SFANTA SCRIPTURA CU ILUSTRATII IN TRADITIA RASARITEANA SI APUSEANA


6. SFANTA SCRIPTURA CU ILUSTRATII IN TRADITIA RASARITEANA SI APUSEANA

In iconografia bizantina exista, o legatura organica intre icoane si cunoasterea lui Dumnezeu in Hristos. Insasi disputa iconoclasta este o continuare a disputelor hristologice anterioare. S-au adus, astfel, precizari hristologice prin dogma cinstirii Sfintelor Icoane. In Traditia rasariteana ortodoxa, cinstirea Sfintelor Icoane in cadrul Sinoadelor Ecumenice este dogma hristologica cea mai "tacuta" inainte de "linistea cea mare", a isihasmului. Teologia patristica a afirmat impotriva iconoclasmului ca, firea umana, ca si chip de rob in Hristos, urmare a ascultarii de voia lui Dumnezeu, incat, ca si Hristos, omul este in stare permanenta de jertfa (Sfantul Chiril al Alexandriei), este transparenta pentru chipul lui Dumnezeu. Insa, desi in vremea acelor dispute s-a staruit putin din punct de vedere dogmatic asupra transparentei firii umane pentru firea divina in Hristos, totusi pictorii si credinciosii au dat expresie mai vie acestui fapt, astfel incat icoana bizantina reda transparenta divinului necircumscris prin fata circumscrisa a firii Sale umane; prin acest lucru ei au intuit adancimea dimensiunii firii umane in Dumnezeu si frumusetea unica a acesteia in Hristos; icoana bizantina reflecta astfel o anumita unitate a chipurilor fara a inlatura deosebirea dintre ele, unul fiind izvorul, celalalt, de partea umana, fiind partas al izvorului; icoana bizantina arata astfel ca, fara chipul lui Dumnezeu, firea umana ramane inchisa in limitele naturii umane de dupa pacatul stramosesc, dar acest uman nu e umanul intreg, nu e tot umanul, directie in care a evoluat insa iconografia apuseana secularizata.

Icoana bizantina este, deci, atat intuirea lui Dumnezeu in Hristos, cat si o anumita intelegere a Sfintei Scripturi, care nu poate fi scoasa din mana Pantocratorului, asa cum Tablele Legii in Vechiul Testament nu puteau fi scoase din Templul de la Ierusalim, caci Evanghelia din mana Pantocratorului are valoare mantuitoare numai prin binecuvantarea dreptei Sale, in sensul ca Duhul transforma litera in mangaiere a Duhului Sfant. Pastrand doar aspectul pedagogic si estetic al icoanelor si neglijand aspectul haric si teologic al acestora prin considerarea icoanelor ca "Biblia celor ce nu stiu sa citeasca", iconografia apuseana a evoluat inspre secularizarea icoanelor. Astfel, desi refomatorul Luter nu a fost de acord cu miscarile iconoclaste ale Reformei si cu toate ca ilustratiile la Biblie nu s-au aflat in centrul disputelor, deoarece nu era posibil un abuz fata de ele ca abuzul prin indulgente, totusi ilustratiile la Biblie au evoluat inspre o iconografie secularizata, care avea sa aiba influente negative si asupra iconografiei rasaritene, asa cum s-a intamplat in Grecia in urma dominatiei venetiene, sau in Rusia in sec. 17-18 prin reformele tarului Petru cel Mare. Aceasta influenta s-a extins si in tarile ortodoxe din Balcani, precum si in Orientul Apropiat ortodox.

