_

a Sfantul Duh se uneste cu sufletele curatite intr-o simtire clara sau constienta si face sufletele cu care se uneste, luminoase, asemenea lui si pe ele insesi lumina
Cel nevazut e cu totul deosebit de cele vazute
si Cel ce le-a creat, de fapturile Lui
si Cel nestricacios, de cele stricacioase
si intunericul, de lumina.
Dar cand s-a pogorat Dumnezeu, s-a facut imbinarea acestora.
Cele despartite le-a unit atunci Mantuitorul meu.
Dar orbii n-au vazut unirea
si mortii spun ca nu au deloc simtirea ei
si socotesc totusi ca traiesc si vad, o, nebunia cea mai de pe
urma.
Si necrezand spun: "Nimeni n-a cunoscut sau trait aceasta
prin cercare, nimeni n-a vazut-o intru simtire,
ci se spune doar prin cuvinte ce se aud si se invata".
Dar, o, Hristoase al meu, invata-ma sa raspund la aceasta
si sa scap pe acestia de multa nestiinta si necredinta
si sa le dau putinta sa Te vada pe Tine, lumina lumii.
Ascultati si intelegeti, parinti, cuvintele dumnezeiesti
si veti cunoaste unirea infaptuita intru constiinta
si intru toata simtirea si cercarea si vederea.
Dumnezeu este nevazut, iar noi suntem cu totul vazuti.
Daca deci El se uneste prin vointa cu cei vazuti,
se face o unire a ambilor intru constiinta.
Iar daca ai spune ca aceasta se face in chip nestiut si nesimtit,
unirea ar fi a mortilor si nu a Vietii cu cei vii.
Dumnezeu e Creatorul fapturilor, iar noi suntem creati.
Daca deci Dumnezeu, care a creat-o, coboara Ia creatura
si se uneste cu ea si creatura se face ca si Creatorul,
ea primeste simtirea vederii (contemplarii) adevarate a faptului,
ca ea ca faptura s-a unit in chip negrait cu Creatorul.
iar daca nu admitem aceasta, s-a pierdut credinta
si a disparut cu totul nadejdea celor viitoare.
in acest caz nu va fi inviere, nici judecata de obste.
Daca noi creaturile, cum spui, ne unim in chip nesimtit
cu Facatorul, nestiind despre aceasta nimic,
caci si prin aceasta se primejduieste, dupa tine,
Dumnezeu insusi, ca Unul ce nu este,
atunci nici nu ne daruieste viata unindu-se cu noi.
Pe de alta parte, Creatorul este nestricacios,
iar fapturile stricacioase,
caci cei ce pacatuiesc si-au dus nu numai trupul
ci si sufletul insusi Ia stricaciune.
Si in sensul acesta suntem stricaciosi si cu trupul si cu sufletul,
fiind stapaniti toti de stricaciunea mortii spirituale si a pacatului.
Daca deci Cel nestricat (necorupt) se uneste cu mine, stricatul),
se va intampla una din acestea de care iti voi spune:
sau ma va preface si ma va face nestricat,
sau se va preface nestricatul in stricaciune.
in cazul din urma eu nu-L voi cunoaste pe Acela
o data ce-a fost prefacut si facut ca mine.
Dar daca ma fac eu intreg nestricat din stricat,
prin alipirea de Cel nestricat,
cum nu voi simti aceasta, cum nu ma voi vedea si nu voi cunoaste,
prin experienta (cercarea) insasi, devenit ceea ce nu eram ?
Caci a spune ca Dumnezeu unit cu oamenii
nu le comunica lor nestricaciunea dumnezeiasca,
ci e mai degraba El in stricaciunea lor,
inseamna a dogmatiza distrugerea Celui ce nu poate fi distrus
si aceasta e o blasfemie si o cadere totala din viata.
Iar daca aceasta este cu neputinta, primeste mai degraba contrariul
si sileste-te sa te impartasesti de nestricaciune inainte de moarte
Dumnezeu este lumina, iar noi suntem in intuneric,
sau vorbind mai adevarat, noi insine suntem intunericul,
Dar Dumnezeu nu va straluci altundeva, nu va inselati,
decat in sufletele cu care se uneste inainte de moartea lor.
