Preasfanta Treime si Sfanta Liturghie


Preasfanta Treime si Sfanta Liturghie

Prea cucernice parinte, iubiti frati si iubiti credinciosi, pentru astazi a fost programat subiectul "Preasfanta Treime si Sfanta Liturghie". In cuprinsul Sfintei Liturghii, persoanele Preasfintei Treimi se pomenesc de multe ori si pe langa aceasta sunt si texte in care avem cuvantul "treime". Pe acestea le vom pune in evidenta cu acest prilej.

Mai intai Sfanta Liturghie incepe cu binecuvantarea: "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Se pomenesc in acest cuvant cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Noi credem ca Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoana. E o taina a credintei noastre, poate cea mai mare taina, ceva ce nu putem intelege dar putem primi prin credinta. Asta-i descoperirea dumnezeiasca.

La Botezul Mantuitorului nostru Iisus Hristos S-a aratat Sfanta Treime asa ca Dumnezeu Tatal a vorbit si a zis: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care bine am voit" (Matei 3, 17), Dumnezeu Fiul facut om S-a botezat si Dumnezeu Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumbel. Aceasta o marturisesc trei din cei patru evanghelisti, iar la sfarsitul Sfintei Evanghelii de la Matei se spun cuvintele, rostite de Domnul Hristos: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19).

Asa ca in Sfanta Evanghelie sunt pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Si mai este inca un loc, afara de cele istorisite despre botezul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand S-a aratat Sfanta Treime, mai este un loc in care se istoriseste despre Schimbarea la fata, cand de asemenea a fost de fata Sfanta Treime: Tatal care a vorbit dintr-un nor luminos si a zis: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru Care bine am voit; pe Acesta sa-L ascultati" (Matei 17,5), Fiul Care S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Sai si Duhul Sfant, adica norul care i-a invaluit pe cei care erau atunci de fata, norul luminos. In constiinta Bisericii s-a asezat gandul acesta si invatatura ca Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoana, iar Sfanta Liturghie are darul de a ne pune in fata acestui adevar.

Asadar inceputul Sfintei Liturghii anunta imparatia lui Dumnezeu care se desfasoara in cerul cel de pe pamant care este biserica, care se desfasoara impreuna cu noi si in fata noastra, implinindu-se cererea din rugaciunea "Tatal nostru": "vie imparatia Ta", pentru ca la fiecare Sfanta Liturghie vine imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Si unde-i imparatia lui Dumnezeu acolo-i de fata si Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.

In cadrul Sfintei Liturghii se spun cuvintele: "Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". De altfel cuvintele acestea se spun si la alte slujbe, dar si in cadul Sfintei Liturghii. E o marturisire a noastra ca lui Dumnezeu I se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea si ca noi Ii dam din aceasta toata marire cata I se cuvine, numai cata putem noi. I se cuvine marire lui Dumnezeu Tatal, lui Dumnezeu Fiul si lui Dumnezeu Duhul Sfant. Marturisim apoi ca Dumnezeu are stapanire si imparatie si zicem: "Ca a Ta este stapinirea si a Ta este imparatia si puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Il marturisim pe Dumnezeu bun si iubitor de oameni si zicem: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Il marturisim pe Dumnezeu milostiv si iubitor de oameni si zicem: "Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", Il marturisim pe Dumnezeu sfant si zicem: "Ca Sfant esti Dumnezeul nostru si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", Il marturisim pe Dumnezeu ca sfintire a noastra, Sfant Care sfinteste si zicem: "Ca Tu esti sfintirea noastra si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", marturisim mila si indurarile si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si aducem cinstire Tatalui si Duhului Sfant cu acest prilej, ca zicem: "Cu harul, cu indurarile si cu iubirea de oameni a Unuia Nascut Fiului Tau, cu Care impreuna bine esti cuvantat, cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", dorim ca toti cu o gura si cu o inima sa marim si sa cantam preacinstitul si de mare cuviinta numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si zicem: "Si ne da noua, cu o gura si cu o inima, a mari si a canta prea cinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Dorim ca acest lucru sa-l faca si cei care inca nu au ajuns la masurile de credinciosi dreptmaritori deplini si zicem: "Ca si acestia impreuna cu noi sa maresca preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". In toate aceste ziceri la Sfanta Liturghie pomenim cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, pomenim pe Preasfanta Treime.

