14.PACATUL

• « Inapoi
• Inainte »

A vorbi despre pacat unui necredincios este ca si cum i-ai explica matematici superioare unuia care nu cunoaste nici cifrele. Totusi, acest capitol am sa-l dedic pacatelor care deriva din folosirea Internetului si a computerelor, indraznind sa sper ca altii, constientizandu-le mai bine decat mine, se vor feri de ele cu prevedere si intelepciune. In acest demers, pentru ca eu sunt un nepriceput, ma voi folosi de o inventariere a pacatelor intocmita de un prolific scriitor bisericesc, parintele Nicodim Mandita .

Cuvintele de hula, injuraturile, vorbele prin care asupresti pe cineva Il intristeaza pe Duhul Sfant. Acesta, care ne-a fost daruit cu asa mare bucurie de catre Dumnezeu la Sfanta Taina a Botezului, pleaca de la noi. Ori fara pronie dumnezeiasca esti ca un vas care pluteste in deriva. De-ar fi vasul si de aur, daca zace pe fundul oceanului intr-un loc in care nu il poate afla nimeni, nu mai are nici o valoare.

Asa este si cu cei care umbla cu vorba rea, cu hula, ponegrirea, barfa, clevetirea.

Trebuie sa recunoastem ca relatiile pe Internet nu sunt numai lapte si miere, ba dimpotriva, unii gasesc un mod de "a se distra" defaimand, batjocorind, vorbind de rau. Clericii sunt persiflati, bancurile si anecdotele sunt la ele acasa.

O alta fapta urata este de a uita de Dumnezeu, de Cel Care ne-a facut. Cum putem sa numim pe cineva "Tata", asa cum facem cand zicem rugaciunea domneasca, daca pe Tatal nostru cel ceresc Il ignoram, nu-I aratam dragostea care I se cuvine si respectul cu care Ii suntem datori? E chiar trist sa constati ca unii se dedica in totalitate pasiunilor, apucaturilor, relelor, tabieturilor, faradelegilor si nici macar dupa ce au facut pacatul nu-si amintesc de Dumnezeu. Fara indoiala ca vom da socoteala si pentru administrarea paguboasa a timpului nostru. Caci Dumnezeu, care a sadit urechea, toate le aude. El, care a facut si ochiul, toate le vede.

Privitul la obscenitati, chiar fara a pacatui mai apoi cu trupul, este de asemenea un pacat foarte mare. Privelistile pacatoase, materialele pornografice, bancurile, jocurile de distractie il rapun pe om, oricat s-ar crede de tare in virtute. Cum sa faci din trupul tau templu al Duhului Sfant daca nu ai fundament, daca materialul de constructie sunt pozele nud, daca rugaciunea ta este rasul nebunesc, daca in loc sa ajuti un sarac, un napastuit, iti dai banii si-ti vinzi sufletul la jocuri?

Multi au o asa temeritate pe Internet, de te si miri. Obtin cu rapiditate cele ce-si doresc, stiu sa vorbeasca in limbajul cifrat al internautilor, negociaza, trateaza, schimba, corup, persifleaza, descarca, informeaza, dezinformeaza, capteaza. Acestia nu sunt decat niste "printi ai intunericului". Cei ce cauta sa placa mult oamenilor, fara sa le pese daca sunt placuti lui Dumnezeu, vor da pana la urma seama de faptele bune pe care ar fi putut sa le faca, dar nu le-au facut, din trufie, semetie, mandrie efemera .

Dupa pacatul facut cu pofta si intinarea ochilor, daca urmeaza pacatele trupesti, atunci te faci precum slujitorii la idoli. Ai curvit, ai preacurvit, te-ai maniat, ai asuprit, ai ras fara socoteala, ai batjocorit , ai facut petreceri desantate, ospete, betii ingrozitoare, ai injurat, ai fumat si ai cantat melodii curvesti, atunci I-ai intors spatele lui Dumnezeu! Iar acela care indrazneste sa-I intoarca spatele este inchinator la idoli.

"Asa sunt vremurile", isi gasesc scuze multi. Oamenii se inchina astazi vinului, trupurilor frumoase si aratoase, cuvintelor obscene, tigarii, calculatorului si multor altor "semizei" care au bagat atatia oameni in iad.

