_

ce s-au unit prin impartasirea de sfantul Duh, cu Dumnezeu inca de aici, plecand din viata vor fi acolo cu el in veci, dar va fi invers cu cei ce traiesc aici altfel
Inceputul vietii imi este sfarsitul ei, si sfarsitul, inceputul.
De unde vin, nu stiu, unde sunt, nu cunosc.
Si unde voi ajunge, iarasi nu stiu, nenorocitul de mine.
Ma nasc pamant din pamant, trup din trup, stricacios din stricacios.
Si traind putin timp muritor pe pamant, vietuiesc in trup,
si apoi mor si incep alta viata, mutandu-ma din aceasta.
Las in pamant trupul ce va invia
si voi trai viata fara sfarsit in veci.
Deci, priveste-ma acum, Dumnezeule, induioseaza-te acum de mine,
Singurul milostiv.
Miluieste-ma acum. Iata a slabit taria mea.
M-am apropriat de batranete, Mintuitorule, de portile mortii.
Vine stapanitorul lumii voind sa cerceteze
lucrurile si faptele mele, urate si spurcate.
Calaii stau de fata privind fara indurare
si asteptand porunca sa ia si sa duca,
Mantuitorule, in prapastia iadului, nenorocitul meu suflet.
Deci Tu, Cel prin fire milostiv, singurul Iubitor de oameni,
Domnul Cel Prea indurat, sa ma miluiesti atunci
si sa nu-Ti aduci aminte de rautatea Mea,
sa nu ma parasesti, sa nu ma lasi pe seama vrajmasului
si vicleanului
care in fiecare ceas ma ameninta,
racnind impotriva mea, scrasnind din dinti
si zicandu-mi: "Cum indraznesti,
cum speri sa scapi din mainile mele,
fiindca, parasindu-ma, te-ai refugiat la Hristos
si ai inceput sa dispretuiesti poruncile mele?
Sa stii ca n-ai scapat nicidecum, caci unde voi pleca?
Nu vei putea scapa vreodata de mine,
care i-am scos pe Adam si pe Eva din rai,
care l-am facut si pe Cain omorator al fratelui,
care in potop am facut sa cada toti oamenii
in ratacire si in moartea infricosatoare,
atragandu-i cu totul in viclesugurile mele,
care am amagit pe David spre preacurvie si ucidere,
care am pornit razboi impotriva tuturor sfintilor
si am omorat pe multi.
Cum indraznesti si astepti sa-mi scapi tu cel atat de slab?"
Auzind eu acestea, Stapane si Dumnezeul si Creatorul,
Ziditorul si Judecatorul meu, Cel ce ai stapanire
peste sufletul si trupul meu, ca Facator al amandurora,
ma tem si sunt cuprins de frica intreg si
tremur, nenorocitul de mine .
Caci vicleanul imi pune in fata si-mi zice:
"lata, nu priveghezi, iata, nu te infranezi,
iata, n-ai dobandit rugaciunea, nu faci inchinaciuni,
nu faci osteneli cum ai inceput odinioara.
Si pentru aceasta, singur te voi desparti de Hristos
si te voi lua cu mine in focul nestins".
Dar Tu stii Stapane, ca cu niciodata
n-am asteptat de la lucrurile sau faptele mele mantuirea,
ci am alergat la mila Ta, Iubitorule de oameni,
cu increderea ca ma vei mantui in dar, Prea Indurate ;
si ca ma vei milui ca Dumnezeu, ca odinioara pe desfranata
si ca pe fiul risipitor care a spus: "Gresit-am".
Astfel, crezand am alergat, astfel, indraznind, am venit,
Caci chiar de m-ar amagi si m-ar lua prizonier,
nu o va pune aceasta pe seama voii si a nepasarii mele,
ci va pune totul pe seama parasirii Tale
si-mi va spune uncie ca acestea :
,,Iata, Cel in care te-ai increzut, iata Cel la care ai alergat,
iata, Cel in a carui prietenie si in a carui iubire credeai,
Cel cu care te laudai ca te-a facut frate si prieten,
fiu si mostenitor,
cum te-a parasit si te-a predat in mainile mele, ale vrajmasului tau.
Sa nu ma parasesti, deci, Mantuitorule, sa le aud acestea,
sa nu ma lasi sa ma fac osanda pentru Tine, Dumnezeul meu.
Sa nu ma lasi in aceasta, Imparate, Doamne,
Cel ce m-ai scos odinioara din intunericul
si din mumie si din gatlejul aceluia
si m-ai infatisat liber Tie in lumina Ta.
Dar vazandu-te pe Tine sunt ranit in cele dinauntru ale lumii.
caci nu pot sa Te privesc, dar a nu Te privi nu suport.
