_

• « Inapoi
• Inainte »

ire unita cu reflexiunea teologica ; si despre numirile
date harului dumnezeiesc, deduse din lucrari
Care este, Stapane al tuturor, taina cea noua,
pe care ai aratat-o mie, risipitorul si desfranatul ?
Care este taina mare pe care o vad inlauntrul meu,
dar n-o inteleg, si-mi este acoperita ?
Caci se vede ca o stea ce-mi rasare de departe
si se face ca un soare mare
ce nu are masura sau greutate sau margine in marime.
Raza lui apare intai mica, apoi se arata ca o flacara mare
in mijlocul inimii mele si in maruntaiele mele,
invartindu-se des si aprinzand toate
cele dinlauntru ale mele si aprinzandu-le pe toate.
Si iata ce-mi spunea si ma invata
pe mine care nu stiam nimic si cautam sa aflu :
,,Ei sunt steaua cea dulce, de care ai auzit
ca rasare din lacob, nu te indoi,
si ma arat tie, ca soare rasarind de departe,
care este lumina neapropiata tuturor dreptilor
in existenta viitoare si in viata vesnica.
Eu ma arat tie si ca raza si ma fac vazut si ca lumina
arzand, fara sa te mistui patimile inimii tale
si spaland cu roua dulcetii si a harului meu dumnezeiesc murdaria ta
si stingand cu totul jarul trupului, al placerilor pacatului.
Si lucrez prin iubirea mea de oameni
toate cate Ie-am facut in totii sfintii.
"Miluieste-ma pe mine intristatul, indura-te de mine, necajitul
nu te mania pe mine, care voiesc iarasi sa-ti graiesc
Cum esti stea din lacob, Tu Cel cu totul neincaput ?
Si cum te faci aceasta tuturor pana acum ?
Si cum te arati rasarind si ca soarele,
Tu, Cel ce nu esti nicaieri si pretutindeni, mai presus de toata
zidirea
si propovaduit ca nevazut tuturor ?
Si cum Te faci si raza si nu te faci vazut ca flacara
si arzi materia, fiind nematerial prin fiinta!
Cum racoresti si speli murdaria trupului meu,
fiind intreg foc neapropiat si nesuportat de ingeri ?
Cum Te impletesti cu materia stricacioasa a trupului meu
si Te amesteci in chip neamestecat cu sufletul omenesc,
facandu-Te prezent in chip neamestecat in tot trupul,
Tu, Cel neprihanit, si ma indumnezeiesti intreg
Spune-mi. Si nu ma alunga intristat si necajit".
"O, ce indrazneala, ce nebunie, ce cuvinte nebunesti !
Cum nu tremuri sa pui atat de indraznet aceste intrebari ?
Cum nu simti cele ce le cunosti,
ci indraznesti sa vorbesti cu Dumnezeu ca unul ce-L ispitesti ?
Si te faci ca Ma intrebi cele ce le stii
si voiesti sa le scrii, aratand tuturor cunostinta ta ?
Totusi de rabd fiindca sunt de oameni iubitor
si te invat iarasi, spunandu-ti acestea astfel:
Eu sunt de neexprimat prin fire, neincaput,
fara lipsuri, neapropiat, tuturor nevazut,
de neatins, de nepipait, neschimbat prin fiinta,
singur, in Totul unic si singur cu toti
cei ce Ma cunosc pe Mine in intunericul vietii.
Dar sunt in afara de lumea intreaga, in afara de cele vazute,
in afara de lumina simtita, de soare si intuneric,
de locul chinurilor si al infricosatei osande
in care au cazut robii ingamfati,
care si-au intepenit grumazul impotriva Mea, a Stapanului.
Eu sunt Nemiscatul, caci unde nu sunt de fata,
ca sa ocup un loc prin mutare ?
Dar sunt si pururea Miscator in mod necircumscris.
Caci unde vei veni cautandu-rna ca sa ma afli ?
Cerul a fost adus la existenta ca nimic prin cuvantul Meu,
soarele, luna si pamantul le-am facut ca un mic lucru trecator,
la fel, celelalte cate le vezi.
ingerii adusi la existenta de Mine inainte de acestea,
Caci numai gandind sa aduc Puterile la existenta,
indata s-au ivit cantandu-Mi stapanirea.
