Iconomia dumnezeiasca la Sfantul Grigore Palama


Iconomia dumnezeiasca la Sfantul Grigore Palama

Sfantul Grigorie Palama

Sfantul Grigore Palama (1296-1359), prin teologia energiilor divine, este personalitatea eclesiastica proeminenta a teologiei post-patristice si un animator al teologiei ortodoxe dinamice contemporane, apreciat atat in Orient cit si in Occident.

Invatatura hristo-centrica a Sfantului Grigore Palama se afla in legatura directa cu cea a Sfantului Maxim Marturisitorul si a Sfantului Dionisie Areopagitul. Aceasta invatatura cuprinde, ca dealtfel si a Sfantului Maxim, doctrina celor "doua energii" sau "vointe" ale lui Hristos, ca o "dezvoltare" a hotararilor Sinodului al VI-lea ecumenic din 680.

Dupa Sfantul Grigore Balama, Cuvantul intrupat "ipostaziind" umanitatea, actioneaza dupa vointele sau energiile divina si umana. In virtutea acestei uniri ipostatice exista si "comunicarea insusirilor" si natura umana a lui Hristos este patrunsa de energia divina.

Sfantul Grigore vorbeste despre trei moduri de existenta: dupa esenta, sau natura, dupa ipostas si dupa energie. Fiecaruia din aceste moduri de existenta ii corespunde un mod de unire.

Unirea dupa esenta este proprie celor trei Persoane ale Sfintei Treimi; ea este inaccesibila creaturilor, pentru ca, daca Dumnezeu ar fi fost comunicabil "prin esenta" ar fi devenit "multi-ipostatic". Natura umana si creata nu va putea deci intra niciodata in unire "esentiala" sau "naturala" cu Dumnezeu.

Unirea dupa ipostas a fost realizata in Iisus Hristos; firea umana a Mantuitorului Hristos este deci in mod "ipostatic" unita cu Logosul si prin omenitatea Sa, energiile divine care il au drept izvor al lor pe Logosul divin patrund natura creata si "o indumnezeiesc". Aceasta unire dupa energie devine astfel accesibila tuturor celor ce sunt in Hristos.

Unirea duipa "energie" sau "prin har", este, dupa Sfantul Grigore Palama, o unire cu Dumnezeu insusi. Aceasta este unirea cu Dumnezeu pe care o are in vedere totdeauna Sfantul Grigore Palama, cand spune ca energiile divine care ajuta la aceasta unire sunt necreate.

"Dumnezeu de fapt fiind transcendent si absolut inaccesibil, nu este limitat prin notiunea de esenta. El actioneaza, se realizeaza si se comunica, iar omul a fost creat la inceput, cum o afirma traditia patristica, in mod unanim, pentru a lua parte la Dumnezeu, fara ca prin aceasta sa devina "Dumnezeu prin esenta".

Atat energiile eterne divine cat isi energiile harice revarsate in lume si in Biserica prin iconomia intruparii, nu sunt efecte straine ale esentei divine; ele nu sunt acte exterioare lui Dumnezeu datorita vointei Sale, asemenea creatiei lumii sau asemenea actelor provindentiale.

Energiile sunt procesiuni naturale ale lui Dumnezeu insusi, un mod de existenta care ii este propriu si dupa care Dumnezeu exista nu numai in esenta Sa, dar si in afara de aceasta esenta. Toate imaginile imprumutate de la lumea creata, prin care Sfantul Grigore Palama incearca sa faca cunoscut caracterul acestei distinctii inefabile intre ceea ce este Dumnezeu in esenta Sa si in energiile Sale, sunt dupa propria sa marturisire, insuficiente.

El compara esenta cu discul solar, iar energiile cu razele. Incearca de asemenea sa compare acestea cu inteligenta umana, ale carei facultati de intelegere se diversifica, gandind la un obiect sau la altul, in timp ce in esenta sa intelectul nu se schimba in alte substante.