Neapropiata e frumusetea Ta, de neimitat chipul Tau,
fara asemanare slava Ta.
Si cine Te-a vazut vreodata,
sau cine ar putea sa Te vada intreg, Dumnezeul meu ?
Ce ochi ar putea sa vada totul ?
Caci pe Cel ce e mai presus de totul, ce minte L-ar putea cuprinde ?
si L-ar putea imbratisa, ce minte s-ar putea intinde intreaga
impreuna cu intregul ca sa priveasca pe Cel ce sustine toate,
pe Cel ce e in afara de toate si umple totul si toate
si este iarasi Acelasi in afara de toate in chip negrait ?
Totusi Te vad ca soare si ca stea
si Te port in san, ca pe un margaritar
si Te vad ca pe un sfesnic, aprins inauntru ca vas.
Dar fiindca nu Te latesti, fiindca nu ma faci pe mine intreg lumina
si nu Te arati mie intreg, cum si cat esti,
mi se pare ca nu Te am deloc pe Tine viata mea
si plang ca un sarac cazut din bogatie :
si ca un om lipsit de cinstire, cazut din slava
si ca unul ce n-am nici o nadejde.
Iar aceasta vazand-o dusmanul meu, imi zice :
"Tu nu te vei mantui. Caci iata ai cazut, ai pierdut toate sperantele,
fiindca nu mai ai incredere si indrazneala la Dumnezeu ca-odinioara"
Dar eu nu-i spun nici un cuvant, nu-l invrednicesc
de aceasta, Dumnezeul meu,
si suflu impotriva lui si indata dispare.
De aceea, Te rog, Stapane, de aceea Te implor,
sa-mi daruiesti, Mantuitorule, mila Ta si atunci
cand sufletul meu va iesi din trup,
ca sa pot sa biruiesc numai cu suflarea mea
pe toti potrivnicii mei, ai robului Tau,
care se vor aduna in jurul meu,
ca sa pot trece nevatamat, aparat de lumina Duhului Tau !
si sa stau inaintea scaunului Tau de judecata,
avand, Hristoase, harul Tau dumnezeiesc insotindu-ma
si acoperindu-ma si avandu-ma intreg scapat de rusine.
Caci cine ar indrazni sa se arate inaintea Ta,
daca n-a imbracat harul Tau, daca nu-l are pe el inauntrul sau
si nu e luminat de el ?
Cum ar putea cineva, oricine ar fi,
sa vada cat de putin slava cea de nesuportat ?
Caci cum ar putea omul sa vada slava lui Dumnezeu
si firea smerita a omului firea dumnezeirii .
Pentru ca Dumnezeu este necreat, iar noi toti creati;
Acela e nestricacios, iar noi stricaciosi si pulbere ;
Acela e duh mai presus de orice duh,
ca Cel ce e Facator al duhurilor si Stapan al lor,
iar noi trupuri din lut si substanta pamanteasca ;
Acela, Facator al tuturor, El insusi fara de inceput si necuprins,
iar noi viermi si noroi si cenusa.
Si cine dintre noi va putea vedea pe Acela
cu propria putere sau lucrare,
daca n-ar trimite El insusi Duhul Sau
si n-ar darui prin el slabiciunii firii noastre
forta, tarie si putere si nu l-ar face pe om
in stare sa vada slava Lui dumnezeiasca :
Caci, altfel nu va vedea, nici nu va putea vedea
vreunul dintre oameni pe Domnul venind intru slava.
Si asa se vor desparti cei nedrepti de cei drepti
si se vor acoperi de intuneric pacatosii
si toti cei ce nu vor avea inca de aici lumina in ei.
Iar cei uniti cu El de aici,
vor fi uniti cu Dumnezeu si atunci in chip tainic si adevarat
si vor ramane nedespartiti de impartasirea de El.
Dar cei ce vor pleca de aici despartiti de lumina Lui,
cum se vor uni atunci cu El sau in ce mod .
Iata ce voiesc sa invat de la voi sau sa va invat pe voi :
Dumnezeu s-a facut om si s-a unit cu oamenii,
s-a impartasit de umanitate si a comunicat tuturor
Acelor ce cred in El si-si arata credinta prin fapte,
dumnezeirea Sa prin impartasire.
Caci El insusi a spus ca se mantuiesc numai cei ce se impartasesc
de dumnezeirea Lui,
cum s-a impartasit de firea noastra El, Facatorul tuturor.
E ceea ce marturiseste Pavel, spunand ca Biserica lui Hristos
se va face un trup dumnezeiesc al Stapanului,
trup nepatat, neprihanit, fara nici o zbarcitura (Efeseni V, 26).
Acest trup sunt credinciosii, iar capul lui este Hristos.
