In loc de prefata:

• « Inapoi
• Inainte »

Scrisoare catre duhovnic

Mult iubite parinte duhovnic,

Plang! Plang, parinte duhovnic, si-mi pare bine ca se intampla asa, fiindca stiu ca lacrimile spala pacatele. Plang si pentru aceia care parca se bucura de numarul din ce in ce mai mare de oameni care pier! Vad in jurnalele TV ca moartea nu mai socheaza. Aceasta a devenit chiar subiect de divertisment.

In jurul unui eveniment, cu cat tragedia este mai mare, cu atat este mai mare impactul media. Oameni cumsecade devin rating, devin impact media, sondaje, cifre. Tot cifre si statistica sunt victimele accidentelor, rapirilor, violurilor, talhariilor, prostitutiei, manipularilor, abuzurilor.

M-au smintit acesti prooroci si feciori mincinosi : televiziunea, radioul, ziarul, Internetul, dar nu prin puterea lor de a ne hrani cu fantezii ucigatoare, ci prin slabiciunea mea. Caci, de multe ori, distanta de la virtute la pacat este data de o simpla apasare de buton.

Ma simt gol de fapte bune, parinte duhovnic, si marturisesc ca, dintre toate patimile care m-au robit, cel mai mult rau mi-am facut iubind, la un moment dat, Internetul si placerile pacatoase mai mult decat pe Dumnezeu.

Mi-aduc aminte, iubite parinte, ca la prima mea intalnire cu un ieromonah am fost mustrat cu o replica taioasa, care ma urmareste, de atunci, ca o umbra. Acela mi-a spus: "Ai grija, baiete, caci cu Dumnezeu nu este de joaca!". Au trecut ani multi pana sa-mi dau seama ca acel parinte mi-a predat in aceasta dulce admonestare intreaga Scriptura.

In ziua aceea in care am fost mustrat, inca aveam tot ce imi trebuia: o persoana draga langa mine, o casa unde sa locuiesc, o binecuvantata sanatate, un serviciu de huzur. Nu eram insa multumit cu acestea si mi-am dorit, pentru ca sunt iubitor de placeri, sa diversific, sa amplific pacatele in care eram ingalat. De cand a patruns in casa mea un computer, viata mea s-a schimbat. Pacatul era hrana mea de zi cu zi, abia asteptam sa se faca dimineata sa imi hranesc patima, ego-ul, nesimtirea fata de Dumnezeu.

Pentru ca aceasta scrisoare doresc sa o arat si altora, nu am sa intru in detalii, parinte, cu privire la pacatele de tot felul, caci nu vreau sa fiu sminteala nimanui. As vrea insa sa povestesc in doua cuvinte un episod din viata mea, relevant pentru a intelege puterea lui Dumnezeu de a-i chema la El pe pacatosi .

A venit ziua fireasca in care, pentru pacatele mele, a trebuit sa platesc. Ziua in care am pierdut persoana draga ce imi era alaturi, casa si "agoniseala" pe multi ani.

Tot intr-o clipita mi-am pierdut si sanatatea, si chiar daca am ascuns cauza imbolnavirii mele, iubite parinte, astazi recunosc ca m-am imbolnavit in fata calculatorului.

Dupa nopti nedormite petrecute cu ochii in ecran, dupa ore nenumarate petrecute fara pauza in compania jocurilor, muzicii si a altor "placeri", m-am ales cu un astigmatism , cu dureri cervicale ce nu mai conteneau, cu insomnie, cu dureri inexplicabile, cu o depresie provenita din starea de agitatie, data tot de calculator, si cu niste mustrari de constiinta teribile.

Neintelegand ce se petrece cu mine si nici macar doctorii negasind leac la problemele mele, m-am gandit ca poate parintele din cartierul in care locuiam imi va da un sfat, incat sa depasesc starile proaste care ma impresurau.

