deci in amestecatura blestemata de neamuri isi aseaza altarul Domnului nostru Iisus Hristos.

Intrebarea 44:  Ce inseamna Havones, Cana,  Galileia, Doec, Ermon?

Raspuns Havones se talmaceste prin ferestre, Cana prin agonisire. Galileia inseamna descoperire. Doec Sirianul este gandul ingamfat. Iar Ermon se talmaceste prin alungarea fiarelor. Unii spun ca de acolo izvoraste Iordanul. Prin acestea se indica harul Sfantului Botez.

Intrebarea 45: Ce inseamna cuvantul din Psalmi: "Opriti-va si cunoasteti ca eu sunt Dumnezeu"?

Raspuns: Sunt sase opriri, pe care insusindu-ni-le putem cunoaste pe Dumnezeu. Prima e de la savarsirea pacatului; a doua de la hrana care ne aprinde; a treia de la amestecul cu cei ce vietuiesc fara straja; a patra de la indeletnicirea care ne departeaza de la viata cea dupa Dumnezeu; a cincea de la avutia cea vrednica de osanda, care trage mintea spre multe; a sasea inseamna a nu mai avea peste tot o voie proprie. Aceasta este lepadarea si ascultarea cea adevarata si dupa Dumnezeu.

Intrebarea 46: Pe cine inchipuieste Ieftae si fata lui?

Raspuns: Ieftae inchipuieste persoana Domnului. Iar fata lui trupul preacurat al Aceluia. Caci precum Ieftae era nascut dintr-o desfranata si a fost alungat dintre ai lui, iar iesind a luptat si a biruit pe dusmani, fagaduind lui Dumnezeu sa aduca drept jertfa pe primul din familia sa, care-l va intampina la intoarcere, la fel si Domnul, nascandu-Se dupa trup din firea noastra cea desfranata, in chip nepacatos, prin aceea ca s-a facut semanatorul propriului Sau trup. Alungat fiind de cei ce socoteau a fi iudei si biruind in razboiul cel pentru noi, a adus trupul Sau propriu lui Dumnezeu si Tatal Lui. Fiindca Ieftae se talmaceste "deschizatura a lui Dumnezeu".

Intrebarea 47: Cum sa intelegem cuvantul din Evanghelie: "Mai mare ca Ioan intre cei nascuti nu se va ridica, dar cine e mai mic in imparatia cerurilor e mai mare ca el"?

Raspuns: Cel ce se va smeri pe sine mai mult ca Ioan: caci aceasta inseamna "mai mic", acela e mai mare ca Ioan. Sau altfel: fiindca se credea ca Ioan a dobandit pnn contemplatie toata cunostinta ingaduita aici: cunostinta cea mai mica si cea mai de pe urma in viata viitoare e mai mare decat cea de aici. Sau: teologul cel mai inalt e mai mic decat cel mai de pe urma dintre ingeri. Sau: cel ce sta pe treapta cea mai de pe urma in vietuirea evanghelica e mai mare ca cel mai inaltat in treapta legii.

Intrebarea 48: Ce inseamna cuvantul din Proverbe: "Cel ce pune mana peste mana, nu va fi fara vina"?

Raspuns: Cel ce amesteca fapta rea cu fapta virtuoasa nu va fi fara vina.

Intrebarea 49 Ce inseamna: "De sapte ori va cadea dreptul si se va ridica"?

Raspuns: Dreptul este aici Domnul nostru Iisus Hristos, singurul cu adevarat drept. Caci de El se zice ca si cade si se si ridica in noi, ca unul ce a primit toate cele ale noastre. Iar firea noastra a cazut de sapte ori. Prima cadere s-a produs prin greseala protoparintelui; a doua prin uciderea de om a lui Cain, care a introdus prima data uciderea; a treia in vremea generatiei lui Noe, asupra careia n-a mai ramas Duhul lui Dumnezeu, deoarece oamenii erau numai trupuri; a patra pe vremea zidirii turnului; a cincea pe vremea generatiei lui Avraam, din care singur acesta a placut lui Dumnezeu; a sasea pe, vremea lui Moise, a carui generatie sporise atat de mult in necredinta, incat a fost trimis el de la Dumnezeu spre tamaduirea acestei necredinte; a saptea pe vremea generatiei Proorocilor, care a intrecut generatiile de mai inainte in masura rautatii. Deci fiindca, precum s-a zis, firea noastra a cazut de sapte ori, Domnul, miscat de iubirea de oameni, a ridicat-o, unind-o cu Sine dupa ipostas.