Daca deci el va fi asa, precum si este,
cine va indrazni sa-l atinga, daca este murdar ?
Sau cine se va alipi Lui de e nevrednic ?
Daca si acum pacatosii sunt scosi din Biserica
si sunt impiedicati de la impartasire,
ba mai mult, cei ce nu sunt sfinti sunt lipsiti si de
vederea celor dumnezeiesti,
cum se vor uni, vai, atunci
cu trupul atotneprihanit al lui Dumnezeu
si se vor face madulare ale lui Hristos, aflandu-se intinati ?
Nu e cu putinta aceasta, fratilor, nu se va intampla nicidecum.
Dar cei despartiti de trupul dumnezeiesc sau de Biserica,
si de ceata celor alesi, spune-mi,
unde vor pleca, in ce imparatie,
explica-mi in ce loc nadajduiesc sa se salasluiasca ?
Caci e sigur ca raiul, sanul lui Avraam,
sau orice loc de odihna este al celor mantuiti.
Iar cei mantuiti sunt numaidecat toti sfintii,
cum marturiseste si invata toata dumnezeiasca Scriptura.
Caci sunt multe camere (Ioan XV, 4-5),
dar inauntrul aceluiasi palat de nunta.
Fiindca, precum unul e cerul si in el multe stele,
deosebite intre ele in cinste si slava,
asa este si un singur palat de nunta si o singura imparatie,
precum si raiul si sfanta cetate
si tot locul de odihna este singur Dumnezeu.
Caci precum nu are odihna in viata
omul care nu ramane in Dumnezeu si nu are pe Dumnezeu in sine,
asa si dupa moarte nu va gasi odihna in afara Lui,
nici loc fara suparare, eliberat de suspinare si de necaz.
Sa ne straduim, deci, fratilor, sa ne straduim inainte de sfarsit,
sa ne alipim de Dumnezeu, de Facatorul tuturor,
de Cel ce s-a pogorat pe pamant pentru noi, nevrednicii,
de Cel ce a aplecat cerurile (Ps. XVII, 10) si s-a ascuns de ingeri
si s-a salasluit in pantecele Sfintei Fecioare
si s-a intrupat (din ea) spre mantuirea tuturor.
Iar mantuirea noastra este aceasta,
precum am spus de multe ori si o vom spune iarasi,
nu vorbind noi de la noi, ci gura lui Dumnezeu,
care a aratat marea lumina a veacului viitor :
imparatia lui Dumnezeu a coborat pe pamant,
mai bine zis imparatul tuturor, al celor de sus si de jos
a venit, voind sa se asemene cu noi,
ca impartasindu-ne toti de El ca din lumina,
sa ne aratam luminile de al doilea asemenea celei dintai
si sa fim partasi de imparatia cerurilor
si impreuna partasi ai slavei Lui
si mostenitori ai vesnicelor bunatati, pe care nimeni nu le-a vazut.
Iar acestea sunt, cum sunt convins si cred si spun:
Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Treimea Sfanta .
Iata izvorul bunatatilor, iata viata celor ce sunt,
iata desfatarea si odihna, iata vesmantul si slava,
iata bucuria de netalcuit si mantuirea tuturor
celor ce se impartasesc de lumina Lui negraita
si se afla in comuniune simtita cu El.
Auziti: motivul pentru care se numeste Mantuitor
este ca el aduce mantuirea tuturor cu care se uneste.
Iar mantuirea este eliberarea de toate relele
si aflarea vesnica in El a tuturor bunatatilor:
a vietii, in locul mortii, a luminii in locul intunericului;
si in locul robiei patimilor si faptelor celor mai urate
libertatea desavarsita daruita tuturor
celor ce s-au unit cu Hristos, Mantuitorul tuturor.
Acestia vor dobandi atunci in El toata bucuria ce nu se poate pierde,
toata multumirea si toata veselia
iar cei ce au trait despartiti de El
si nu L-au cautat pe El si nu s-au unit cu El,
nici nu s~au desprins din robia patimilor si a mortii,
fie ca sunt imparati sau capetenii sau printi,
fie ca socotesc si li se pare ca se desfata
si se veselesc si se bucura de cele bune,
niciodata nu vor dobandi bucuria
pe care o au robii lui Hristos,
liberi de toate placerile si poftele prostesti si de slava de aici;
bucurie care e cu totul negraita si de nedescris,
bucurie pe care nu o va cunoaste vreodata,
nu o va afla si nu o va vedea,
nimeni din cei ce nu s-au alipit
cu sinceritate si cu caldura de Hristos
si nu s-au impreunat intr-o unire negraita cu El,
caruia I se cuvine slava si cinstea, lauda si toata cantarea
de catre toata zidirea si suflarea in veci. Amin
Carti Ortodoxe

Cuprins