Internetul este de asemenea o Mecca - un loc de pelerinaj idolatru - a celor ce vor sa-si vada ursita. Aici se consulta horoscoape, astrograme, prognoze si ghicitori. Inveti aproape totul despre magia alba, magia neagra, descantec, blestem, farmece si multe alte lucruri care innegresc sufletul. De prisos sa spun ca alunecarea spre vraji, ghicit, farmece si alte blestematii este pacat, caci se vede cu ochiul liber cat prapad fac blestemele si vrajile, chiar in zilele pe care le traversam, ca un ecou la cele ce s-au intamplat cu mii de ani in urma si s-au consemnat de autorii insuflati de Duhul Sfant ai Vechiului Testament. Ghicitorii, vrajitorii si inchinatorii la idoli au sfarsit prost inca din viata pamanteasca, cum a fost, de exemplu, la trecerea prin cutit a proorocilor idolatri in vremea Sfantului Ilie . De aceea, nu e greu sa conchizi ca pedeapsa lor va continua si in vesnicie. Cand te inchini la fiii gheenei, fermecatori, oracole, vrajitori, esti asemenea lor si nu vei sti niciodata cand te va ajunge mania cu dreptate a lui Dumnezeu!

Pacatul este si mai rau cu cat angreneaza mai multe persoane. Multi profita de naivitatea, lipsa de experienta sau maturitate a altora, si ii imping la pacate. Amagirea aproapelui, farsa, coruperea, racolarea, punerea ca martor stramb sunt doar cateva forme diabolice in a-i antrena si pe altii in acest dans prin mocirle care este navigatul pe Internet.

Copiii sunt victime sigure ale Internetului pentru ca prin acesta gasesc un loc in care fantezia lor debordanta poate sa prinda aripi si contur. Copilul care depaseste insa masura intra pe site-uri ce nu ii sunt permise, fura, sta ore nenumarate in fata ecranului calculatorului, nu are limite de bun simt, va deveni necinstitor de parinti. Neascultarea constituie un pacat grosolan.

La fel cum in boala, necazuri sau in alte tulburari si necazuri trebuie sa fii alaturi de parintii tai, tot asa trebuie ca in orice moment al vietii sa te faci cinstitor al celor ce ti-au dat viata. Cine alege razvratirea Il provoaca la razboi pe Dumnezeu, asa ca mai inteleapta este ascultarea.

Inselaciunea pe Internet - prin speculatii, rapire de averi, furt de parole si bani - constituie o metoda de a ne necinsti fratele si a ne arata neiubitori si nemilosi. Daca grairea de rau a fratelui este considerata ucidere, cum oare sa fie considerata rapirea averii celui de langa tine?

Banii pe care i-ai castigat on-line la jocuri de noroc gen Casino sau la mai stiu eu ce intreceri pacatoase sunt bani castigati cu viclesug si vei fi certat ca, in loc sa nadajduiesti in pronia dumnezeiasca, te-ai increzut in noroc, sort sau intamplare. Cu banii acestia, chiar biserici de vei ridica, nu vei fi sigur ca ai un loc acolo unde pururea petrec sfintii - in imparatia cea vesnica.

De nu ai ascultat de parintii care te-au invatat de bine, de nu ai ascultat de glasul constiintei care este sadit in fiecare om, de nu ai oprit la timp nelegiuirile care ti se propun la tot pasul pe Internet, te vei face fiu al neascultarii si vei raspunde pentru schimbarea destinului tau in rau, caci Dumnezeu nu a facut sfinti dintre razvratiti, mandri si neascultatori, ci dintre cei smeriti, umili si ascultatori. Si razvratitii nu au ajuns la sfintenie decat dupa ce s-au pocait cu zdrobire de inima.