Am intrat in biserica; aceasta era aproape goala. Parintele era undeva in fata altarului. Aveam in cap un singur gand: sa-l intreb pe acel slujitor al lui Dumnezeu ce sa fac ca sa depasesc boala. Am ajuns in fata altarului si, dorind sa vorbesc despre boala mea, am izbucnit in lacrimi si am grait nu despre boala trupului, ci, culmea, despre cea a sufletului: "Parinte, sa stiti ca eu ma uit la filme pornografice! Pentru asta eu cred ca Dumnezeu ma va lovi cu moarte!".

Nici astazi nu gasesc explicatia omeneasca pentru care am vrut sa zic una si, pe gura, in fata altarului, a iesit la iveala altceva - adevarul.

Sa stiti ca, mi s-a spus atunci, oricarui pacatos, oricat de mare, Dumnezeu ii da a doua sansa. Si tot acel preot mi-a dat curaj, amintindu-mi ca in dumnezeiasca Scriptura se afla minunatul verset: Oare voiesc Eu moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu, nu, ci mai degraba sa se intoarca de la caile sale si sa fie viu! (Iez 18, 23).

Am inteles, mai apoi, ca singuratatea in care ma afundasem si simptomele bolii care ma bantuia nu sunt rele, ci doar scari, trepte de urcat spre Dumnezeu.

Nu am sa va scriu aici, iubite parinte, despre relatia mea cu Dumnezeu, pentru ca ar trebui sa ma falesc fara folos. De trei ani incoace simt ca Dumnezeu imi este alaturi si ca inca imi da daruri negraite, chiar daca alunec si mai cad in pacatele de odinioara.

Incerc sa-L urmez pe Hristos tocmai prin aceea ca simt ca El ne iubeste mai vartos cand ne recunoastem pacatul si plangem pentru faradelegi, decat atunci cand suntem plini de mandria virtutilor.

Astazi, cu voia lui Dumnezeu, mi-am recuperat sanatatea, sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxa si incerc din rasputeri sa ascult cuvintele Evangheliei, indemnurile indrumatorilor spirituali si glasul constiintei.

In ce priveste Internetul si computerele, pot afirma ca, de unde deunazi eram robit pana in maduva oaselor, astazi sunt cu grija, si asta pentru ca am cercetat pe indelete pericolele care pandesc, pericole pe care as vrea sa le adun intr-o carte, care, daca va voi Dumnezeu, va ajunge si la tipar.

Am adunat astfel marturii directe din lume, dar si marturii indirecte cuprinse in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura. Biblia, avand in ea cuvantul cel desavarsit, da pilde pertinente si cutremuratoare despre vremurile in care suntem si chiar despre acest nou templu al placerilor care este Internetul.

As vrea sa arat, parinte, ca sa-i folosesc si pe altii, cum aceasta noua arma demonica, Internetul, conduce la pierderea sufletului prin amagire, boala, dependenta, erotism, lenevire, minciuna, pacat, zavistie si multe altele pe care le crestem la san atata timp cat suntem in preajma acestui "drog" modern.

Televiziunea poate fi comparata cu un joc in care copilul este supravegheat de parinti pentru ca programele sunt stabilite de niste directori de programe si exista un for care monitorizeaza eventualele abuzuri . In cazul Internetului, datele problemei se schimba radical, pentru ca utilizatorul este aparent propriul stapan al actiunilor sale. Acesta se complace intr-un gen de filosofie pacatoasa , vecina cu razvratirea impotriva lui Dumnezeu.

Internetul inglobeaza toate inventiile care de-a lungul vremii l-au indepartat pe om de Dumnezeu: radioul, cinematograful, casetofonul, magnetofonul, televizorul, aparatura video etc. Nicicand, ascultand muzica sau privind imagini patimase, nu putem in aceeasi clipa sau conjunctura sa ne gandim si la Dumnezeu. Prin urmare, rugaciunea este moarta, iar legatura cu bunul Dumnezeu, iremediabil intrerupta.

