Cel ce s-a facut partas de sfantul duh, fiind rapit de lumina lui, e ridicat deasupra tuturor patimilor, nemaifiind vatamat de apropierea lor

ai, Dumnezeule, Doamne, Atotiitorule!
Cine se va satura de frumusetea Ta nevazuta,
Cine se va umple de necuprinderea Ta?
Cine va umbla cu vrednicie pe calea poruncilor Tale
si va vedea lumina fetei Tale,
cea mare, minunata, neincaputa
in lumea aceasta grea si intunecoasa,
care scoate din lume pe cel ce o vede cu trupul, o, taina negraita!
Cine e cel ce a trecut zidul trupului sau?
Cine, e cel ce a strabatut intunericul stricaciunii
si s-a ascuns, parasind toata lumea?
Vai, cat e de mare putinatatea cunostintei si a cuvintelor!
Caci unde s-a ascuns cel ce a trecut peste lume
si a ajuns afara de toate, cate le vede?
Spune-mi intelepciune neputincioasa a inteleptilor,
ca sa nu spun innebunita de Dumnezeu,
cum zice Pavel si orice rob al lui Dumnezeu (I Cor. I, 19-20).
Acesta fiind "barbatul dorintelor Duhului" (Dan. IX, 2.3),
acesta fiind cel ce prin trup se apropie de trupuri,
poate fi sfant prin duh.
Caci cel ajuns afara de lume si de aceste trupuri
nu mai are nici pofta patimii trupesti,
ci o anumita nepatimite.
Iar cel ce o iubeste pe aceasta
si-a castigat din iubirea ei viata.
Si daca il vezi lucrand fara grija de a se face aratos,
ca si cand ar porni la fapte fara sa se gandeasca prea mult,
cunoaste ca o face aceasta in trup mort.
Nu zic fara suflet, prin care e miscat,
ci fara o pofta rea.
Caci placerea bunei nepatimiri
si lumina ce ma imbratiseaza. din ea in chip negrait,
imi rapeste toata mintea ridicand-o deasupra ei
si o tine goala cu o mana nemateriala
si nu ma lasa sa cad din iubirea Lui
sau sa cuget vreun gand al impatimirii.
Ci ma saruta neincetat
si dorul imi arde sufletul
si nu este in mine alta simtire.
Caci, asa cum, painea e mai curatita de fum,
cu atat e mai pretuita si mai dulce,
la fel cu atat sunt cele de sus
neasemanat mai presus de cele de jos, celor cu gustul bun.
Rusineaza-te deci, intelepciune a .inteleptilor,
lipsita de cunostinta adevarata
Caci simplitatea cuvintelor noastre
a dobandit cu lucrul intelepciunea adevarata,
apropiindu-se de Dumnezeu si inchinandu-I-se.
E un fapt din care ni se da intelepciunea vietii,
prin care suntem creati din nou, sau indumnezeiti.
privind pe Dumnezeu in vecii vecilor
Carti Ortodoxe

Cuprins