Unii pictori moderni din aceste regiuni considera iconografia ortodoxa drept statica si impietrita, intrucat nu ar permite o innoire a picturii, ramanand, deci, necorespunzatoare limbajului timpului, dar acesti "modernisti" ignora aspectele liturgico-dogmatice ale iconografiei ortodoxe, oricat de buni artisti plastici ar fi ei; astfel, sub influenta muzeografiei, unii dintre ei considera iconografia ca pe o arta autonoma cu valoare estetica proprie, care poate avea cautare si in afara Bisericii. Dar, din punct de vedere ortodox, mediul firesc al icoanei este locasul de cult si Sfanta Scriptura. Astfel nu intamplator, vizitand muzee cu icoane, credinciosii strecoara oboluri pe sub geamul aparator al icoanelor expuse. Iconografia nu poate fi o arta subiectiva, spune Prof. C. Kalokyris, cum sunt diferite curente, ca impresionismul caracterizat prin dominarea luminii, sau expresionismul ca exprimare a lumii interioare, toate acestea fiind curente in arta care amesteca visul cu realitatea, rationalul cu irationalul, (curentul suprarealist), ba chiar o arta fara imagini, care neaga orice obiectivare, mutiland omul si pastrand doar structuri intelectuale ale unei lumi desfigurate.

Reprezentand iconografic Intruparea si preamarirea Domnului prin jertfa, iconografia bizantina reprezinta de fapt intreaga Sfanta Scriptura ca marturie a Intruparii, a acelui "intreg", care in Pantocrator este mai mult decat suma tuturor partile sale componente din Sfintele Scripturi. De aceea, iconografia ortodoxa tinde sa depaseasca redarea iconografica in scene biblice separate prin cadre ca parti ale Sfintei Scripturi, cautand redarea plastica printr-o legatura organica a evenimentelor biblice, asa cum intalnim in pictura de la Ferentari din Bucuresti, o pictura care reflecta si mai bine anul liturgic bisericesc. Caci nici pentru Sfanta Scriptura icoanele nu pot avea o valoare doar estetica, ilustrativa, ci un sens profund liturgic, reflectand unitatea organica a Sfintei Scripturi, care provine din unitatea intregului intruparii si jertfei Domnului asa cum s-a transmis si in scris prin inima Sfintilor Apostoli in care s-a scris prin sfintire Cuvantul lui Dumnezeu.

Jertfa Domnului a insemnat, intr-adevar, ruperea catapetesmei trupului Sau pentru deschiderea ochilor ucenicilor spre a putea privi "dincolo" unde era El pe pamant si pentru a fi mutati in El prin Duhul Sfant care L-a aratat lor pe Hristos cel de "dincoace", iar pe ei in Hristos, vadindu-le lor totodata lumea de pacat ca oamenii nu cred in Hristos (Ioan 16,9). Sfanta Scriptura trebuie inteleasa in lumina starii in care se aflau ucenicii la deschiderea ochilor de a vedea "dincolo" si de a "auzi" cuvintele Mirelui preamarit prin puterea mangaierii Duhului Sfant, anume aceea, de a aduce aminte in acea stare incandescenta, duhovniceasca, de tot ce a facut si a invatat Iisus. Era acea stare a "mijloacelor incinse si facliilor aprinse" (Lc. 12,35), prin duhul care nu trebuie stins (I Tes. 5,19). Miscarea lui Hristos in inimile ucenicilor inseamna vedere "dincolo" ca o transfigurare a imaginii lui Hristos (2Cor. 5,16), ca "ferestre" spre Hristos, "fantana cu apa vie" (Ier. 2,13). Numai astfel adancul dumnezeiesc din Hristos deschide cerul, incat sa se faca voia lui Dumnezeu pe pamant ca si in cer. De aceea, ca o lucrare a harului, icoanele insotesc textul Bibliei, sau textul Bibliei fara icoane tine de icoanele locasului de cult.