In timp ce se canta de catre credinciosi: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", preotul cere de la Dumnezeu Tatal sa-L trimita pe Duhul Sfant ca sa prefaca Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare avem aici deasemenea pe Preasfanta Treime, Dumnezeu Tatal pe care-L rugam sa trimita pe Duhul Sfant, Dumnezeu Fiul, al Carui Trup si Sange le avem din Cinstitele Daruri prefacute in Trupul si Sangele Lui, si acolo unde-i Trupul si Sangele Domnului Hristos, e Domnul Hristos intreg, nu e numai trupul si sangele separate de El, ci e Domnul Hristos impreuna cu Trupul si Sangele Sau, impreuna cu sufletul Sau, impreuna cu dumnezeirea Sa, deci noi cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne impartasim cu Dumnezeu intreg venit la noi la masurile painii si ale vinului, la masurile hranei care intra in existenta noastra, Care Se preface in viata noastra, Care vrea sa ne prefaca in viata Lui. Asadar si la Epicleza, - ca asa se numeste partea din Sfanta Liturghie in care e cheamat Duhul Sfant peste Cinstitele Daruri - avem pe Preasfanta Treime.

Si acuma mai sunt in afara de acestea pe care le-am pomenit, si texte din Sfanta Liturghie in care se pomeneste Treimea ca Treime, adica chiar numele de Treime. Sunt cinci texte de felul acesta, si anume mai intai in antifonul al doilea in cuprinsul alcatuirii "Unule nascut Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu", la sfarsit zicem despre Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om ca este Unul din Sfanta Treime: "Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna marit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi". Cerem de la Domnul Hristos mantuirea noastra si Il intelegem, Il numim ca Unul din Sfanta Treime, adica Unul, Care face parte din Sfanta Treime si e inchinat impreuna cu Tatal si cu Duhul: "Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna marit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi". E primul text in care la Sfanta Liturghie vine cuvantul Treime. Sa stiti ca cuvantul Treime nu-i cuvant biblic, e cuvant din traditia Bisericii. In Sfanta Scriptura nu se gaseste nici un text in care sa apara termenul Treime. Cuvantul Treime este din traditia Bisericii, din gandirea ortodoxa, nu-l putem intalni insa nicaieri intr-un text din Sfanta Evanghelie sau din alte carti ale Noului sau ale Vechiului Testament.

Un al doilea text in care apare cuvantul Treime este cel din imnul Heruvimic: "Noi, care pe Heruvimi cu taina inchipuim si facatoarei de viata Treimi intreit-sfanta cantare aducem". Deci noi, oamenii de pe pamant care ii inchipuim pe Heruvimi, ii inchipuim pe Heruvimi pentru ca aducem "intreit-sfanta cantare", cui? "de viata facatoarei Treimi". E de asemenea un text in care apare Sfanta Treime iar noi marturisim ca suntem, ca ne consideram, ca suntem de fapt, inchipuitori ai fiintelor ceresti pentru ca aducem "intreit sfanta cantare", cui? "de viata facatoarei Treimi", adica Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Pentru ca facem pe pamant ceea ce fac Heruvimii in cer, ceea ce fac de fapt toate fiintele ceresti in cer, de aceea ii inchipuim pe Heruvimi. Si bineinteles ni se da indemnul ca sa lepadam toata grija cea lumeasca, pentru a putea primi in fiinta noastra, in existenta noastra, pe Imparatul tuturor, pe Cel care este in chip nevazut inconjurat de cetele ingeresti si caruia Ii zicem "Aliluia", adica "laudati pe Domnul".