Ti se poate intampla ca, fiind lucrator in domeniu, sa accesezi din intamplare si un site vatamator. Unii poate sa fi gresit o data, de doua ori, de sapte ori. Sa nu uitam ca Dumnezeu este bun si indurator. Una este cand ti-ai intinat privirea cu scene imorale, nuduri si blestematii o data, alta este cand faci din accesarea unor site-uri nesanatoase patima. Vei raspunde pentru atatarea de unul singur a poftelor dintre cele mai josnice si vei fi facut de ocara si de rusine de multe dintre animalele care nu au aceste instincte grosolane. Chiar si seminudul, pe care il afiseaza unele femei in discutii pe chat, aratandu-se in fata unei minuscule camere de vederi cu parti intime, la vedere, poate fi considerat pornografie. Tot ceea ce serveste desfranarii este pacat. Pacatul repetat este intaratarea maniei lui Dumnezeu, care este bun, dar este si drept.

Rasfoirea revistelor erotice, privitul pe furis in camere video care spioneaza pe la toalete, folosirea unor obiecte care sugereaza sau amintesc de impreunare, apropoul sexual, propunerile indecente nu sunt fapte care sa poata fi trecute cu vederea de Dumnezeu. Mai ales pe Internet se face un amestec sodomo-gomorist de relatii dubioase, adulterine sau incestuoase, fara precedent.

Rare sunt cazurile in care pe Internet iau legatura rudele separate de o mare distanta sau in care sotii isi arata dragostea atunci cand sunt departe unul de celalalt. In rest, multe dintre relatii sunt unele "vinovate".

Nu cu multa vreme in urma a facut valva cazul unei adolescente din America in varsta de 13 ani care a plecat de la parinti, fara sa le dea de veste, ca sa se marite cu "iubitul ei" de pe Internet, un marinar cu peste douazeci de ani mai in varsta. Unii oameni de-abia rabda sa auda sau sa vada astfel de lucruri, dar Dumnezeu, care este reversul pacatului, ce atitudine sa aiba?

Privitul fetei straine cu ganduri necurate, cu aprinderea poftei, sunt paguba pentru suflet si la fel cum "un cariu" mic strica o mobila mare, la fel se vor surpa si cele din care suntem alcatuiti noi, oamenii.

Sminteala - pacatul la care ii indemnam pe altii - este de asemenea o fapta de rusine, caci daca te simti in cadere, prietene, de ce oare vrei sa mai cada si altii? Nu ti-e tie destul ca Il manii pe Dumnezeu, vrei sa te faci in toate calcator de cele sfinte?! Mantuitorul ne-a dat o pilda nemaipomenita, spunandu-ne ca cine il va sminti pe cel mai mic, acel lucru ii va fi spre piere. Cine sa fie cel mai mic? Cel scund? Sluga? Cel mai mic este cel pe care tu il consideri mai pacatos ca tine si ti se pare ca daca l-ai sfatuit sa faca pacat nu ai facut nimic rau, caci tot este pacatos. Lumea, cand vede un om ranit, degraba se porneste si se strange sa-i dea ajutor; il panseaza, il duc la spital. Nu se strange ca sa-l omoare. Pacatul pe care cineva l-a facut cu sfatuire este jumatate al celui care a dat sfatul.

Rapirea sufletelor care intra in alcatuirea Bisericii Ortodoxe este un pacat greu. Si aceasta se face prin indemnarea aproapelui la pacat, la orgii, la ospete desantate, la jocuri de noroc, la curvie, la purtarea unor haine indecente, la furt si la alte blestematii atat de la indemana pe Internet.

E datoria ta de crestin ca atunci cand cineva sta pe langa tine si vorbeste pe cineva de rau sau ti-a cerut parerea, intr-o corespondenta prin e-mail, despre cineva care poate fi usor barfit sa mustri, nu sa taci, nici sa aprobi, nici nimic! Ori lauzi persoana care intra in vizorul clevetitorului, ori mustri cu blandete acolo unde vezi ca sta sa infloreasca pacatul.

Minciuna, para, fanteziile bolnavicioase, siretenia, lingusirea, vorba cu dulceata spre a obtine desfranarea, nesinceritatea, folosirea vorbelor cu doua sensuri, aluziile sexuale, fagaduintele nerespectate, nestatornicia sunt de asemenea fiice spurcate ale patimii multora dintre cei care iubesc aceasta inselatoare arma de distrugere care este Internetul.