Intrebarea 50: Ce inseamna cuvantul Evangheliei: "Spala fata ta si capul tau il unge"?

Raspuns: Fata noastra este viata, aratand, ca si vederea, cum suntem dupa omul dinlauntru. Aceasta porunceste Scriptura sa o spalam, adica sa ne curatim viata de toata pata pacatului. Iar capul este mintea noastra, pe care Scriptura porunceste sa o ungem, adica sa o facem sa straluceasca de cunostinta dumnezeiasca.

Intrebarea 51: Ce inseamna cuvantul: "Mai de folos i-ar fi fost aceluia sa i se lege o piatra de moara de grumaz si sa fie aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unii din cei mici"?

Raspuns: "Mici" socotesc ca numeste pe cei simpli la cugetare, care din pricina micimii mintii nu pot sa deosebeasca judecatile Providentei. Deci daca cineva sminteste pe unii ca acestia, mai de folos i-ar fi fost sa faca parte din ceata paganilor, care, asemenea asinului legat la piatra de moara, se tin numai in ogasa miscarii lumii, si sa se arunce in mare, adica intr-o viata plina de confuzie. Aceasta o intareste si Apostolul Petru zicand: "Mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptani, decat cunoscand-o sa se intoarca spre cele dinapoi".

Intrebarea 52: Pe cine inchipuieste Cain si Abel?

Raspuns: Cain inchipuieste cugetul trupesc, iar Abel plansul sau pocainta.

Intrebarea 53: Ce inseamna: "Sa nu fericesti pe barbat inainte de moartea lui"?

Raspuns Chiar pentru intelegerea celor multi e limpede ca, din pricina nesigurantei si a nestatorniciei voii omenesti, nu trebuie sa fericesti pe cineva, pana ce trecand prin toata virtutea, nu-si va incheia viata cu sfarsitul cel neindoielnic. Iar in intelesul mai inalt, cel ce-a inceput, prin pocainta si nevointa, sa umileasca cugetul pamantesc ce traieste in el si sa-l slabeasca, inca nu trebuie fericit pana ce nu se va mortifica prin asceza unor osteneli incordate si nu va primi sfarsitul. Numai acesta e fericit ca unul ce a murit impreuna cu Hristos prin nelucrarea pacatelor, si a inviat impreuna cu El pentru inaltimea virtutilor. Aceasta o spune si psalmistul, zicand: "Fericiti cei nepatati, adica cei curati de pacat, care umbla in legea Domnului", adica pasesc inainte prin faptele bune.

Intrebarea 54 Ce inseamna cuvantul: "Cand va vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugiti in alta"?

Raspuns: Cetatile au rostul sa pazeasca si sa asigure lucrurile de pret. Deci in inteles alegoric cetatea este nevointa constatatoare din diferite virtuti, ca de pilda: infranarea de la vin, retinerea de la mancaruri care sunt spre paza si siguranta. Deci cand ne izgonesc dracii din una din acestea, strecurand in noi infumurarea si slava desarta pentru o astfel de nevointa, e bine sa dam inapoi dintr-o asemenea silinta ce ni se pare osarduitoare, ca sa nu cadem in mandrie, si sa fugim la alta virtute, sloboda de slava desarta, pana va veni la noi puterea nepatimirii. Sau, in alt inteles, cetati numeste sufletele omenesti.

Caci la acestea fiind trimisi Apostolii de Mantuitorul, cand sunt alungati de la cele nevrednice, trec la sufletele altora, care s-au facut in stare sa primeasca invatatura lor. Si aceste cetati ale lui Israel nu le vor ispravi de cercetat, fie ca in unele sunt primiti, fie ca de altele sunt alungati, pana nu va sosi Fiul omului, implinind toate la venirea Lui cea intru slava.

Intrebarea 55: Cum se intelege ca va pune "mila Sa la cantar", cum se zice la dumnezeiescul Isaia?  si ca nu se da nici un bine fara judecata, chiar daca lucratorilor din vie asa li se pare?

Raspuns: Daca se cantareste mila lui Dumnezeu, se si circumscrie desigur. Deci asa trebuie sa intelegem acest loc, ca precum avand putere sa vedem, sa auzim si sa respiram, aceasta nu ne face sa luam in noi tot aerul, lumina, glasul, caci atunci nu ar mai ramanea de ce sa se impartaseasca si altul, tot asa mila lui Dumnezeu da fiecaruia, dupa calitatea dispozitiilor, atat iertarea cat si harul. De pilda s-a cait cineva in chip desavarsit, e si iertat in chip desavarsit; tot asa si cu cel ce iubeste.