Al treilea text in care apare cuvantul Treime este cel cu care se raspunde la indemnul: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim", adica: "Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita". Aici se pomenesc cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh si se afirma ca aceste trei persoane formeaza "Treimea cea de o fiinta si nedespartita". Si Tatal e Dumnezeu si Fiul e Dumnezeu si Duhul Sfant e Dumnezeu, e o Dumnezeire in trei persoane, "Treimea cea de o fiinta si nedespartita". Nu pot fi despartite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, se intrepatrund unele cu altele si sunt de o fiinta si nedespartite, nu pot fi separate. Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi lucreaza in felul ei, cu rosturile pe care le are, dar impreuna cu celelalte. Despre Dumnezeu Tatal spunem ca este nenascut si este Creatorul, despre Dumnezeu Fiul spunem ca este nascut si este Mantuitorul, nascut din Tatal, Unul Nascut din Tatal, iar Duhul Sfant purcede din Tatal si sfinteste. Deci functiile, sa zicem asa, ale celor trei Persoane sunt acestea: Tatal-Creator, Fiul-Mantuitor si Duhul Sfant-Sfintitor. Asa este si in gandirea ortodoxa si asa este si in cuprinsul Sfintei Treimi. De aceea zicem: "Trimite Duhul Tau Cel Sfant [...] Si fa, adica, painea acesta, Cinstit Trupul Hristosului Tau si ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sangele Hristosului Tau". Insemna ca se intampla ceea ce se afirma despre persoanele Sfintei Treimi, in intelesul ca Fiul este mantuitor si prin faptul ca se da spre mancare credinciosilor, intra in alcatuirea existentiala a credinciosilor, iar Duhul Sfant este sfintitor.

Un al patrulea text, asemanator cu cel de-al treilea, este raspunsul pe care il dau credinciosii la indemnul preotului "Sa multumim Domnului". Raspunsul este: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei Celei de o fiinta si nedespartite". In cuvintele acestea marturisim de asemenea ca Treimea este "de o fiinta" si ca e "nedespartita", pomenim de asemenea persoanele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh si spunem ceva care n-ar trebui sa uitam niciodata si anume ca e "cu vrednicie si cu dreptate a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", deci multumirea noastra catre Dumnezeu este inchinarea noastra, si inchinarea noastra este datorita faptului ca asa se cuvine, "cu vrednicie si cu dreptate" este a face noi lucrul acesta, "a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei Celei de o Fiinta si nedespartite". Prin urmare, de ce-i slujim lui Dumnezeu? Pentru ca asa se cuvine. De ce-i Slujim lui Dumnezeu? Pentru ca asa e cu "vrednicie si cu dreptate". De ce luam parte la Sfanta Liturghie? Pentru ca nu se poate ca un om credincios, dreptmaritor fiind, sa ocoleasca Sfanta Liturghie.

Si mai este un text din Sfanta Liturghie in care e pomenita Sfanta Treime, cel de-al cincilea text si anume raspunsul la binecuvantarea pe care o da preotul cu Sfantul Potir in mana cand zice: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta" si cand credinciosii raspund: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi". Deci credinta cea adevarata ne pune in legatura cu Preasfanta Treime, Preasfanta Treime este mai presus de ceea ce putem gandi noi, de ceea ce putem spune, dar partea noastra in legatura cu Sfanta Treime este inchinarea noastra, deci cand zicem: "Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne", semnul credintei celei adevarate este si inchinarea adusa Preasfintei Treimi.

Acestea sunt cele cinci texte din Sfanta Liturghie in care se pomeneste Preasfanta Treime, cu numele de Treime.

Si mai este un text in cuprinsul Sfintei Liturghii in care cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt pomenite cu rost de binecuvantare, si anume cand preotul spune: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti". Sunt de asemenea pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, adica Dumnezeu Tatal cu iubirea Sa, Dumnezeu Fiul cu harul sau si Dumnezeu Duhul Sfant cu impartasirea Sa, cu faptul de a se impartasi. De fapt legatura noastra cu Preasfanta Treime se face prin Duhul Sfant Care sfinteste, prin Duhul Sfant Care ne descopera maretiile Sfintei Treimi.