Daca "duhul" nu poate fi circumscris in "litere", intrucat Sfanta Scriptura da doar "repere" ale Duhului, tot astfel, icoanele, prin vedere, arata chipul prototipului, ambele forme constand un ajutor pentru credinta, care este "adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute" (Evrei 11,1). Aceasta "vedere dincolo", ca o trecere pascala in lumea lui Dumnezeu aratat in trup in Hristos este simbolizata in Sfanta Scriptura prin notiuni ca: "val", "perdea", Oglinda-ghicitura". Prin jertfa Sa, deci "prin catapeteasma trupului Sau" (Evrei 10,20), Hristos deschide ochii pentru privirea in Sfanta Sfintelor Templului prin ruperea catapetesmei separatoare de sus pana jos, pentru a impartasi "cele sfinte si vrednice de crezare ale lui David" (Isaia 55,5). Acestea se afla in viata lui Iisus ca "Sfanta", ca si o comoara a Invierii din viata Sa, ca o "tarina ce o ascunde", mijlocind vederea lui Dumnezeu "ca plinatate a dumnezeirii dupa trup" (Gal. 2,9; Ef.3,19), si "icoana" a Tatalui Insusi, pe care L-a aratat dupa Numele Sau minunat (Gen. 32,29). In acest fel El tinde mila Sa celor care il cunosc prin Fiul Sau.

Prin Jertfa Sa, Mantuitorul a intrat in Sfanta Sfintelor "ca si in cer" (Evrei 9,24): "Printr-o singura Jertfa a dus la slava pe cei sfinti" (Evrei 10,14). Prin cele ale adancului le-a deschis lor cerul. "Suirea" Sa pe cruce ca "pogorare" in cele mai de jos, a avut loc "ca sa umple toate" (Ef. 4,10). Expresia liturgica "Ale Tale", nu arata daca e vorba de cele din cer sau cele de pe pamant, ci subliniaza doar ca la "Evanghelia Sa si ingerii doresc sa priveasca" (1 Petru 1,22).

In legatura organica cu teologia icoanei se afla: teologia patristica despre jertfa liturgic-euharistica; incognoscibilitatea lui Dumnezeu fara credinta; teologia filocalica a pregatirii pentru cunoasterea lui Dumnezeu prin credinta; si teologia mistica a unitatii intr-un singur duh cu Hristos. Prin aceasta teologie Sfintii Parinti s-au dovedit deplin constienti de pericolul pentru care avertizeaza Sfantul Pavel ca "multi strica Cuvantul lui Dumnezeu", (2Cor. 1,17), atat ca propovaduire (kerygma), cat si ca Scriptura Sfanta, subliniind faptul ca cei din Lege, "cautandu-si dreptatea lor proprie, dreptatii lui Dumnezeu nu s-au supus", (Rom. 10,3), caci ei nu aveau credinta (Rom. 9,31-32) si "un val se aseaza pe inima lor la citirea Legii" (2Cor. 3,14-15). In toate cazurile este vorba de fidelitate pentru orice "iconom" slujitor, ca sa nu se ajunga la situatia dramatica, aceea ca "cine nu e fidel in cele straine, nu va putea primi pe ale sale proprii" (Lc. 16,12), caci "viclenia se opune cunoasterii lui Dumnezeu" (Ier. 9,6). Daca Mantuitorul spune ca: "Nimeni nu poate sluji la doi domni" (Mt. 6,24), Sfantul Pavel arata ca: "Daca Evanghelia noastra mai e acoperita, este astfel pentru cei carora idolii secolului le-au orbit ochii, ca sa nu-i lumineze Lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu" (2Cor. 4,3-4). Cei credinciosi au insa folosul ca "privind ca in oglinda cu fata descoperita slava Domnului se prefac in acelasi chip trecand din slava in slava" (2Cor. 3,18), cu referire la bunatatile care le impartasesc ei in Hristos.

Daca Sfantul Petru indeamna: "Pe Domnul Hristos sa-l sfintiti in inimile voastre" (1 Petru 3,15), astfel, a cunoaste pe Hristos, inseamna a se impartasi de bunatatile Sale.