Celorlalte, chiar daca le-ar straluci de la vestitori, cum am spus,
li se va arata ca un foc cu totul neapropiat,
cercand lucrul fiecaruia cum este
si iarasi se va desparti de ei ca nevrednici,
si ei vor lua pedeapsa meritata.
Precum aici, asa si acolo numai El este lumina,
iar noi suntem intuneric, avand sufletele neluminate.
Deci daca lumina unor suflete se va uni cu sufletul meu,
sau se va stinge si ea si va deveni intuneric,
sau sufletul meu se va face luminat ca lumina.
Cand se aprinde lumina, intunericul fuge indata,
chiar cand acesta este rezultatul luminii sensibile.
Iar daca lumina creata are un astfel de efect
si lumineaza ochii tai si bucura sufletul
si-ti daruieste sa vezi ceea ce nu vedeai inainte,
ce nu va face in suflet luminand in el Creatorul ei.
Care a zis : "Sa fie lumina si indata s-a facut" (Gen. I, 3) ?
Si ce ti se pare ca va putea face in sufletul luminat
de va straluci spiritual in inima
sau in minte ca un fulger sau ca soarele cel mare ?
Nu-l va lumina pe acesta, nu-i va darui
sa-L cunoasca printr-o cunostinta exacta pe El, cine este ?
Da, cu adevarat aceasta se intampla, aceasta se savarseste,
asa se descopera harul Duhului;
si in El si prin El Fiul impreuna cu Tatal.
Si pe Acestia ii vede, pe cat e cu putinta sa fie vazuti.
Si asa e invatat in mod negrait cele despre Ei.
Iar el le spune si le scrie si tuturor celorlalti.
Si asa le expune dogmele vrednice de Dumnezeu
cum le-au invatat toti sfintii parinti de mai inainte.
Caci asa au dogmatizat ci Simbolul dumnezeiesc.
Pentru ca s-au facut si aceia astfel cum au spus,
cum au grait si au spus cu Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Caci cine a teologhisit despre unitatea treimica,
sau cine a respins erezia fara sa devina astfel,
sau cine a fast numit sfant fara sa se impartaseasca de Sfantul Duh ?
La fel lumina spirituala obisnuieste sa vina prin simtire
In cei ce vor fi lumina.
Iar cei ce spun ca se impartasesc de ea in mod nesimtit,
se numesc pe ei insisi cu adevarat nesimtitori,
dar noi ii numim morti lipsiti de viata,
desi se socotesc ca traiesc inca, o, amagire, o, nebunie !
Dar, o, lumina, straluceste-le lor, lumineaza-le,
ca vazandu-Te, sa se convinga ca esti de fapt lumina adevarata
si pe cei cu care te unesti ca lumina, ii faci asemenea Tie,
- "O, copile, stralucesc ca totdeauna in fata orbilor.
Dar ei nu vor sa vada, ci mai degraba isi inchid ochii
si nu vor sa priveasca spre Mine.
Ba isi intorc privirile in alta parte.
Dar eu ma intorc impreuna cu ei si stau iarasi inaintea lor.
insa ei iarasi isi indreapta ochiul in alta parte
si nu vad lumina fetei Mele.
Unii din acestia isi acopera ochii lor cu un val,
altii fug departe, urandu-Ma in tot felul.
Ce voi face cu ei ? Nu stiu deloc.
Si-i mantuiesc oare fara voia lor cu sila ?
Dar li s-ar parea ca-i necajesc vrand
sa-i mantuiesc fara voie pe toti.
Caci numai binele primit cu voia e bine adevarat,
iar binele facut fara voie, nu va fi bine.
De aceea, pe cei ce voiesc ii vad si ei ma vad
si-i fac impreuna mostenitori ai imparatiei,
iar pe cei ce nu voiesc, ii las in lume
si se fac ei insisi judecatori ai lor inaintea judecatii;
fiindca luminandu-le eu, lumina neapropiata,
ei si-au pricinuit singuri loru-si intunericul,
nevrand sa vada lumina, ci ramanand in intuneric
Carti Ortodoxe

Cuprins