Nu poate nimeni sa numere cate cuvinte s-au rostit sau se vor rosti de acum incolo pe Internet, pentru ca mult mai usor ar fi sa numeri fire de nisip pe o plaja. Asta este o certitudine. Dar la fel de mare certitudine este ca nu toate cuvintele ce se rostesc servesc dreptatii, adevarului si iubirii cuviincioase, ci mai degraba sunt cuvinte care ne grabesc caderea, ba mai mult, ne-o parafeaza, ne-o stampileaza.

Am aratat cu cateva capitole in urma ca tehnica actuala permite stocarea cuvintelor noastre, dar, mai presus de asta, daca Dumnezeu vrea, cuvantul pe care l-ai rostit este vesnic si, dupa caz, aduce bucuria vesnica sau caderea definitiva.

Ignorarea poruncilor din Sfanta Scriptura este iar o mare durere a noastra, a tuturor. Ni se pare noua ca nu avem nevoie de Lege. Ba mai mult, spunem si despre legile omenesti ca sunt facute ca sa fie incalcate. Vigilenta unei instante omenesti poate fi pacalita, dar instanta dumnezeiasca nu va gresi in vecii vecilor. Faptele noastre ne sunt martori nemincinosi. A nu-L iubi pe Dumnezeu, a te inchina la idoli, a pune cuvantul rau in dreptul celor sfinte, a nu merge la biserica, indiferenta fata de parinti, ura fata de aproapele, patima desfranarii, furtul, marturia stramba, pofta asupra celor ce nu sunt ale tale nu sunt oare lucruri care se intalnesc si care din nefericire sunt din ce mai prezente in viata noastra? Ba unii glumesc, ii defaima pe clerici si hulesc chiar persoanele Sfintei Treimi. Amar le va fi acestora, caci, facand aceasta, glumesc cu locul lor in vesnicia bucuriei sau in cea a iadului. Glumind, persifland, satirizand Legea sau cele dumnezeiesti, nu vei sti nici pe patul de moarte si nici facand mii de fapte bune daca vei avea o soarta buna la despartirea sufletului de trup. De ce? Pentru ca ti-a placut gluma si toata viata te-ai plimbat de buna voie intre rai si iad fara sa-ti pese. Pe scurt, ai lucrat la doi stapani.

O parte buna a Internetului este aceea ca poate cu viteze uimitoare sa stranga bani pentru nevoiasi, sinistrati, oameni aflati in nevoie, care au nevoie de sprijin sau de o operatie costisitoare. Sa facem milostenie si sa ajutam fara sa ne uitam ca e de alt neam, de alta etnie, pacatos sau nepacatos! Adevarata dragoste de oameni este cand iti rupi de la gura. Salut aceasta tehnica de a ajuta oamenii intr-un mod rapid si eficient, dar nu pot sa nu semnalez si faptul ca exista o multime de sarlatani care se folosesc de o astfel de oportunitate; recent a fost facut public un caz in care o familie solicita pe Internet 11 milioane de dolari pentru o operatie de cord necesara fiului lor, fiu care nu exista.

De aceea este bine sa ai credinta si dragoste catre Sfanta Treime, pentru ca vei sti intotdeauna ce este bine sa faci si ce nu! Dumnezeu este sfatul cel bun si cel intelept. Daca esti nehotarat asupra unui lucru important, Il poti intreba pe Dumnezeu ce e bine sa faci. Daca te crezi nevrednic sa afli un raspuns de la Creator, intreaba-ti preotul duhovnic. Daca nu poti ajunge la el, intreaba-ti constiinta. Daca nici constiinta nu-ti da raspunsul, intreaba-ti inima. Undeva trebuie sa fie raspunsul daca ai credinta!

Si nu te mira ca, daca raspunsul te framanta, Dumnezeu ti-l trimite. Inima ta, constiinta, sfatul luminat al preotului sunt toate glasul lui Dumnezeu, pe care, in valtoarea asta cotidiana, uitam cu nerusinare sa il ascultam, punand, cum spuneam si mai devreme, scuza inaintea pacatului.

Iscoditul, spionajul, voyeurismul, furtul de parole, spargerea unor banci de credite, folosirea unor identitati false, violarea intimitatii si a confidentialitatii sunt practici obisnuite ale internautilor. Toate acestea poarta stampila pacatului greu.

