16.SINGURATATEA

Cu toate ca un utilizator al Internetului poate sa ajunga la zeci de mii de kilometri intr-o secunda, cu toate ca se inconjoara de zeci de cunoscuti si parteneri de discutie, patima virtuala este mai mare decat placerea reala. A trai virtual inseamna a fi inconjurat de umbre, de fals si de naluci. Si atunci toti aceia care spera sa scape de singuratate prin intermediul calculatorului mai rau si-o adancesc.

Unii au temeritatea sa-si caute un partener pe Internet, poate tot din cauza singuratatii, dar in majoritatea cazurilor, desi gasesc repede un substitut de partener, au neplacerea sa constate ca prietenul, prietena sau potentialul sot, sotie sunt mai mult atrasi de aventura, de pacate si de desfrau decat de a face un cuplu frumos, care sa traiasca dupa bunul simt, dupa glasul constiintei, in buna cuviinta si intr-o petrecere draga lui Dumnezeu.

Ca templu al destrabalarii, ce ar putea oferi Internetul la capitolul parteneri decat un "fiu al destrabalarii"?

Faptul ca mergi in India, China, Noua Zeelanda intr-o clipita este de apreciat. Internetul fuge mai repede ca vantul si te poarta prin lumi de umbre, ca mai apoi, dupa ce s-a incheiat pelerinajul virtual, sa te intorci, dupa ce ai inchis calculatorul, in camera ta. Aici angoasele se vor amplifica, inclusiv singuratatea va parea mai neagra.

Ce dar minunat au aceia care isi doresc sa rezolve problemele de singuratate cu curaj! Asteptand cu rabdare, traind viata si rugandu-se bunului Dumnezeu.

O familie binecuvantata de Dumnezeu este o familie care odrasleste multi urmasi ce se vor mantui. Asa cum unii se odihnesc la umbra unui pom cand e zapuseala, la fel o familie binecuvantata de Dumnezeu nu se poate naste decat la umbra si in odihna rugaciunii. Ori Internetul nu este rugaciune. Sansa sa-ti cladesti o familie prospera, sa capeti un partener frumos si credincios pe Internet este aproape nula. Pentru ca acolo unde este patima, Dumnezeu nu zaboveste prea mult. Iar Internetul ne cheama prin structura sa la patimi, desfranari si necuratie.

Nicicand nu am vazut catalogat radioul sau televizorul ca un drog, asa cum este vazut Internetul, si as dori sa ma aplec spre un caz real, al unei adolescente din Romania, care, rapusa de drogul Internet, a tinut neaparat sa impartaseasca generatiei sale din tristele ei experiente "dobandite" din cauza dependentei in care cazuse la un moment dat si din cauza naivitatii si a falsei credinte ca Internetul poate oferi lucruri bune si frumoase.

"Nu cunosteam pe nimeni si nu stiam ce trebuie sa fac exact cand am fost prima oara singura la o sala de net. Dar pentru ca o prietena ma invatase cum se intra pe Mirc, mi-am adus aminte perfect ce trebuia sa fac. Incetul cu incetul, Internetul a devenit o obsesie pentru mine si ii cunosteam pe toti de acolo, ma imprietenisem cu toti de la sala, mi se parea ceva nemaipomenit.

La un moment dat, nu ma mai duceam la scoala. Stateam ore in sir la calculator si, pentru ca ajutasem la caratul de mobilier, patronul salii mi-a dat voie sa stau multe ore gratis.

Ma duceam la scoala o zi pe saptamana sau doua zile la doua saptamani. Diriginta a fost la mine acasa si a vorbit cu tata. Tata mi-a facut morala, iar eu am promis ca nu ma mai duc la Internet. Nu a durat decat o zi si m-am intors la obsesia mea. Am inceput sa chiulesc zile in sir. Prin intermediul Internetului am cunoscut niste constanteni. Ei au venit la Ploiesti si mi s-a parut ca sunt draguti. Am aflat ca cineva s-a dus sa-i spuna mamei mele despre relatia mea cu constantenii. M-am speriat, am luat 200.000 din casa si cu acesti bani am ajuns la Constanta. In tren eram singura. Din cand in cand, mai ieseam sa fumez cate o tigara. Imi luasem si hainele, pentru ca eu credeam ca n-o sa vina nimeni dupa mine.

In Constanta am mers la un Internet Café si am intrat in vorba cu baietii. Am cunoscut si alti tipi, si am stat cu ei pana la doua noaptea. Dupa doua noaptea am intrat din nou la Internet Café, si am ramas acolo pana dimineata. Parintii mei au fost la primarie si au aflat prin intermediul cuiva la ce sala de Internet sunt. Dimineata m-am trezit cu ei in usa Internet Café-ului din Constanta. A fost o experienta traumatizanta, pe care nu o sa o uit niciodata" .

Pasajul din scrisoarea acestei minore ne poate releva cat de inselatoare sunt prieteniile pe Internet, cat de mare este diferenta intre real si virtual. Singuratatea, curiozitatea, naivitatea sunt elemente care conduc la dependenta de Internet. Scrisoarea nu arata insa orori mai mari, care sunt realitati ale zilelor noastre. Multi tineri, si din pacate foarte multi sub 18 ani, sunt pierduti cu totul in acest abis fara fund care este Internetul si sunt sclavii sexului virtual sau chat-ului, sunt adeptii furtului, pirateriei de filme si jocuri, victime ale proxenetismului etc.

