Ca nu e de dorit si de poftit decat dumnezeirea, de care cel ce s-a impartasit, s-a facut partas de toate bunatatile

e este existenta ascunsa intregii zidiri
si care e lumina spirituala care nu e vazuta de nimeni
si care e bogatia cea mare, pe care n-a putut s-o afle
sau s-o posede cu totul cineva in lume ?
Ea este de fapt tuturor de nesesizat si neincaputa in lume,
dar mai dorita si mai poftita decat toata lumea,
intrucat Dumnezeu depaseste cele vazute pe care le-a creat El insusi.
Prin aceasta sunt ranit de iubirea lui
si intrucat nu mi se face vazut,
cugetarea mea se usuca,
imi arde mintea si inima si suspin.
Umblu si caut cu aprindere ici si colo
si nicaieri pe Cel iubit de sufletul meu.
Privesc adesea imprejur ca sa vad pe Doritul meu
si Acela ca nevazut, nu se arata nicidecum.
Dar cand incep sa plang ca un lipsit de nadejde,
atunci se face vazut si ma vede. Cel ce vede toate.
Atunci sunt uimit, minunandu-ma de bunul chip al frumusetii Lui
si ca, deschizand cerurile, Ziditorul s-a aplecat
si mi-a daruit slava negraita si minunata.
Si cine va ajunge mai aproape de El,
sau cum va fi urcat altul spre nemasurata inaltime ?
Cugetand eu, El se afla inauntrul meu,
stralucind inauntrul ticaloasei mele inimi,
invaluindu-ma din toate partile de o stralucire nemuritoare
si luminand toate madularele mele cu razele Lui.
Patrunzandu-ma intreg, ma imbratiseaza intreg,
se da pe Sine intreg mie, nevrednicului,
si sunt umplut de iubirea si de frumusetea Lui
si ma umplu de dulceata dumnezeirii.
Ma impartasesc de lumina, particip si la slava
si-mi lumineaza fata, ca si a Celui Iubit al meu.
Si toate madularele mele se fac purtatoare de lumina.
Devin atunci mai frumos ca cei frumosi,
mai bogat decat cei bogati, mai puternic ca toti cei puternici ;
sunt mai puternic si mai mare decat imparatii
si mai cinstit decat toate cele ce se vad,
nu numaidecat pamantul si cele de pe pamant,
ci si decat cerul si toate cele din cer,
avand pe Ziditorul tuturor,
Caruia se cuvine slava si cinstea in veci. Amin
Carti Ortodoxe

Cuprins