Manastirea Calugara

MANASTIREA CALUGARA


Poarta de intrare in Manastirea Calugara
- Hram: "Acoperamantul Maicii Domnului" (1 octombrie)
- Adresa: Ciclova Montana, jud. Caras-Severin, cod 325604
- Numarul de vietuitori: 7 (viata de obste)
- Acces: Rutier - Pe drumul Gravita.
- Ciclova Montana, apoi inca 5 ikm pe drum de piatra; C.F.R.- Pe ruta Berzovia - Oravita(cu coborare la Oravita).
- Posibilitati de cazare: Maxim io persoane.
- Staret: Protosinghel Onita Casian
- Telefon: 0255/575307; 0744/612934

Manastirile ca sihastrii aie spiritualitatii ortodoxe au constituit dintotdeauna locuri de retragere si liniste sufleteasca, unde Dumnezeu uneste cerul cu pamantul intr-o armonie tainica. Frumusetea dumnezeiasca a acestor locuri este incununata de inaltatoarea atmosfera duhovniceasca a slujbelor divine, cotidianul devenind aici rugaciune si munca, asceza si vietuire autentica crestina.

Un astfel de loc, binecuvantat de Dumnezeu, este si Manastirea Calugara.

Vechea asezare pustniceasca de aici a fost descoperita in 1859 odata cu Moastele sfantului nevoitor aflate in pestera si cu Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, despre care se spune ca a fost adusa de la Sfantul Munte Athos.

La 2 km spre rasarit de Ciclova Montana, de langa orasul Gravita, izolata de zgomotele lumii cotidiene, in inima unor codri seculari, se afla Manastirea Calugara, adapostita la picioarele unei stanci de aproape o mie de metri, numita "Stanca Rolului", care se inalta deasupra ei, ca un perete abrupt, sprijinind, parca, tariile cerului. Tacerile ganditoare ale codrului si linistea monahala care o inconjoara nu sunt tulburate decat de murmurul izvoarelor care coboara in jurul manastirii de pe povarnisurile dealurilor, strecurandu-se limpezi si racoroase printre stancile de calcar. Greutatea urcusului ne duce cu gandul la Drumul Crucii Mantuitorului, la suferinta si jertfa Sa pe Cruce, la patimile pe care El le-a rabdat pentru noi, oamenii, insa, odata ajunsi aici, avem impresia contopirii cerului cu pamantul, bucuria raiului cu bucuria suferintei. Un peisaj mirific, de legenda, de inceput de lume, unde te simti mai aproape de cer.

Istoria Manastirii Calugara de astazi nu este atat de veche ca aceea a altor lacasuri de inchinare de lege romaneasca, desi, dupa traditie, locul este considerat sfant de sute de ani, de cand valea care urca spre manastire se numeste Valea Calugarului, in aceasta vale, spune-s traditia, a existat o manastire cu mult inaintea celei actuale, avand aceeasi vechime ca si alte manastiri din Banat, daca nu chiar mai veche decat unele dintre ele.

Astfel, preotul si istoricul Nicolae Tincu Velia (1816 - 1867), in lucrarea sa: "Istoria bisericeasca politico - nationala..." (Sibiu, 1865), compusa dupa "traditiuni, monumente si documente istorice",

bazandu-se pe traditia locala si pe informatiile ramase de la Petru, protopop al Varadiei intre anii 1776 -1801, sustine ca manastirea care a existat la Ciclova Montana "catre rasarit, pe dealul paduros numit "Calugaru", ar avea aceeasi etate si viata ca cele mai vechi manastiri romanesti... mai bine de 600 de ani ". Se presupune ca pestera cioplita in stanca din Valea Calugarului, descoperita in anul 1859, in vremurile cele vechi, a fost altarul unei manastiri.

Locul, in care s-a zidit Manastirea Calugara de astazi a fost descoperit in imprejurari deosebite care confirma traditia monahala seculara in Valea Calugarului.

In ziua de 8 iunie 1830, un pastor de capre din Ciclova Montana, pe nume lancu Carsovanul, ratacind cu caprele prin desisurile neumblate ale padurii, a auzit cantari bisericesti, venind de undeva din padure, intorcandu-sein sat a pBiserica Manastirii Calugaraovestit intamplarea unor consateni care au inceput sa atarne icoane in copacii din jurul locului unde pacurarul a auzit cantarile sfinte. Astfel, tot mai multi credinciosi din Ciclova, Gravita si din satele apropiate au inceput pelerinajul in Valea Calugarului, atarnand cruci si icoane in copaci, cele mai multe pictate de pictorul Mihail Popovici din Oravita. Traditia aceasta a fost intarita si de semne dumnezeiesti (de multe ori credinciosii care treceau pe langa stanca din capatul vaii auzeau din interiorul stancii cantari dumnezeiesti).