Dar tu, cel ce te afli jos, in exil,
unde au cazut toti neascultatorii dintii,
Adam si, impreuna cu el, Eva, intaia ta maica
si diavolul cel rau, care i-a amagit pe aceia,
unde e intunericul adanc, undo e prapastia cea mare,
unde sunt serpii care va musca mereu calcaiele,
unde e plansul, tanguirea, neincetata jale,
unde e toata suspinarea, grija si intristarea,
si va stapaneste pe toti moartea si stricaciunea,
spune-mi cum sezi, cum stai fara grija, nepasator ?
Cum nu te ingrijesti de relele ce le-ai facut in lume
si nu dai toata atentia numai pocaintei
si nu te silesti sa o arati ca sincera
si sa intrebi despre ea cu multa rugaminte
si nu cauti cu grija cum sa reusesti in ea,
ca sa poti lua prin ea, din iubirea Mea de oameni,
marea iertare a pacatelor tale ?
Ci neinteresandu-te de aceasta, cercetezi cele mai presus de fire,
cauti sa afli cele ale cerului, mai bine zis nici acestea,
ci-Mi cercetezi firea Mea, a Celui ce am-adus la existenta,
precum s-a spus, cerul si toate ca pe nimic
si voiesti sa afli cele despre Mine,
cum nici un altul nu le stie.
O, minune, o adanca nazuinta a omului !
Chiar de te-am dispretuit, te voi lauda iarasi,
pentru ca si tu esti opera si faptura Mea.
Cum dupa ce ai fost facut din pamant, din lut, din tarina,
si esti tinut in el si vietuiesti cu el,
pe toate le socotesti nimic, le vezi ca o umbra
si treci peste toate si Ma cauti pe Mine ?
Cum voiesti sa vorbesti despre Mine, sa povestesti despre Mine,
sa Ma vezi pe Mine, de e cu putinta, toata viata.
Nu voiesti sa gusti nici somn, nici mancare; nici bautura
nu voiesti sa te ingrijesti nici de imbracamintea trupului
Ci socotesti ca niste arbori si ca niste Iemne
ce se ridica la marginea drumului
toate cele slavite in lume.
Voiesti sa treci peste ele ca peste nimic pe calea vietii
fara sa intorci spre ele nici ochiul cugetarii
si, nelasand nici ochii sufletului sa priveasca spre ei,
Ma inchipui numai pe Mine si nu te gandesti decat la Mine
si Ma iubesti pe Mine ca nimeni dintre cei ce sunt ca tine.
Caci acum inima ta se bucura atat de mult de numele Meu.
Cine auzind vorbindu-se de multe ori de Mine
a lacrimat ca tine din suflet, gandindu-se numai la Mine?
Cine a cautat cu sarguinta sa afle cuvintele Mele
si poruncile Mele dumnezeiesti; si sa le pazeasca ?
Cine M-a socotit ca tine Dumnezeu mai presus de toate
si a dorit indata sa-Mi slujeasca numai Mie
si, de aceea, a nesocotit atat pe parintii, fratii si casa
pamant, rudenii, vecini si prieteni
si a venit atat de mult la Mine
ca si cand n-ar fi cunoscut niciodata pe vreunul din acestia,
nici n-ar fi cunoscut pe pamant pe vreun om in lume,
ci ar fi fost ca unul ce-a intrat intr-o tara si intr-o cetate
straina,
privind pe toti ca vorbitori ai unei limbi straine si barbare
si ar fi trait si s-ar fi simtit astfel intre cunoscutii obisnuiti
si intre prietenii proprii, intre stapanitorii si bogatii lumii ?
Acestea sunt pentru cei nesimtiti simple vorbe fara importanta,
dar pentru Mine, care le inteleg, sunt mari si inalte.
Deci cine dintre cei mari ai pamantului,
sau dintre cei ce spun ca domnesc si imparatesc
sau dintre cei ce sunt urmasii dumnezeiestilor Mei Apostoli,
a inteles acestea, sau a putut sa le pazeasca,
ca pazind poruncile Mele si legea Mea,
sa vada pe toti ca unul, rudenii si straini,
la fel pe bogati si saraci, slaviti si lipsiti de slava,
pe cei puternici ca pe cei umiliti,
Cine e cel ce a judecat fara patima, privindu-i cu blandete ?