Fortele raului se lasa invinse si-si recunosc neputinta in fata lui Dumnezeu (ex. legiunea de demoni a cerut permisiunea sa intre in turma de porci), noi insa, prin vicleniile noastre, ne facem mai rai decat necuratii. Cand inseli, furi, spionezi, poftesti ce nu este al tau, pacatuiesti intreit, pentru ca uiti de Dumnezeu, de aproapele si de tine insuti.

Unii pe Internet se numesc amanti, gigolo sau fante. Un nume reprezinta o sentinta. Singularitatea trufasa, ciudatenia, emfaza, vorba batjocoritoare sunt lucruri pe care lumea le uraste. Multi dintre acesti ciudati si trufasi amanti sau desfranate sunt urati de societate, indepartati, alungati, chiar pedepsiti de lege. Asa stand lucrurile, cum ar putea acestia sa cugete macar o secunda ca Ii pot fi dragi lui Dumnezeu? Taina dragostei dintre Dumnezeu si om nu o stie nimeni, caci Hristos este Cel care a scapat-o de la moarte pe desfranata ce trebuia omorata cu pietre. Nu trebuie insa sa ne culcam pe o ureche.

Increderea exagerata in mila lui Dumnezeu dupa ce am pacatuit indelung constituie ea insasi un pacat. In definitiv, a te prostitua inseamna a te indulci fata de oameni si a te impietri fata de Dumnezeu.

Unii dintre cei de pe Internet se dau destepti, savanti, atoatestiutori, dau sfaturi, consiliaza, mediaza. Tot pe Internet poti procura o diploma universitara pe care unii se chinuie sa o obtina dupa multi ani de studii si cu mari greutati. Prin urmare, se crede ca omul isi poate procura desteptaciune, inteligenta sau chiar grade universitare.

Dintr-o data, cel care primeste o astfel de diploma devine mai trufas, mai semet, pentru ca i se pare de acum ca este cineva. A te socoti peste ceilalti cu desteptaciunea si a grai desertaciuni, a vana umbre, asa cum fac vanatorii de diplome, grade si titluri sunt lucruri de care ar trebui, ca oameni, in primul rand, sa ne rusinam. Neputintele omului ies la iveala asa cum se separa untdelemnul de apa. Sinceritatea fata de oameni este o virtute, sinceritatea in relatia cu Dumnezeu este deja rugaciune.

L-ati vazut cumva pe Mantuitorul impodobindu-Se cu titluri, glorie si slava lumeasca? Nicidecum! Ba chiar ii admonesta pe cei care aveau intentia sa-L linguseasca. Le spunea: Pentru ce Ma numesti Rabi?, sau Pentru ce-Mi zici Invatatorule bun?

Gloria lumeasca doboara slava cereasca. Nu alerga dupa marire, ca sa nu fii coborat, ci alearga dupa smerenie, dupa a fi cel mai mic, care slujeste tuturor, ca sa urci continuu .

Mandria, imbracarea cu slava desarta se face dupa moda lumii noi, cu o asa zisa adaptare la cerintele vremii. Dar mandria e mai veche in statul de plata ca pacat decat oricare alt pacat. Caci din mandrie o parte din ingerii lui Dumnezeu s-au facut de bunavoie intunecati. Din mandrie au cazut Adam si Eva. Mandria este inainte-mergatoarea desfraului.

Foamea de bani e vecina cu foamea de glorie, si e la fel de daunatoare. Dorind mai multi bani, este posibil sa-i obtii, dar trebuie sa faci distinctia ca daca pana intr-un punct ai fost deasupra, adica tu ai cheltuit banii, peste o vreme rolurile se vor inversa si banii te vor cheltui pe tine.

De am avea credinta si parerea de rau a talharului de pe cruce, am dori ca singurul lucru pe care sa-l putem "fura" sa fie mantuirea, asa cum a facut-o acela, strigand cu pocainta. De ar fi mantuirea, cand vine vorba de agoniseli, singura noastra dorinta, mult I-am placea lui Dumnezeu! Dar noi continuam sa fim lacomi de averi, zgarciti. Facem garduri inalte la curti si punem caini mari sa le pazeasca, suntem nemilostivi si neinduratori. Goana dupa avutii pe Internet este una nebuna si o realitate care are suport. Furtul este si el ceva obisnuit .