Ansamblul lumii create nu reprezinta, dupa Sfantul Grigore, decat o participare limitata, prestabilita de vointa Creatorului.

Daca lumea n-ar fi fost creata, Dumnezeu ar fi existat totdeauna nu numai in esenta Sa inaccesibila, dar si in afara de esenta Sa, in energiile Sale care sunt revarsari ale esentei. Vorbind despre energii, Sfantul Grigore Palama le numeste uneori "divinitatea inferioara" spre deosebire de esenta ca "divinitate superioara". Dar el precizeaza ca aceasta nu inseamna nicidecum ca Dumnezeu ar fi micsorat in procesiunile Sale naturale in afara de esenta.

Aceasta este o diferenta esentiala fata de platonicieni, in ciuda semanatorilor de termeni ("energie", "procesiune" etc). Esenta se cade a fi numita superioara fata de energii ca izvor al lor. In rest, distinctiunea nu este despartire. Dumnezeu se reveleaza, se daruieste in mod total prin energiile Sale si ramane absolut necunoscut, incomunicabil dupa esenta Sa. El ramane identic in aceste doua moduri de existenta: acelasi, si in acelasi timp altul, dupa Cuvantul lui Dionisie Areoipagitul.

De cele mai multe ori, Sfantul Grigore Palama evita termenul "esenta", gasindu-l impropriu, insuficient pentru a indica ceea ce este Dumnezeu dupa natura Sa , el prefera Cuvantul "supraesenta", luat din teologia apophatica a lui Dionisie Areopagitul, pentru a indica ceea ce nu poate fi numit, caci Dumnezeu nu este limitat prin esenta Sa; El este mai mult decat esenta.

Vorbind despre iconomia intruparii, Sfantul Grigore Palama spune ca deoarece Fiul lui Dumnezeu in nemarginita Sa iubire de oameni, nu s-a impotrivit sa-si uneasca Ipostasul Sau divin cu natura umana, luand asupra Sa un corp si un suflet inzestrat cu inteligenta, pentru a se arata pe pamant si a vietui cu oamenii, aceasta reprezinta cel mai mare miracol pentru noi.

Si pentru ca El s-a unit cu insesi ipostasele omenesti, a devenit ca unul din noi, prin cele comune ale Sfantului Sau trup, caci s-a facut un singur Trup cu noi si a facut din noi un templu al intregii divinitati, caci in Trupul lui Hristos locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii (Colos. 2, 9).

"Prin iconomia acestei uniri cu noi, cum sa nu lumineze El pe toti cei ce se impartasesc in chip vrednic de raza divina a Trupului Sau care este in noi, luminandu-le sufletul, asa cum a luminat trupurile ucenicilor Sai pe Tabor" ?

"Caci daca atunci cand acest Corp, izvorul luminii si al harului divin, nu era inca unit cu trupurile noastre, atunci cand lumina de la exterior pe cei ce se apropiau cu vrednicie si le trimitea lumina in suflet prin intermediul ochilor trupesti, cu atat mai mult astazi poate sa faca aceasta, deoarece acum El se confunda cu noi (este unit cu noi) si exista in noi si ne lumineaza intreaga noastra fiinta din interior".

Din cele prezentate in legatura cu invatatura despre rascumparare in teologia Sfantului Grigore Palama, constatam ca umanitatea lui Iisus Hristos in ipostasul Logosului a devenit "mijloc" (punctul), in chip real, prin care participarea omului la viata divina a fost infaptuita pentru totdeauna.

Astfel umanitatea intreaga este chemata sa imparta aceasta viata divina si sa o traiasca in sanul Bisericii - "Trupul" lui Hristos. Totusi, Dumnezeu locuieste in El insusi, in esenta Sa, transcendent si liber. Orice participare (impartasire) la fiinta Sa ramane astfel imposibila si raspunsul omului nu va putea fi decat o lucrare a harului si o "colaborare" ("sinergie") cu el si niciodata "o posesie" a esentei divine.