Sfantul Isaac Sirul zice ca: "Inca n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minuneaza de Dumnezeu". Asta insemna ca daca cineva vorbeste despre Dumnezeu si Il cinsteste pe Dumnezeu, dar nu se minuneaza de Dumnezeu, n-a ajuns inca sa se uimeasca de Dumnezeu, sa fie uimit de maretiile lui Dumnezeu, inca n-a cunoscut pe Dumnezeu. Atunci e inceputul cunostintei de Dumnezeu, a adevaratei cunostinte, cand ne uimim de Dumnezeu, cand Il avem pe Dumnezeu in constiinta noatra ca mai presus de noi.

Aduc aminte acuma de un cuvant de la Sfantul Munte, un fel de zicere, un fel de lozinca, care circula la Sfantul Munte si anume ca "La Dumnezeu sa te gandesti ca la Dumnezeu, nu ca la om si sa-l respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul". Bineinteles ca Dumnezeu nu este ceva de respirat, dar e vorba, prin acest cuvant, sa Il avem in vedere pe Dumnezeu, sa Il avem in constiinta noastra pe Dumnezeu cat putem de des, daca putem de cate ori respiram sa ne si gandim la Dumnezeu, desi lucrul acesta nu-i cu putinta. Si "la Dumnezeu sa ne gandim ca la Dumnezeu nu ca la om", asta inseamna ca pe Dumnezeu sa-L avem la masurile maretiei Lui, cat putem intelege noi din maretia lui Dumnezeu. Va puteti inchipui ce pacat mare fac cei care injura pe Dumnezeu, cei care hulesc pe Dumnezeu si care in loc sa-L mareasca Il necinstesc, cat de departe sunt unii ca acestia de a se uimi de Dumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel spune ca numai in Duhul Sfant poate sa spuna cineva Mantuitorului nostru Iisus Hristos Domn, sa-L numeasca pe Iisus Hristos Domn (I Corinteni 12, 3). Deci Duhul Sfant este Acela care ne da intelegere si ne da puterea de a-L preamari pe Dumnezeu. Se spune undeva in Sfanta Scriptura, in Evanghelia de la Ioan, ca Domnul Hristos a zis despre Duhul Sfant ca "El pe Mine Ma va preamari" (Ioan 16, 14).

Ceea ce facem noi la Sfanta Liturghie este acest lucru: Ii slujim lui Dumnezeu, participam la vuietul Duhului adica. In trei locuri din Sfanta Scriptura a Noului Testament se vorbeste despre un vuiet al Duhului: in convorbirea cu Nicodim, in convorbirea Domnului Hristos cu Nicodim in Evanghelia de la Ioan capitolul 3, unde se spune ca "Duhul - sau vantul - sufla unde vrea si tu ii auzi vuietul lui" (Ioan 3, 8), in Evanghelia de la Ioan in capitolul 7 unde se spune ca "din fiinta celor ce vor crede vor curge rauri de apa vie" (Ioan 7, 38). Raurile totdeauna vuiesc. Vuieste vantul si vuieste apa. Si aicea se aude apa cum vuieste, nu-i vuietul prea mare dar sunt ape care au vuietul mare. Si, la pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, s-a pogorat Duhul Sfant intr-o vijelie, intr-un zgomot ca de vijelie (Fapte 2,2). Asta insemna ca Duhul Sfant trebuie sa vuiasca iar vuietul Duhului Sfant in biserica sunt sfintele slujbe, pe care le facem, la care participam, sunt sfintele slujbe la care luam parte cu totii ca slujitori. Sa nu-si inchipuie cineva ca la slujba slujeste preotul si cantaretul. Nu. Toti credinciosii slujesc la sfanta slujba si daca nu stiu, sa stie de acuma incolo si sa faca lucrul acesta, adica sa slujeasca, sa participe.

Asadar e o legatura intre Preasfanta Treime si Sfanta Liturghie, Sfanta Liturghie fiind prilej de a ne aduce aminte de Preasfanta Treime si de a-I sluji Presfintei Treimi. Sfantul Marcu Ascetul zice: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea ca atunci cand Il vei uita Domnul sa-Si aduca aminte de tine". Prilejul de a ne aduce aminte de Dumnezeu cu rugaciunea ni-l dau sfintele slujbe si ni-l da si Sfanta Liturghie, in care e pomenita, in felul in care v-am prezentat eu, Preasfanta Treime. Dumnezeu sa ne ajute!