Va spun, parinte, ca am vazut tineri care, asemenea mie, scriau, ascultau muzica, intr-un colt aveau imagini TV, aveau si mesageria deschisa, ba chiar puteau face mai multe de atat. Cum sa nadajduiesti ca, dupa ce vei petrece mult timp in fata calculatorului, mintea ta, in aceasta larma, ramane intreaga? E o nadejde lipsita de orice farama de logica, rationalitatea si bunul simt sunt intrecute de o senzatie de nesatietate, care te domina si dupa ce te-ai indepartat de ecranul calculatorului.

Abia ai inchis calculatorul si te pomenesti ca zici ca desfranatul: "Mai vreau!". Toate placerile pacatoase au un cost si in lumea acesta, nu numai in cea de dincolo, asa cum gresit sunt tentati sa inteleaga si chiar sa propovaduiasca unii.

Patima mea de ieri, Internetul, este o noua inchinare la idoli, o boala moderna a inceputului de mileniu, o boala aproape fara leac. Vad cum industria placerilor se diversifica si se perfectioneaza intr-un ritm diabolic, o tehnologie este inlocuita de o alta, peste noapte. Prioritare sunt voyeurismul, pornografia si violenta.

Eu cred, parinte, ca Internetul este "noul turn al Babilonului", unde de data aceasta, pe langa amestecarea graiurilor si limbilor, avem de-a face cu imbinarea spre desfatare pacatoasa a tuturor simturilor, simturi care, ostoite in cele din urma de atatea imagini pacatoase si sunete idolesti, vor sfarsi prin a se intoarce impotriva noastra, acest moment fiind cel in care vom observa la noi, dependentii de Internet, boli de nervi, claustrare, boli ale ochilor si ale coloanei cervicale, dureri inexplicabile, insomnii si multe altele .

Apostolul Pavel zicea odata: Fratilor, nu ma mai certati cu moarte, ca sunt de-al vostru! ; asa va spun si eu, pacatosul, ca, de nu as fi fost robit de patima Internetului si nu mi-as fi primejduit sufletul de moarte, nu as fi stiut ce sa scriu aici.

Rugati-va pentru mine, parinte, pentru ca eu am rugaciuni slabe, ca aceasta patima sa nu se intoarca cu putere asupra mea prin faptul ca doresc sa arat lucrurile urate ale acestei pasiuni nesanatoase! Rugati-va sa mi se ierte desfranarea ce mi-a intinat mintea si trupul in fata ecranului calculatorului! Rugati-va si pentru cei care nu au frica de Dumnezeu si traiesc in lumea virtuala, omorandu-si viata data lor de Dumnezeu!

Ma rusinez sa-i povatuiesc pe altii tocmai eu, pacatosul, de aceea vreau sa va rog, parinte, sa le spuneti chiar Sfintia voastra, de acolo, din fata Sfantului Altar, tinerilor robiti de patima Internetului ca aveti un fiu duhovnicesc care a pierdut totul - casa, sanatate, avere, prieteni, ba chiar era sa-si piarda viata - iubind excesiv mediul virtual.

Si astfel, indemnati de cuvantul pe care ni-l puteti da in calitate de indrumator spiritual in Biserica in care Cap este Hristos, poate vom lua aminte si ne vom lepada de pacat. M-ati povatuit, si va multumesc, ca haina pacatului este mai greu de purtat decat haina saraciei sau a bolii.

Astazi, si prin cuvintele pe care le voi aduna in aceasta carte, incerc sa gasesc alaturi de cei ce-mi sunt asemenea, robi ai pacatului, drumul cel bun, "calea imparateasca", asa cum frumos zice si parintele Cleopa.

Fie ca prin puterea Sfintei Liturghii sa ne spalam de negreala pacatului si sa ne facem vrednici de Imparatia Cerurilor, prin impartasirea cu Sfintele si dumnezeiestile Taine.

Dumnezeu sa ne intareasca! Duhul Sfant sa ne dea minte luminata! Hristos sa ne fie pilda in tot ceea ce facem!

Al dumneavoastra fiu duhovnicesc,
Cristian
Postul Sfintelor Pasti - Aprilie, 2005

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Jurnal duhovnicesc