Astfel, in ziua de 8 iulie 1858, cantarile sfinte s-au auzit atat de bine din interiorul stancii, incat credinciosii prezenti, intre care se afla si absolventul de teologie Alexie Medici din Ciclova Montana, au ascultat in genunchi aceasta minune. Credinciosii atarnau icoane in copacii din preajma stancii, iar duminicile si la mari sarbatori aprindeau candele deasupra icoanelor. La cativa pasi inainte de manastire, se vede si astazi Icoana Sfantului Prooroc Ilie, incrustataintr-un fag gros. Cel mai interesant este faptul ca icoana a ramas neacoperita de scoarta, desi copacul a crescut si s-a dezvoltat foarte mult in cei 100 de ani care au trecut de cand a fost pusa icoana.

Adevarul despre descoperirea locului unde s-a cladit Manastirea Calugara il aflam de la teologul Alexie, care i-a povestit tanarului Vasile Jumanca si altora din Ciclova Montana pe care ii invata cantarile bisericesti, ceea ce stia din traditia familiei sale de preoti, despre doi calugari care veneau in partile Ciclovei Montane de la Manastirea Ciobeni.

In fiecare an la Duminica lasatului sec de branza. Unul se adapostea in pestera de sub stanca ce desparte Ciclova Montana de Ciclova Romana, pe care mai tarziu, in 1727, s-a cladit biserica romano-catolica Maria Fels si citea rugaciuni pentru romanii bastinasi si pentru nemtii colonisti. Celalalt si-a gasit adapost intr-una din pesterile de pe coastele Rol-ului, poate chiar prin locurile pe unde s-au auzit cantarile dumnezeiesti. catapeteasma bisericii (sec.xx) Doj credinciosi din Gravita - Mihai Nafir si Ilie Strambei - ascultand si ei cele povestite de tanarul teolog Alexie au inceput sa cerceteze cu de-amanuntul povarnisurile Rol-ului, fiind insotiti de Ion Izverniceanu din Ciclova Montana.

Astfel, in ziua de vineri, inainte de Duminica Floriilor din anul 1859, cercetand stanca din capatul Vaii Calugarului, au observat cum, pe o tevisoara de piatra moale, curgea apa izvorata din interiorul stancii. Facandu-se sapaturi in acel loc, ei au descoperit o pestera in forma de bolta lucrata de mana omeneasca.

Dupa cercetari mai atente si-au dat seama ca fusese chilia unui pustnic sau a unui calugar, care in decursul anilor s-a astupat cu pamant.

In interiorul pesterii, au gasit un altar de piatra moale, o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, cateva obiecte bisericesti si moastele pietrificate ale pustnicului.

Intr-o cronica veche exista o insemnare care relateaza ca icoana gasita in pestera a fost adusa de la Sfantul Munte Athos, iar credinciosii au luat-o si au dus-o la biserica din Gravita, insa dupa doua zile, mergand sa se roage la icoana, ei au descoperit ca aceasta disparuse. Au cautat-o cu totii timp de mai multe zile, dar icoana era de negasit. Cu mare spaima au aflat - spune documentul - ca icoana era din nou in pestera, fara ca mana omeneasca sa o fi atins.

Aceste descoperiri l-au determinat pe tanarul teolog Alexie Nedici sa intre in cinul monahal.

Dupa descoperirea pesterii, un miner a largit-o, un lemnar i-a fixat deasupra o cruce de lemn, iar pictorii Mihail Popovici si Dimitrie Turcu din Oravita au pictat cateva icoane pentru altar. Pestera astfel amenajata a fost sfintita de preotul George Popovici din Ciclova Romana, ajutat de teologul Alexie Nedici, in noaptea de io - n iunie 1859, de fata fiind invatatorul Constantin Popescu si o multime de credinciosi din Ciclova. Murmurul molcom al unui izvor care pe atunci curgea in Pestera, iar astazi curge chiar in naosul bisericii manastirii, umplea incaperea pesterii cu cantecul lui, ca un ison.

Dupa sfintirea pesterii, tanarul teolog Alexie Nedici se calugareste si avand ingaduinta episcopului Emilian Kengelat, porneste in ziua de 16 februarie 1860 prin satele din imprejurimi sa adune bani pentru zidirea unei manastiri in locul pesterii.