E bine sa nu facem pacatul, indiferent cine ne va sfatui sa il facem . Si de ascultam glasul trupului, iar nu pe cel al inimii sau al constiintei, este si mai rau.

Singuratatea nu-i da dreptul nimanui sa savarseasca pacat, cu atat mai mult cu cat nu suntem niciodata singuri. Dumnezeu nu este ceva abstract, care sa fie in afara fiintei noastre. Dumnezeu este in inima fiecaruia dintre noi , si atunci a te considera singur, parasit, ignorat, indepartat de darurile Sale inseamna a pacatui in dreptul iubirii pe care Creatorul ne-o ofera prin purtarea Sa de grija.

Prin urmare, Dumnezeu este adevaratul remediu atunci cand dintii singuratatii vor sa muste.

Daca nu punem inainte darurile dumnezeiesti si vom cauta cai mocirloase, vom schimba un pacat cu altul. Deznadejdea in singuratate este lepadare de Dumnezeu, deznadejdea e semn de necredinta.

Daca Dumnezeu, Atotputernic fiind, umple tot spatiul si tot timpul, pentru ca nimic nu-L poate cuprinde sau inconjura, cum crezi ca Acelasi Dumnezeu nu va umple si golul lasat in inima ta de o persoana atunci cand te-a parasit? Singuratatea a fost iubita de atatia sihastri pentru ca acolo in pustietati sau grote Dumnezeu era cu ei. Si unde este Acesta, nimic nu poate egala caldura, apropierea, pronia, purtarea de grija a Fiintei Absolute. Cei care vor sa scape de singuratate se vor mantui de acest neajuns, iar cine iubeste singuratatea si-si va lega destinul de Dumnezeu se va mantui de toate patimile.

S-au invrednicit atatia oameni sa vorbeasca cu Dumnezeu tocmai prin aceea ca se smereau, se faceau mici, chiar imparati fiind, si cereau ajutor. Dar toti acestia - prooroci, profeti, Apostoli, ucenici sau alesi - au nadajduit permanent numai spre Dumnezeu, iar nu spre om .

Internetul ne invata sa mergem in sens invers, adica sa nadajduim in om sau, mai rau, in prognoze astrale, ghicitorii sau horoscop. Daca vrem sa scapam de singuratate, nu trebuie sa cautam nici la Internet, nici la vrajitoare, nici la ursitoare, nici la nimic din ce este "leac" omenesc. Daca vrem, cu adevarat, sa punem capat singuratatii noastre, nu va fi poate necesara invatarea Sfintei Scripturi pe de rost, dar va trebui din toata inima sa ascultam glasul cel plin de dragoste al Mantuitorului, care nicicand nu intra in viata, sufletul sau in casa noastra cu forta .

Singuratatea este pentru omul credincios un dar, iar nu o pedeapsa. Sigur ca Dumnezeu, in marea Sa dragoste pentru om, a zis ca nu este bine ca omul sa fie singur. Dar de aici trebuie sa intelegem ca se propovaduieste dragostea cea curata, cea frumoasa, dragostea imitatoare a celei din sanul Sfintei Treimi.

Dragostea dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfant cu nimic nu poate fi ajunsa ca inaltime si frumusete. Numai gandindu-ne la faptul ca nici o lucrare a Uneia dintre cele trei Persoane dumnezeiesti nu se face fara acordul si participarea Celorlalte doua, si deja avem un tabel definitoriu pentru ce va sa insemne iubire desavarsita.

Daca inima noastra jinduieste dupa cineva, e bine sa nu ne grabim, ci sa facem inima noastra sa jinduiasca spre ceva, si acest ceva sa fie iubirea curata si placuta lui Dumnezeu, nu desfraul sau pacatul .

Cheia scaparii din ghearele singuratatii este asadar la Dumnezeu. Nu sta in puterea Internetului decat sa ne dezamageasca . Nu toti cei de pe Internet au patima desfranarii. Dar ma intreb: ce fac cu celelalte pacate, care sunt poate mai mici, dar dispun de armata multa? Le vor birui oare, asa mici cum sunt, sau, invers, vor fi biruiti?

Pentru fiecare dintre problemele pe care le intampinam aici pe pamant avem rezolvare. Si de fiecare data, Dumnezeu intervine admirabil cu daruri, exact atunci cand avem nevoie. Si pentru cei foarte cazuti exista solutii de redresare . Nimeni nu scapa in aceasta viata de tristetea de a fi bolnav, de apasarea aproapelui, de dureri, de necazuri sau ispite. De aceea, Dumnezeu ne-a lasat nadejdea, o componenta a "triadei iubirii" de Creator, care poate in mod minunat sa suplineasca si lipsa unei persoane, atunci cand aceasta nu e prezenta sau intarzie sa apara. Nadejdea este sora cu credinta.

Cu acest gand sa ramanem, ca daca Il ai pe Dumnezeu in viata ta, niciodata nu vei fi singur. Iar daca totusi singuratatea va scoate capul sa te biruiasca, iesi la bataie cu cele trei arme de exceptie - credinta, nadejdea si dragostea - si atunci vei birui tu .