De voi afla in lume vreun suflet pazind acestea,
mai ales in neamul si in ziua de acum,
il voi slavi deopotriva cu Apostolii si cu proorocii
si va sedea impreuna cu Mine la venirea Mea,
Caci va judeca si atunci cu dreptate ca si pe pamant
si va dobandi slava de judecator al mortilor si viilor.
Acestea si celelalte impreuna cu ele
e bine sa fie cautate, tinute si pazite intocmai cu toata puterea ;
nu cerceta firea Mea, fiu al omului,
nici energiile (lucrarile) Mele, ale Duhului Sfant;
nu cum se arata soarele, cum se vede steaua
aratandu-se de departe si trecand peste munti,
iar cand se ascunde de ochii tai,
pricinuindu-ti suparare si tristete nemangaiata
sa nu te miri cu curiozitate, nici sa nu cercetezi,
Caci cand socotesti ca nu ti se mai arata,
se iveste inauntru, in inima ta
si-ti prilejuieste pe neasteptate, uimire si bucurie.
De aceea cand ti se arata ca flacara si ti se face vazut ca raza si foc,
caci nici aceasta nu e bine.
Crede ca sunt lumina cu totul fara forma,
intreaga, simpla, necompusa, neimpartita prin fire,
cu neputinta de cercetat, apropiata in chip neapropiat.
Caci sunt vazut cu adevarat dupa capacitatea fiecarui om,
imi schimb forma, dar nu suport Eu insumi aceasta,
ci cei ce ma privesc, se invrednicesc sa ma vada asa.
Altfel nu pot (sa Ma vada), nici nu Ma incap in ei
si, de aceea, unii si aceeasi uneori vad soarele,
cand au mintea curatita,
alteori steaua, cand se afla in intunericul si in noaptea acestui
trup
si loc si raza Ma face caldura iubirii lor.
Caci, cand se aprinde in tine jarul iubirii,
atunci si Eu vazand ravna inimii tale,
ma aflu unit cu el si aduc lumina
si ma arat ca foc, Eu care am produs focul prin cuvant,
Iar virtutile sufletului sunt ca o materie,
pe care invaluind-o lumina dumnezeiasca a Duhului,
aceasta primeste numele materiei,
pentru ca Duhul nu are un nume propriu in oameni.
Cand, deci, omul se pocaieste si plange,
atunci si Duhul se numeste apa si de fapt El curateste.
Caci unit cu lacrimile spala toata murdaria.
Iar cand plansul stinge mania inimii
prin conlucrarea Lui, se numeste blandete.
Dar iarasi cand mania aceasta se aprinde prin Duhul
impotriva necredintei, El se numeste ravna.
Si iarasi El se numeste pace si bucurie
cand le daruieste pe acestea celui ce plange.
El face atunci sa se iveasca in inima un izvor de bucurie,
din care curge afara din suflet
toata compatimirea si mila de toti
dar mai ales de cei ce vor sa se pocaiasca si sa se mantuiasca.
Caci pe toti ii miluieste si cu toti alearga,
cu toti conlucreaza, pe toti ii sustine si cu toti compatimeste,
unindu-se in sufletul lor cu vointa lor.
Si incredintand mintea lor despre frumusetea pocaintei,
isi indoieste iubirea fata de ei.
I se zice si smerenie, facand pe omul care a gustat dulceata Lui
si a vazut frumusetea luminii Lui sa vada toate ale lumii,
dar sufletul sau si trupul propriu
si toata fapta sa, ca nimic.
Cunoscand acestea, nu Ma mai ruga
sa-ti vorbesc despre acestea si sa ti le explic in amanunte.
Caci sunt de nespus prin fire si cu totul de netalcuit,
de negrait oamenilor, necunoscute si ingerilor
si cu totul de neinteles prin fiinta oricarei alte fapturi.
Cauta sa cunosti numai cele ale tale,
sau mai bine zis pe tine insuti.
Si atunci vei cunoaste, ca Eu sunt
cu totul de neinteles,
fiind impreuna si iubind numai pe cei ce Ma iubesc
si-si amintesc cu caldura de poruncile Mele
si nedand vreun pret mai mare la ceva din cele curgatoare.
Cu ei voi fi si voi vorbi
acum si in vecii vecilor. Amin

• « Inapoi
• Inainte »