Astfel, din daniile pe care credinciosii le-au daruit, se incep lucrarile zidirii manastirii in ziua de 16 mai 1860. insa manastirea nu se putea termina numai cu ce se adunase pana atunci. De aceea , ieromonahul Alexie a pornit din nou la drum, ajungand pana la Viena, la baronul George Sina, in slujba milosteniei.

Intors acasa, ieromonahul Alexie reuseste sa-i castige pe toti de partea sa pentru continuarea lucrarilor la manastire. Ravna lui si sprijinul neprecupetit al credinciosilor din jur fac posibila terminarea lucrarilor intr-un timp foarte scurt, in ziua de 1 octombrie 1861, Manastirea Calugara a fost sfintita cu mare fast de episcopul Emilian Kengelat din Varset, daruindu-i-se hramul "Acoperamantul Maicii Domnului" (1 octombrie) si "Sf. Mucenic Procopie", mutat apoi la data de 14 septembrie, la sarbatoarea "inaltarii Sfintei Cruci".

Ctitorul spiritual al manastirii, ieromonahul Alexie, a fost si primul ei administrator. Lui i-au urmat la slujire: preotul loan Murgu (1862 -1874), preotul Petru Popovici (1874 -1886), preotul lacob Munteanu (1889 - 1891), preotul Pavel Bufanu (1891 - 1905), ieromonahul Macarie Cusca (? -1903), preotul Valeriu Dabiciu (1905 -1910), ieromonahul Dionisie Vacarescu (1910 -1913), protosinghelul Bartolomeu Durain (1913-1941), ieromonahul Nectarie Pintilie (1949 - 1950), protosinghelul Ieronim Balinton (1950 - 1957), ieromonahul Paisie Raileanu (1957 -1960), preotii Stefan Garu si Pavel Coada (1960 - 1973) si ieromonahul Eftimie Bilan (1973 - 2000), in timpul caruia s-a reusit finalizarea lucrarilor de electrificare a manastirii, in prezent, manastirea este sub indrumarea parintelui protosinghel Casian Onita.

Manastirea Calugara, monument istoric, este construita din piatra si caramida, avand acoperis de tabla, are plan dreptunghiular, impartit in altar semicircular spre rasarit, naos si pronaos, avand 17,30 m lungime si 7 m latime. Turnul,in plan patrulater, are acoperis de tabla in stil baroc, avand o inaltime de 12 metri, in naosul manastirii, sunt pastrate intr-o racla moastele pustnicului, descoperite in pestera in anul 1859. in decursul anilor, lacasului manastiresc i s-au facut cateva reparatii si imbunatatiri: in anul 1862 s-au construit chiliile manastirii, carora in 1907 li s-au adaugat veranda; in anul 1942 s-a renovat biserica dupa planul arhitectului Dimitrie Boitor din Gravita si s-a pictat interiorul cu pictura in stilRacla cu sfintele moaste descoperite in pestera in 1859 bizantin, in tempera, de pictorul Nicolae Popovici, preot la Cacova; s-au sculptat iconostasul si stranile de sculptorul Aurel Cotarla din Gravita. Un sculptor talentat a lucrat in lemn tronul Maicii Domnului din naosul manastirii. Manastirea, astfel impodobita, a fost sfintita in data de 3 octombrie 1943 de episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului, in prezenta unei mari multimi de credinciosi din imprejurimi.

Datorita infiltrarii apei in peretii bisericii a fost nevoie de o alta interventie pentru pastrarea si consolidarea acestui monument de arta biericeasca din partile Banatului. Astfel, in anul 2000, cu binecuvantarea Prea Sfintiei Sale Dr. Laurentiu Streza, episcopul Caransebesului, s-a restaurat din nou biserica manastirii (fiind intr-o stare avansata de degradare), lucrarile finalizandu-se la sfarsitul lunii septembrie, fiind tarnosita in data de 29 octombrie 2000, in prezenta unui numeros sobor de preoti si a unei mari multimi de credinciosi.

Meleagurile ciclovene se pot mandri cu lacasul manastiresc construit in urma cu aproximativ 140 de ani care, de-a lungul timpului, a intretinut si consolidat spiritul crestin ortodox din zona Oravitei si in Valea Carasului, Cand ai nevoie de liniste si lumina, indreapta-ti gandurile sau pasii spre Manastirea Calugara. Semne ale puterii lui Dumnezeu exista peste tot in jurul nostru, nu ne ramane decat sa le descoperim si sa le traim!