Poate sunt unii care dupa ce fura, insala sau talharesc vin la cainta cea adevarata si varsa o lacrima pentru pacatul lor. Nu stim multe despre mantuirea acestora, dar stim ca daca esti sluga Internetului si vrei sa petreci si cu Dumnezeu, acest lucru nu este posibil pentru ca este slujire la doi stapani. Doi stapani rar sunt la fel, si pentru o fapta rea chiar de unul iti va da iertarea, celalalt te va bate.

Injuratura, folosirea vorbelor spurcate, glumele curvesti, dracuitul sunt un mod de a da tribut necuratului, un fel de "rugaciune a pacatosului". La aceasta forma de tribut ti se raspunde cu aceleasi cuvinte, daca nu chiar cu unele mai violente, sau poti fi chiar batut. La rugaciunea cea buna, cea in Duh si adevar, Dumnezeu nu va ezita sa coboare daruri mari peste cel care se roaga cu credinta.

Necuratii au lacasuri de inchinare din cele mai vechi timpuri. In Biserica in care Cap este Hristos, avem fumul cel bun - arderile de tamaie; vorbirea cea buna - rugaciunea; Sfanta Liturghie cu vinul cel bun - Sfanta Impartasanie. La lacasul intunecatilor, care este carciuma, avem de asemenea fum, vorba si vin. In orice carciuma avem fumul pacatoaselor tigari, vorbirea cea rea - clevetirea - si vinul cel ucigator. In general, ce este fara masura este daunator.

Carciuma este doar un locas "de inchinare", dar Internetul este un adevarat templu, care uneste multe rele, este capiste idoleasca.

Caci spune-mi, in timp ce-ti satisfaci instinctele de tot felul, nu cumva, liber simtindu-te, poti sa ai cu tine si carciuma? Sigur ca utilizatorul calculatorului poate si fuma, desfrana si consuma alcool sau chiar substante interzise, chiar acolo, in fata ecranului.

Corespondenta cu scopul desfranarii este un pacat pentru multe motive. Unul ar fi ca se strica de obicei caminele si familiile. Vazand pe cineva mai aratos pe Internet si mai dornic de desfranare, nu cumva ti se va parea ca nu te impaci bine cu partenerul de viata? Nu cumva se vor atata in tine poftele josnice? Pana la adulter mai ramane un pas. Violurile, raporturile sexuale cu minori, sodomia, gomoria si alte rele, care sunt pacate de moarte, pot pleca de la o banala si aparent nevinovata corespondenta.

Nesocotirea sfatului cel bun dat de parinti sau de sfintele fete ale Bisericii reprezinta de asemenea un mare prilej de cadere. Cine asculta de clerici, de ierarhi, asculta de Dumnezeu, si nu o spun eu, ci o spune Sfantul Ignatie, cel care a sfarsit ca martir al lui Hristos, mancat de fiare, intr-o arena de circ. (Asa mare daruire a avut Sfantul Ignatie cand s-a dus la moarte pentru credinta in Hristos, incat i-a rugat pe ai sai: "Fratilor, lasati-ma sa fiu mancare fiarelor!")

In valtoarea acesta a pacatelor la care ne invita Internetul moare orice fel de ascultare de sine, de parinti, de Dumnezeu. Cum sa speri ca un astfel de om necumpatat in placeri si ispite on-line poate fi cumpatat si cu bunacuviinta cand vine vorba de mancare sau bautura? Cum sa vorbesti cu un asemenea om despre post si semnificatia lui?

Se poate spune ca Internetul in mod voit "acceseaza" si alte pacate complementare spre caderea definitiva, caci am spus ca cei din intuneric se multumesc si cu o cadere mica, dar caderea definitiva le este cel mai mult pe plac. Cineva cu o violenta verbala evidenta s-a rastit la un credincios spunand ca el a citit Sfanta Scriptura si ca nu a vazut acolo nimic scris despre post. Acesta i-a indicat sa mai citeasca o data capitolul acela, foarte bogat in invataminte, cu vindecarea copilului lunatic, si si-a vazut de drum.

