_

• « Inapoi
• Inainte »

caruia dintre oameni i-a dat Dumnezeu in mod potrivit si spre folos prin Duhul sfant un dar ca sa lucreze nu ceea ce voieste el, ci precum s-a randuit mai inainte de el, ca sa nu ramana nefolositor in biserica lui
Ce ar putea cunoaste faptura fara Facator ?
Iar ei i se cere, cu dreptate si in mod cuvenit,
sa dea socoteala de cunostinta ce-a primit-o
si de punerea ei in practica si de folosirea ei
De fapt, si sapa, secera, ferastraul, sabia,
securea, toiagul, lancea, cutitul, sageata
si toate celelalte unelte ale vietii,
fiecare isi are lucrarea proprie,
dar nu si-a luat-o de la ea, ci de la noi.
Caci mesterul e cel ce construieste fiecare unealta
cu mestesug, pentru lucrarea care vrea.
De aceea, nu se poate secera graul cu sapa,
nici nu se poate zidi casa cu sapa, sau construi cu sabia;
nu se poate sapa cu ferestraul, nici coase cu securea;
nu se poate taia lemne cu toiagul, nici cu lancea;
nu se arunca pietre cu un briceag, nici taia cu o sageata,
ci trebuie sa se foloseasca fiecare unealta potrivit cu fiecare
lucru de facut.
Daca nu te folosesti de acestea spre ceea ce au fost facute,
ci altfel,
ai pierdut vremea si te-ai obosit degeaba.
Asa socoteste ca si Dumnezeu ne-a facut pe noi,
ca sa lucram fiecare in viata credinciosi darului nostru.
El a randuit pe unii sa invete, pe altii ca sa fie invatati,
pe unii sa conduca pe multi, pe altii sa asculte de aceia;
unora le-a dat intelepciune, altora cunostinta si cuvant;
unora iarasi sa prooroceasca, si altora
sa vorbeasca catre altii in limbi
si iarasi altora sa savarseasca minuni.
Pe altii i-a pus sa porunceasca.
Toate acestea sunt daruri duhovnicesti.
Dar sa aratam si alte daruri ale Creatorului,
pe care le-a dat oamenilor, fiecaruia dupa vrednicie.
Pe unul l-a facut puternic cu trupul,
pe altul l-a facut mai frumos
si pe altul iarasi cu glas mai placut decat al altora.
sau peste tot lucra ceva fara puterea dumnezeiasca ?
Simplu vorbind, fiecaruia dintre oameni
i-a daruit un dar si o insusire deosebita dupa vrednicie,
cum singur Dumnezeu stie, Creatorul tuturor,
ca sa lucreze cu folos in viata, in chip negrait.
De aceea, fiecare e destoinic nu in meseria pe care o voieste el,
ci in cea pentru care a fost creat
potrivit si propriu, pentru ea.
Poti vedea pe marinar strabatand valurile marii
cu pricepere si cu placere mai mare
decat un barbat care calareste un cal mandru;
si decat un agricultor care taie ca plugul brazdele pamantului,
socotind mult mai de pret perechea bolilor ce-l ajuta,
decat cei patru cai ai calestii imparatesti
si, de aceea, bucurandu-se si indulcindu-se cu bunele nadejdi.
Ostasul iarasi se socoteste mai presus
de toti agricultorii, de marinari si de mestesugari;
si gandind la glorie,
alearga spre taiere si moarte, spre un sfarsit inainte de vreme.
El nu va rabda sa invarteasca carma,
nici sa tina coarnele plugului,
nici nu va alege sa se faca zidar, sau corabier, sau agricultor.
Ci fiecare, precum am spus, va implini lucrarea
pe care a primit-o de la Dumnezeu,
si altceva nu va putea face omul in viata,
ba nici macar nu va voi.
Dar observa - ca sa-ti spun iarasi cele spuse inainte -
ca precum nu poate vreo unealta din toate cele numite
sa se miste de la sine spre a lucra ceva
fara mana omului, care o ridica si face ceva prin ea,
asa nici omul nu poate cugeta sau face ceva bun
fara mana dumnezeiasca.
Caci pe mine m-a alcatuit Mesterul, care e Cuvantul,
cum a voit El si cum m-a asezat in lume.
Deci, spune-mi, cum voi putea cugeta sau face,
Cel ce mi-a daruit minte, desigur, cum a voit,
Acela imi da si sa cuget toate cate stie ca-mi sunt spre folos
si-mi da si puterea sa lucrez cele ce le stiu.
Deci daca fac acestea, El imi va da, neindoielnic,
cu iubire de oameni, sa cuget lucruri si mai desavarsite;
iar daca dispretuiesc si acestea putine, incredintate mie
spre implinire
voi suporta cu dreptate si lipsirea de ele
de catre Dumnezeu care mi le-a dat.
Si voi fi o unealta nelucratoare, nefolositoare,
ca unul ce n-am voit sa lucrez poruncile Creatorului,
In acest caz m-am predat lenei si nepasarii
si, de aceea, am fost aruncat din mainile Stapanului
si datorita neascultarii si nesupunerii de care m-am lasat ispitit
am fost alungat din raiul adevarat
si am ajuns departe de Dumnezeu si de mainile sfintilor.
Aflandu-ma apoi sarpele atotviclean
zacand in lenevie si predat intreg nelucrarii celor bune,
s-a folosit cu viclenie de toate faptele necinstite
de care eram vazut indulcindu-ma si bucurandu-ma,