In acest sens, icoanele fac prezent pe Dumnezeu pentru credinta mai apropiat de rugaciunile rostite, spune Sfantul Ioan Hrisostom. Icoana creeaza o atmosfera duhovniceasca de comuniune cu sfintii in cadrul Sfintei Liturghii, astfel incat credinciosii au folos de exegeza autentica a textelor Sfintei Scripturi; icoana are o legatura stransa cu realitatea spirituala a omului, deoarece auzind o pericopa evanghelica omul si-o inchipuie in minte ca si cum ar fi zugravita, iar icoana ii arata doar ceea ce si-a imaginat din auzirea Cuvantului, care-l "zugraveste pe Hristos in fata ochilor" (Gal. 3,1)

Ca imagine sacra icoana apare mai intens in sec. 6. In Rasarit ca raspuns din viata liturgica a Bisericii la disputele hristologice. Cele mai vechi icoane s-au pastrat la M-rea Sf. Ecaterina din Sinai. Pictura murala incepe sa domine de prin sec. XIII. Centre importante ale artei bisericesti au fost zona Balcanilor si Rusia, incepand din sec. XI. Spre sfarsitul sec. XIX in Rusia se consemneaza o reintoarcere la icoana veche ruseasca interpretata si de catre unii filosofi ai religiei ca Trabetkoi, Florenski, Bulgakov, ceea ce a trezit si in Apus un entuziasm pentru icoana, fara a fi inteleasa insa in semnificatia ei concreta de "fereastra" prin care se priveste "dincolo" catre fantana cu apa vie in Hristos. In Romania sunt remarcabile icoanele pe sticla, in sensul de a putea privi prin ele "dincolo", la Hristos aratat in lume.

In ceea ce priveste ilustrarea Sfintei Scripturi, in Rasaritul ortodox cea dintai Biblie ilustrata este cea a lui Leon Sakelarios (cca. 950) cu miniaturi de marimea paginii inaintea fiecarei carti a Bibliei, in Apus au aparat din sec. XI. ciclurile tipologice, care la o scena din Noul Testament puneau in paralel o scena sau mai multe din Vechiul Testament, asa cum se intalneste in "Biblia pauperum", aparuta pe la jumatatea secolului XIII. In aceeasi perioada la Paris a aparut "La Bible moralisee" cu numeroase ilustratii (peste 5000) si comentarii. O importanta Biblie ilustrata este cea a regilor de Navarra de la sfarsitul sec. XII, iar la jumatatea sec. XIV apare Biblia ilustrata de la Praga a Regelui Vladislav. In Anglia este importanta "Hollkham Bible Picture Book" din 1330. Aparitia tiparului nu a intrerupt decorarea Bibliei cu miniaturi, uneori fiind ilustrate manual si Biblii tiparite. Incepand din sec. XVII si XVIII apar serii mari de ilustratii la Biblie, cum sunt in Germania cele a lui Matthaus Merian Senior. In sec. XIV si XX Biblia ilustrata este preocuparea mai intensa a gruparii Nazarinenilor care tiparesc serii de ilustratii la fragmente din Biblie: calea Betleemului, 1863; El a inviat, 1866; Fiul risipitor, 1869; Cartea Ruth, 1873.

Sub influenta pictorilor protestanti nazarineni, F. Olivien (1834) si Iulius Schnorr von Carolsfeld impreuna cu F. Overbeck au ilustrat intreaga Biblie tiparita la Leipzig, in anul 1860. Dar Biblia ilustrata, cea mai cautata pana in zilele noastre in Apus, este Biblia Vulgata si publicata la Tours in anul 1866 de catre Gustave Dore. In sec. XX au existat remarcabile incercari de a reforma ilustrarea Bibliei, cum sunt cele ale lui Salvator Dali si Marc Chagall. Biblia ilustrata dupa traditia veche sau noua poate fi vazuta sub forma digitalizata prin noile medii: Internet si CD-Rom.