Intrebarea 56: Ce inseamna ceea ce se spune la Ezdra: "infricoseaza-i pe ei cu legea Domnului"?

Raspuns: "Infricoseaza-i pe ei" s-a zis in loc de: scutura-i, nu fagaduindu-le   cele   bune,   ci   amenintandu-i   cu   cele infricosate. Caci metoda aceasta, buna pentru slugi, se potriveste iudeilor.

Intrebarea 57: Ce inseamna: "Arma in fricile noptii, odihna in ostenelile zilei"?

Raspuns: "Noapte" a numit atacurile (momelile) ascunse si viclene ale vrajmasului. Iar "zi" ispitele fatise. Deci cel ce a dobandit destoinicia (deprinderea, habitudinea) cunostintei dumnezeiesti si nu mai ignora nici unul din gandurile vrajmasului, nu se teme de vreunul din atacurile ascunse ale lui. Caci frica nu este nimic altceva decat un rau asteptat. Iar ostenelile indurate pentru ispitele fatise le socoteste odihna, pentru experienta castigata din lupta cu ele si pentru nadejdea cununei fericite a nestricaciunii, ce va fi obtinuta dupa biruirea lor.

Intrebarea 58: Ce inseamna cuvantul spus in Psalmul 75: "Gandul omului se va marturisi tie si ramasita gandului sau iti va fi Tie sarbatoare"?

Raspuns: "Sarbatoarea" este a celor ce se veselesc. Iar "marturisirea" a celor supusi cercetarii. Cea din urma e insotita de intristare; cea dintai de bucurie. Deci aceasta o spune, ca punandu-se in cumpana ceea ce e trecator si nedesavarsit in gandul bun cu ceea ce e statornic si desavarsit, partea din urma e mai grea. Astfel partea intai se supune cercetarii; partea a doua se face pricina de bucurie.

Intrebarea 59: Care este etimologia gastrimargiei (lacomia pantecului)?

Raspuns: Nu s-a gasit nimenea nici dintre gramatici (filologi), nici dintre oratori sa pomeneasca de aceasta. Dar Aristotel in scrierea "Despre animale" pomeneste de un animal, numit margos, care se naste din putreziciunea ce se afla intre pamant si apa. Acesta, din clipa in care se naste, nu mai inceteaza sa manance la pamant, pana ce nu gaureste pamantul si iese la suprafata. Iar dupa ce iese, moare in trei zile. Dupa alte trei zile vine un nor de ploaie si ploua deasupra lui si-l readuce la viata, dar acuma nu mai mananca intr-una. De aici socotesc ca au pornit vechii filosofi cand au numit pe cei ce mananca mult gastrimargi. Dar cel ce stie sa priveasca cu evlavie la lucruri poate sa intelega cele spuse si intr-un sens duhovnicesc. Astfel toata patima obisnuieste sa se nasca din putreziciune. Iar dupa ce se naste nu inceteaza sa manance inima care i-a dat fiinta, pana nu iese, prin deprinderea intru cunostinta, la aratare. Iar iesind, moare in cele trei facultati ale sufletului. Apoi harul Duhului, aratandu-se prin norul invataturii, aduce siroaie de cunostinta si o reinvioreaza. Dar nu la viata patimasa de mai inainte, ci la una virtuoasa si placuta lui Dumnezeu.

Intrebarea 60: Ce inteles are parabola din  Evanghelie despre lucratorii din vie si ce inseamna neegalitatea aceea?

Raspuns: Judecata lui Dumnezeu nu se face tinand seama de timp si de trup, deoarece sufletul, fiind netemporal si netrupesc, nu creste si nu sfarseste deodata cu timpul, iar miscarile si inclinarile lui nu se nasc in chip temporal. De pilda adeseori unul are in viata calugareasca saptezeci de ani, iar altul o singura zi. Pe de alta parte scopul calugariei este sa desfaca sufletul de impatimirea si inlantuirea de cele materiale si sa-l intoarca spre Dumnezeu. Deci punem cazul ca cel dintai, avand saptezeci de ani, a murit neingrijindu-se deloc de o astfel de nepatimire, iar cel de­al doilea, avand numai o zi si-a desfacut tot cugetul patimas de la cele pamantesti. La rasplatirea ce se va face la judecata, cel din urma va lua plata dupa vrednicie, ca unul ce-a dus tinta fagaduintei sale la implinire; cel dintai insa o va lua in dar si numai pentru ca a rabdat osteneala nevointei.

Carti Ortodoxe

Cuprins