La o cercetare fugara am descoperit in dumnezeiasca Scriptura cuvantul "post" de peste 60 de ori. Nu multimea argumentelor da taria unui concept, ci apropierea lor de judecatile lui Dumnezeu, care nu sunt ca judecatile oamenilor. Post inseamna sa te feresti a face rau. Post inseamna sa te feresti a-ti face rau. Post inseamna sa te feresti a alunga pronia divina prin pacate.

Daca un om sta trei zile in fata calculatorului fara sa manance si sa bea, i se va lua asta in consideratie ca fapta mare in fata lui Dumnezeu? Se va considera post negru?

Sa fim seriosi! Dragostea pe care I-o aratam lui Dumnezeu nu consta, neaparat, in ferirea de bucate, ci in ferirea de pacate, cum frumos zicea Sfantul Ierarh Antim Ivireanul.

Crestinii buni au postul, rugaciunea si milostenia. Cei care folosesc Internetul au furtul din calculatoare straine, chatul si uitarea de Dumnezeu.

Mai apoi, sunt pacate cu tinerea de minte a raului. Saritul la cearta, harta, mustrarea fara dreptate, mania, ocara, injuratura.

Acestea sunt pacate frecvente ale internautilor, dar si ale altor oameni ce incalca porunca de a iubi aproapele.

Altii sunt mandri ca au un copil care invata rapid tainele calculatorului si ale Internetului, dar, mai incolo, aceiasi parinti se vor plange ca au neintelegeri cu copiii lor. Ravna fara socoteala, statul pe scaun in fata monitoarelor de calculator ore nenumarate constituie de asemenea un motiv de reflectie.

Ce sa mai zic de faptul ca unii dintre impatimiti, stand cu mintea doar la placerile Internetului, uita de rugaciune, de folosul ei, de darurile mari pe care si le ia crestinul la Sfanta Liturghie (citeste pentru edificare Explicarea Sfintei Liturghii de parintele Nicodim Mandita). Mai uita de aprins candela, de facut cruce, de facut pravila. Deja ma duc spre lucruri inalte si trebuie sa ma opresc o clipa ca sa constat ca Internetul si trairea crestina sunt diferite ca noaptea de zi.

Tot din neglijenta uitam sa facem rugaciuni pentru cei ce au plecat din viata asta, sa dam pomelnice, sa facem parastase.

Cand faci asta, uiti de faptul ca viata nu se termina aici, si te impotrivesti vorbelor lui Hristos, care in repetate randuri a propovaduit despre Imparatia Cerurilor.

Cine nu crede in Inviere nu crede nici in Imparatia Cerurilor si automat nu crede nici in Fiul lui Dumnezeu, care Si-a dat trupul spre moarte pentru noi, oamenii, si pentru iertarea pacatelor noastre.

Pacatele cu cuvantul, cu sfatul rau, cu invoiala spre pacate, intaratarea altora, vorba rea, nemangaierea celor in suferinta nu sunt lucruri straine "navigatorilor" pe Internet.

Trebuie sa ne facem bine intelesi: toate pacatele expuse aici sunt prezente nu numai la marea majoritate a celor care folosesc Internetul sau calculatoarele. Aceste pacate pot fi facute la fel de usor si de cei care nu detin un calculator. Insa Internetul este o rampa mai rapida catre pacat prin viteza cu care circula informatia, prin "Babilonul" pe care il reprezinta, prin site-urile imbietoare, prin dependenta pe care o creeaza, de aceea m-am vazut nevoit sa dezbat acest subiect mai pe larg.

Sunt convins ca Internetul prezinta si folos pentru multi si ca sunt, printre noi, oameni care rezista tuturor acestor tentatii cu miros de iad. Sunt convins ca sunt putini aceia care rezista tentatiilor babiloniene si, la polul opus, chiar si statistic, se constata cresterea numarului dependentilor de aceasta noua cetate "sodomo-gomorista" care este Internetul.

• « Inapoi
• Inainte »