In Bisericile Ortodoxe Sfanta Scriptura a fost redata in imagini prin zugravirea ei in icoane si in locasurile de cult, atat in interior, cat si in exterior, cum este cazul unic al manastirilor din Nordul Moldovei. In Biserica Ortodoxa Romana primele parti ilustrate din Biblie au fost cele patru Evanghelii. Fiind vorba initial de miniaturi de influenta bizantina, ilustratiile la textul biblic si-au gasit pe teritoriul Romaniei culmi ale realizarilor iconografice, precum si un specific al lor. Cel dintai manuscris biblic ilustrat din Romania este Tetraevangheliarul din colectia lui Gavriil Uric, 1429, de la M-rea Neamt, opera a unui mare artist pictor si caligraf. In anul 1473 a aparat un alt Tetraevangheliar, ilustrat de calugarul Nicodim de la Putna. In Tara Romaneasca au fost ilustrate Tetraevangheliare, cum este cel de la M-rea Caldarusani (1643), iar in Ardeal este cunoscut Tetraevangheliarul din anul 1560 al lui Mateias din Brasov. Dar cel mai vestit miniaturist care a ilustrat aproape toata Sfanta Scriptura, a fost Mitropolitul Anastasie Crimca, care a impodobit un Tetraevangheliar in 1609; un alt Tetraevangheliar si un Apostol in 1610, si o Psaltire in 1616.

Un loc aparte ocupa opera plastica miniaturala a artistului maramuresean Picu Patrut din Saliste (1818-1872), a carui creatie literara este dublata de o enorma opera plastica, pe care o formeaza miniaturile cu care si-a ornat toate manuscrisele si unele carti tiparite. Cele cca. 3000 de miniaturi se remarca prin frumusete si originalitate. In perioada 1842-1851, cea mai rodnica din activitatea sa, el a caligrafiat intreaga Sfanta Scriptura inzestrand-o cu ilustratii. Picu Patrut a impodobit Biblia, asa-zisa de la Sanct-Petersburg (1819) cu 139 de miniaturi, remarcabile prin densitatea lor compozitionala. Deci, el si-a ilustrat nu numai manuscrisele personale, ci si carti la care tinea mult. El a inceput sa coloreze si gravurile din Biblia lui Saguna, a caror stil nu era cel bizantin, din care cauza a si renuntat la ele. Dintre miniaturi, cele mai multe sunt portrete in culori ale personajelor biblice.

Aparitia tiparului a insemnat si introducerea treptata a graficii moderne, miniatura avand o prioritate prin avantajul seriei de tiraj Timp de cea 4 secole gravura in lemn a tinut companie artei imprimeriei. Leaganul acestei arte este neindoielnic Germania Cele mai vechi imagini obtinute pe hartie dateaza din a doua jumatate a sec XIV. La inceputul sec. XVI gravura in lemn, parasind desenul linear (fara umbre), trece la redarea clar-obscur sau umbritului. Liturghierul slavonesc din 1508 era cea dintai carte tiparita pe pamant romanesc cu gravura in lemn, la 40 de ani de la ivirea acestei arte, si acest lucru, inainte de Rusia si Serbia.

Ca si Biblia lui Andrei Saguna, Mica Biblie care s-a tiparit incepand din 1913 prin initiativa Episcopului Nicodim, a folosit ilustratii dupa marile editii ale Bibliei ilustrate din Germania si Franta: Julis Schnorr von Carolsfeld, Leipzig, 1860, si Gustave Dore, Tours, 1866. Daca Mica Biblie aparuta intaia oara in 1913, avea ilustratii apusene, astfel Biblia Ilustrata din 1936 a insemnat o revenire la iconografia traditionala ortodoxa. Aceasta Biblie insera reprezentari iconografice din intreaga lume ortodoxa, dar Biblia ilustrata, alcatuita de Pr. Sabin Verzan, aduce imagini ale apostolicitatii si vechimii crestinismului din Romania. Imaginile folosite provin din locasuri crestin ortodoxe, precum si din marturii arheologice ale artei crestine din Romania si din artele minore, pentru a ilustra un text biblic selectat si mult mai bogat decat cele din editiile precedente.

Carti Ortodoxe

Cuprins