cand trebuia sa ma intristez, sa ma jelesc si sa plang
ca m-am despartit, ticalosul de mine, cu voia
de cele pentru care am fost creat
si m-am predat cu voia
tuturor celor contrare firii.
Si asa am cazut in chip nenorocit in mainile vrajmasului,
de care fiind tinut si muscat in intregime,
si neputand sa ma impotrivesc, netrebnicul de mine,
- caci cum m-as fi putut impotrivi, fiind mort ? -
m-am facut unealta supusa a toata rautatea,
a toata nelegiuirea si lucrarea vicleana,
amagit in chip viclean, nenorocitul de mine.
Caci, tinandu-ma in mana lui si tragandu-ma cu putere,
m-a acoperit de gunoiul murdar si de toate noroaiele
si m-a invaluit in urate mirosuri si m-a facut
sa ma veselesc de ele, vai, ce nesimtire !
Astfel, m-a aflat lucrator
in rapiri, pizme, ucideri nedrepte,
barfiri, manii, ca sa spun pe scurt, in tot felul de rautati,
mai bine zis el insusi se folosea de mine, fara sa vreau.
Caci, o data ce m-am aruncat eu insumi pe mine cu voia
din mana lui Dumnezeu si a sfintilor Lui
si m-a rapit crudul stapanitor si stricator de suflet
si m-a prins in mana lui, cu voia mea,
n-am mai putut sa nu lucrez ale lui,
ci in toate lucram prin voile lui.
Caci nu se putea impotrivi sabia celui ce o tinea,
ci cel ce o tinea se folosea de ea cum voia.
Dar Dumnezeu care m-a facut, privind de sus
si vazandu-ma stapanit de mana tiranului,
S-a indurat de mine si m-a rapit din mana aceluia
si iarasi m-a introdus in raiul dumnezeiesc,
in via Lui, in mainile lucratoare din vie,
ale sfintilor, spre a lucra cele dumnezeiesti,
spre a cultiva virtutile, spre a pazi poruncile,
ca nu cumva aflandu-ma iarasi lucratorul raului
petrecand in afara mainii sfinte,
sa ma rapeasca si sa ma faca sa lucrez iarasi ale lui.
Deci, luandu-ma bunii si milosii lucratori ai viei
si ridicand intreaga mea vointa cu mainile lor,
m-au intors indata sa lucrez si sa plang neincetat
cu smerenie si prin impartasire (de puterea lui Dumnezeu).
Aceste trei mi le-au spus mie, fiule,
cei ce pazesc si staruiesc in ele prin lucrarea lor cea buna
si prin ele sunt dusi in scurt timp
spre slava, curatie, nepatimire si vederea dumnezeiasca
si nu mai cad niciodata in mainile rauvoitorului.
Si primesc de la Dumnezeu iertarea tuturor pacatelor si greselilor
si asa se fac fii ai Celui Prea Inalt
si dumnezei dupa har si unelte de bun folos,
care lucreaza tot lucrul bun,
mai bine zis lucratori ai viei, care calauzesc pe altii
spre fapte cu adevarat bune, spre fapte ale mantuirii.
Acestora - ascultati toti - crezandu-le si pe acestea facandu-le,
si predandu-ma intreg lucratorilor si slujitorilor lui Dumnezeu,
potrivit poruncii Lui, am aflat in mine.
implinite deplin toate fagaduintele.
Si m-am minunat de aceasta
si le stric cu glas mare si le povestesc tuturor
si le laud si spun
- caci nu rabd sa le ingrop pe acestea in tacere -.
Alergati, toti cei ce va simtiti pe voi
aflandu-va in afara mainilor lui Dumnezeu si ale sfintilor Lui!
Grabiti-va si alipiti-va de ei in chip nedespartit,
prin credinta, prin iubire si cu toata hotararea.
Aruncati tot cugetul si toata voia proprie
si predati sufletele voastre in mainile acelora
ca unelte neinsufletite,
nefacand nimic, nemiscandu-va si nelucrand in afara lor !
Cugetul lor sa se faca al vostru.
la fel si voia cea sfanta a lor
sa fie implinita de voi ca una ce e voia lui Dumnezeu.
Si asa pasind pe o cale scurta si fara piedici,
veti fi prietenii lui Dumnezeu Celui Prea inalt,
Si va veti arata in putine zile
si mostenitorii bunatatilor ceresti si negraite.
Caci mergand pe calea cea dreapta,
veti face parte din numarul sfintilor
si aceasta cale va va face pe toti fericiti.
Drept aceea rugati-va toti pentru mine,
cel ce am pacatuit mai mult decat toti,
desi m-am silit sa merg pe calea aceasta aspra,
stramta, scurta si neprimejdioasa
care duce la largimea vietii vesnice.
Rugati-va ca pentru unul ce v-am aratat-o si voua,
celor ce ati voit sa pasiti pe ea cu caldura
pe urmele picioarelor lui Hristos.
Aceasta pentru ca sa ma aflu si eu si sa va aflati si voi in
acea viata,
umbland fara prihana pe aceasta cale pana la sfarsitul vietii. Dar sa se afle si totii cati doresc sa vada pe Hristos.
Ca parasind toti cu bucurie trupurile,
sa mergem spre odihna de acolo, spre largimea raiului
si sa ne aratam mostenitori ai vietii.
Ca uniti in mod nedespartit cu Dumnezeu si cu toti sfintii
in Hristos, Unul Nascut Fiu si Dumnezeu Cuvantul,
impreuna cu Duhul dumnezeiesc,
sa fim ai Sfintei Treimi,
acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

• « Inapoi
• Inainte »