13.OCHII

• « Inapoi
• Inainte »

Esti ceea ce iubesti sa privesti. Daca iti place sa privesti la lucruri bune, ziditoare, de folos si stii la o adica sa-ti feresti privirea de cele vatamatoare, esti un intelept. Daca, la polul opus, ochii privesc desfranari, impreunari de tot felul, cuvinte scrise cu dulceata dar si cu viclesug, frumusete straina, atunci te vei face de bunavoie daramator al templului sufletului tau.

Daca am putea macar o farama din invataturile apostolilor sa punem la inima, mult ne-ar folosi. Cu intelepciune de la Duhul Sfant, Apostolul Pavel, dumnezeiesc parinte al neamurilor, a cunoscut neputinta omului de a se feri de pacat, de slabiciuni inerente, si tot el ne-a dat remedii, adevarate retete de salvare a sufletelor (vezi Epistolele sale).

Orice alt madular, orice alt organ al trupului nostru uita dupa un timp necuratia, starea de cadere. Mirosul trece mai greu, pipaitul nu o sa-l simti in palme dupa un timp, gustul trece cel mai repede, cele auzite vor fi si ele uitate relativ repede. Ochii insa, vazul, in general, ne dau razboi. Porti cu tine o imagine chiar zeci de ani si observi ca nu te paraseste. Asta pentru ca ochii sunt fereastra direct catre inima. Daca ti-ai deschis fereastra spre lucruri necuviincioase, atunci automat ochii tai iti vor rani inima. Daca ti-ai deschis inima spre lucruri de folos, atunci inima ta se va hrani cu dulceata duhovniceasca.

Chiar si unii oameni casatoriti privesc la poze indecente ale corespondentilor de pe Internet sau la filme vulgare in care oamenii se impreuneaza mai ceva ca animalele. E de mirare cum acesti oameni mai au indrazneala sa priveasca in ochii sotiei sau ai copiilor dupa ce au privit la astfel de obscenitati! Mare lucru este sa privim la lucrurile bune. Cugetarea la zidirea lui Dumnezeu, asa cum ne invata unul dintre cei mai desavarsiti parinti ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Vasile, este o scoala a marii intelepciuni. Cand privesti cu admiratie natura, cerul, stelele, intocmirea vazduhului, fenomenele naturii, formele de relief, atunci dai slava Creatorului, e ca si cum te-ai ruga fara cuvinte.

Deci se poate sa privim si la lucruri bune, nu numai la cele care ne imping spre iad.

Daca nu ar fi inteles gravitatea caderii prin ochi, Marele Vasile nu ar fi separat altarul bisericii de adunarea de credinciosi. Cum aflam din viata Sfantului, s-a facut aceasta pentru ca un diacon privea cu ochi poftitori spre o femeie.

Un alt semn al importantei ochilor in razboirea cu noi, cu lumea si cu ispitirile este dat de prezenta in mii de locuri a cuvantului ochi in Sfanta Scriptura. Greu de numarat fiind de cate ori apare cuvantul ochi in textul biblic, folosindu-se de el, Dumnezeu vrea sa ne deschida mintea sa sesizam cat de grea este caderea prin ochi.

Mantuitorul Hristos a vindecat surzi dar si orbi, nu pentru ca a fost un posesor de bioenergie, nu pentru ca a fost vraci sau terapeut. Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos a vindecat surzi si orbi ca sa intelegem ca deschiderea ochilor nostri sufletesti si auzirea glasului lui Dumnezeu sunt mult mai importante. Se arata fara preget in Sfanta Traditie ca este de preferat sa ai o neputinta fizica decat sa risti mantuirea sufletului tau. Pentru a indeparta o ispita, o mucenita a lui Hristos si-a scos ochii (precum a facut si un argintar), iar dupa acest gest, marturisind prin fapta cuvantul Evangheliei, a putut muta munti din loc la propriu si savarsi prealaudate minuni.

Putini oameni iau astazi aminte la cuvantul dumnezeiesc din Evanghelie care ne atentioneaza ca ar fi mai bine sa ne ciuntim madularele pamantesti decat sa dobandim focurile ceresti. Tot mai multi, in frunte cu mine, ne hranim ochii cu multa dulceata fara ca macar sa rosim de multimea si duhoarea pacatului care se asterne in noi si in fata ochilor. Pacatul cu ochii intra direct in inima, iar in inima noastra locul de frunte trebuie sa-L aiba Hristos.

Declaratia unui medic roman din Directia de Sanatate Publica vine sa reliefeze ce efect are calculatorul asupra organismului si in special asupra ochilor. Petrecand mult timp in fata calculatorului, cei mai afectati sunt ochii. Alte simptome: gatul intepenit, vederea incetosata, dureri de degete si de incheieturi. Bine ar fi sa nu dam vina pe calculator neaparat, ci mai mult pe inconstienta celor care lucreaza intr-un astfel de mediu. La asaltul asupra ochilor se mai adauga, dupa ore prelungite de Internet, si senzatia de nisip in ochi, dureri in zona cervicala si lombara. Mai expusi la agresiunea asupra ochilor sunt cei care lucreaza in programare, stocari de date, editare, grafica pe calculator.

Sunt si persoane care nu resimt tulburarile amintite, dar procentul celor care acuza dureri de coloana si tulburari de vedere este mare. Medicii recomanda maxim sase ore de lucru pe zi pentru cei care sunt angajati in domeniu, cu dese controale medicale, cu pauze de zece minute la fiecare ora. Purtarea unor ochelari protectori devine aproape obligatorie. Iata cateva remedii a ceea ce generic poate fi numit "raul de calculator": plimbarile in natura sau chiar plimbari scurte in camera de lucru, desprinderea din cand in cand a vederii de ecranul computerului, indreptarea coloanei vertebrale, abordarea unei pozitii corecte.

