Din viata sfantului Pavel din Latro


Din viata sfantului Pavel cel din Latro

Dumnezeiescul Pavel petrecea in munti si in pustiuri, traind la un loc cu fiarele salbatice ca si cu niste vecini si prieteni. Iar uneori coborandu-se la Lavra binevoia sa cerceteze pe frati, pe care-i indemna sa nu slabeasca cu sufletul, nici sa se leneveasca de la faptele ostenitoare ale virtutii ; ci intru toata luarea-aminte si dreapta socoteala sa se tina de vietuirea cea dupa Evanghelie si sa lupte cu tot curajul impotriva duhurilor rautatii. Pe langa aceasta, ii invata si o randuiala prin care pot fi in stare sa se dezvete de deprinderile patimase si sa departeze puietii patimilor. Si ce randuiala invata acest dumnezeiesc parinte pe ucenicii sai nestiutori, ca sa poata indeparta prin ea momelile patimilor ? Nu era alta decat pazirea mintii. Caci numai ea poate savarsi o astfel de isprava si nu alta.

[ Latros se numea in Evul Mediu muntele numit mai tarziu Latmos, langa Milet. In jurul lui si pe el au fost intemeiate mai multe manastiri, care s-au bucurat de mare celebritate. inca din vremea timpurie a Bizantului au fost acolo chilii de calugari. Mai tarziu s-au asezat acolo alti calugari, fugind din manastirea Raithu, din Sinai, din calea Saracenilor si din Creta. Aceste noi inceputuri dateaza de prin secolul VIII. Cea mai importanta dintre cele 13 manastiri era, pe langa Kellibarion, manastirea sfantul Pavel, numita dupa intemeietorul ei, Pavel cel Tanar, care a trait intai ca pustnic pe varful muntelui. Cei ce s-au strans in jurul lui au format apoi o chinovie. Acest Pavel a murit la 955 (la H. G. Beck, op. cit., p. 211- 212). Dar nu stim daca Nichifor vorbeste de acest Pavel sau de altul. In orice caz si din pilda sfantului Pavel din Latro, el scoate in relief aceeasi staruinta de a-si pazi mintea de imprastiere spre cele din afara. - Parintele Dumitru Staniloae]