Nu sunt putini cei care dupa lucru prelungit la calculator trec la inghitirea nerecomandata a unor antiinflamatoare, medicamente ce de multe ori diminueaza simptomele, in special durerile, dar nu trateaza cauza.

A ne proteja sanatatea, in general, si sanatatea ochilor nostri, in special, este un lucru de bun simt, despre care ar trebui sa avem cunostinta toti oamenii.

Dumnezeu a stiut din vesnicie caderea oamenilor, de aceea ne-a lasat prin profeti si prooroci cuvant de invatatura valabil pana la sfarsitul veacurilor.

Riscul in a ne pierde echilibrul interior, sanatatea, conditia umana si mantuirea a fost evaluat in urma cu mii de ani . Privitul femeii straine este o boala pentru suflet, care a rapit si oameni tari in Duh sau intelepciune (si-i amintesc in treacat pe David si Solomon, care au cazut amandoi prin femei; unul a pierdut harul dumnezeiesc, celalalt, poftind la desfranare, a cazut in idolatrie).

Ochii celor mandri le sunt arma impotriva, ceea ce demonstreaza ca, spre deosebire de alte pacate, pacatul prin ochi are repercusiuni atat in viata pamanteasca, cat si in cea vesnica. Urat este sa privim lucruri desfranate si necuviincioase, ca mai apoi sa ne apropiem sa privim chipul nevinovat al Maicii Domnului. Daca fata de oameni capatam indrazneala, cum oare vom avea curaj sa ii cerem ceva Maicii Domnului dupa ce am savarsit pacatul cu ochii?

Plecati privirea cand sunteti in fata icoanelor Maicii Domnului, voi, cei care ati pacatuit, in frunte cu mine!

Pentru ca daca ai privit atatea chipuri patimase, pacatuind in sinea ta, cum poti afirma ca, privind cel mai sincer, cel mai curat, cel mai desavarsit chip de femeie, cel al Maicii Domnului, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, poti pastra curatenia gandului tau? La fel se intampla cu femeile care au desfranat si au poftit cu ochii. Mai au ele indrazneala sa priveasca spre chipul Mantuitorului Hristos?

Indrazniti, Eu am biruit lumea! - ne spune Mantuitorul. Dar pentru asta e necesar sa fi varsat macar o singura lacrima pentru amarul pacatelor noastre.

Sa nu ne treaca nici macar o clipa prin cap ca Dumnezeu are lucruri mai importante de facut decat sa ne masoare noua pacatele cu ochii!

Dumnezeu este Atoatevazator si, prin urmare, ceea ce vom vedea cu ochii nostri si vom pune la suflet, acelasi lucru Il va vedea si Creatorul .

Ochii lui Dumnezeu nu sunt ca ai oamenilor, care, daca vad un chip frumos, se robesc si se imbata cu ideea ca purtatorul acelui chip trebuie sa aiba si o inima buna. Oamenii nu pot vedea inima si intentiile viitoare ale omului, oricat s-ar chinui. Dumnezeu vede direct in inima si in rarunchii nostri.

Ba inca suntem rusinati de animale pentru neputinta de a vedea. Delfinii, dupa cum o arata un experiment recent, pot "vedea" anumite obiecte, chiar daca obiectele sunt intr-o lada. Pronia divina le permite delfinilor ca, printr-un sistem natural de ultrasunete, aceste animale sa "vada" prin peretii unei epave sau ai unei lazi obiectele care se afla in interior. Prin urmare, ceea ce pentru om apare ca o simpla lada, pentru delfin apare ca o lada care contine ceva.

Neputinta omului este evidenta si ma intreb firesc: daca noi nu putem avea agerimea vederii unui animal, cum de avem indrazneala sa cerem sa vedem ingeri, minuni, fata lui Dumnezeu, ca mai apoi sa credem? Putem noi oare sa vedem lucruri ceresti atata vreme cat nici lucrurile pamantesti nu le vedem decat partial?

Ochii, mai mult decat gura, mainile pacatoase sau urechea care pofteste barfe, mai mult decat narile care vor mirosuri imbatatoare, au puterea de a ne trage spre partea intunericului. Ochii sunt expresia si lumina sufletului. Daca pacatuiesti cu ochii, cum fac multi dintre posesorii de computere, faci pacat si cu trupul si cu sufletul.

Si trupul si sufletul ne vor fi judecate dupa dreptatea dumnezeiasca pentru toate cate le-am vazut sau am poftit prin ochi.

Sunt multe lucruri pe care putem sa le iubim. Sa iubim sanatatea si chibzuinta, ca sa putem rezista in valtoarea aceasta cotidiana care ne trage spre pacat. Sa iubim sfatul bun al medicilor care se ingrijesc de ochii nostri, aceste organe atat de importante pentru noi. Iubeste sa Il urmezi pe Dumnezeu si sa mai cobori si in inima omului, sa nu mai judeci mereu dupa chip si aspect. Iubeste povata dumnezeiestilor Scripturi, dar si certarea din acestea, caci mai bine este sa fii certat, batut, umilit, orb, surd si mut aici pe pamant si sa petreci mai apoi cu sfintii, decat sa fii aici un rege desfranat si alintat cu toate placerile, dar dincolo sa cunosti viermele cel neadormit si chinurile necuratilor diavoli.

• « Inapoi
• Inainte »