Biserica Greceasca Buna Vestire din Bucuresti

De pe la inceputul secolului al XV-lea au inceput sa se arate pe cerul Imparatesei Oraselor (Constantinopol) nori foarte grei ce prevesteau zile negre pe care nu va putea sa le suporte foarte obositul Imperiu Bizantin. Speriati in mod deosebit pentru ziua urmatoare cei care aveau mijloace au inceput sa se refugieze in rasarit si apus. Intelectuali si comercianti, meseriasi si preoti au cautat loc pentru a se adaposti prin diferite capitale ale Europei... Bucurestiul l-au ales destui, care stiau despre el de la cetatenii ce erau asezati acolo din vremuri mai vechi. Iar soarta a vrut ca, dupa ani, Bucurestiul sa devina capitala prin arderea Targovistei de catre suveranii turci la 1658. Noii cetateni asezati, s-au familiarizat foarte repede cu modul de viata din orasele Tarii Romanesti si Moldovei unde, si-au intemeiat afaceri comerciale iar folosirea mijloacelor de transport le-a oferit bogatie dar si nevoia de colaboratori, in asa fel incat sa se aseze noi refugiati proveniti din Constantinopol.

                          

Astfel, a fost nevoie de mult timp ca sa fie castigata aprecierea localnicilor, dar si ca sa dobandeasca increderea Marii Porti ca membri ai progresului si folositori societatii locale. Dupa doua secole si jumatate Marea Poarta a inceput sa imbratiseze ideea de a folosi ca stapani nobili greci din Constantinopol care sa conduca Tarile Romane si pe care puteau sa-i aiba sub urmarire stransa.

Astfel, din 1711 si cu putin inainte de revolutia din 1821 aceste doua principate aveau ca domnitori, pe socoteala Portii bineinteles - ce au devenit cunoscuti ca Fanarioti -, personalitati alese din familiile istorice care locuiau in cartierul Fanarului. Intelectuali, cunoscatori ai diplomatiei precum si ai stiintei de a administra dobandesc un renume bun, fiind astfel corespunzatori pretentiilor de administratie pe care o fac in cel mai bun mod.

                       

Dupa cum era de asteptat un voievod fanariot avea nevoie de colaboratori multi si iscusiti. Acestia de obicei ii aducea impreuna cu el din mediul Fanarului. Foarte curand societatea voievodatelor s-a imbogatit cu o populatie aleasa ce a contribuit la dezvoltarea nucleelor grecesti ce functionau deja la vremea aceea. Astfel, toata aceasta miscare este ajutata prin lucrari si mijloace, prin creatii spirituale si artistice, prin modernizarea si organizarea afacerilor dar si a ocupatiilor, care in general au reusit emanciparea principatelor ce s-au unit la 1859 si care foarte repede au luat numele de Romania (24/01/1862).

Rezumativ deci se poate pronunta cineva ca, prima asezare reusita a refugiatilor din Constantinopol a incurajat asezarea grecilor din Principate si organizarea lor progresiva dar si folositoare pentru crearea statului modern al romanilor care in cinstea lor deseori se refera la bunurile pe care le-au lasat in Romania cativa membri ai familiilor Mavrocordat, Caragea, Cantacuzino, Rosetti, Mavrogheni si altii. La randul lor si grecii din Romania ii cinstesc pentru ca au gasit un teren propice pentru dezvoltarea comunitatilor lor care au ajuns desigur sa dobandeasca si un loc oficial in societate ca persoane juridice prin hotararea domnitorului Al. I. Cuza din 1863, cand primele comunitati grecesti au primit si insusire oficiala cu statut de functionare precum si toate elementele necesare care erau cerute de legile statului nou infiintat.

Comunitatea greaca din Bucuresti s-a infiintat insa abia in 1874, cu numele de Orphaeus. O prima prioritate a comunitatii era infiintarea unei biserici unde slujba s-ar fi savarsit in limba greaca pentru nevoile religioase ale membrilor ei. Acest proiect insa se va realiza numai dupa doua decenii si jumatate. Comunitatea din Bucuresti, in ciuda importantei elementului grecesc, era cel mai putin organizata in comparatie cu alte comunitati din Romania. Aceasta se datoreaza faptului ca nu traiau toti intr-un cartier precum celelalte comunitati (de ex. evreiasca, armeneasca, etc.) ci erau raspanditi prin tot orasul si, prin urmare, era greu de construit o biserica pentru toti. Membrii comunitatii grecesti din Bucuresti participau in numar mare la sfintele slujbe ce se oficiau la unele biserici romanesti, intrucat comunitatea nu avea o biserica proprie (constructia ei incepand abia in 1899).

Grecii participau la slujbele religioase cu binecuvantarea mitropolitului Ungrovlahiei in anumite biserici din Bucuresti precum: Sfantul Ioan Grecesc [este vorba de Manastirea (si Hanul) Sfantului Ioan Botezatorul, caruia i se mai spunea de asemenea si cel Mare, cel Vechi, Grecesc; praznuia Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul si Sfantul Dumitru; a fost construita de Andrei, Mare Vistier si Dumitru din Cepturi; manastirea a fost daramata in 1895 si in locul ei s-a ridicat Palatul C.E.C.], Stavropoleos [Manastirea Stavropoleos care praznuieste pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfantul Atanasie cel Mare a functionat in sec. al XVII-lea ca paraclis boieresc; la 1722 ieromonahul Ioanichie Stratonikeas de la Manastirea Pogoniana din Epir, ajuns ulterior arhimandrit a cumparat un loc pe care a construit un han (ce nu se mai pastreaza astazi) din venitul caruia a construit o biserica ce a fost inaugurata la 20 octombrie 1724 ca paraclis al hanului.], Sfantul Gheorghe Nou [Manastirea (cu Hanul) Sfantul Gheorghe cel Nou (astazi se pastreaza numai biserica) a fost construita inainte de 1462 de catre Banul Dobrus si la inceputul sec. al XVI-lea din zid de catre Dragomanul Panaghiotis Nicusio.], Profetul Ilie (hanul Coltea) sau Kalinderu [Biserica Sfantului Prooroc Ilie (Hanul Coltea) numit si Kalenderoglu sau Kalinderu a fost ridicata prin 1725-1730 din lemn de catre Clucerul Radu Coltea. A fost daramata in intregime de cutremurul din 1838 si a fost recladita din zid de catre arendasul hanului Coltea, grecul Lazar Kalenderoglu, impreuna cu alti donatori. A fost sfintita la 30 august 1841 si slujbele se oficiau in limba greaca pentru comunitatea greaca. La sarbatori comunitatea invita preoti de la alte comunitati grecesti din Romania ca sa slujeasca in limba lor materna. Din 1879 datorita demersurilor lui Lazar Kalenderoglu comunitatea a capatat si un preot grec. Urmasii lui Lazar, insa asimilati de societatea romaneasca au interzis in 1887 folosirea limbii grecesti in biserica. De atunci s-a slujit in limba romana, iar din 1954 apartine comunitatii bulgare.], Domnita Balasa, Zlatari si chiar si in biserica mitropoliei. Dificultatea folosirii limbii grecesti in biserica proorocului Ilie si folosirea ocazionala a bisericii Sfantului Ioan si Stavropoleos nu i-a multumit pe grecii din Bucuresti care si-au dorit o biserica a lor.

Data fiind aceasta stare, la 15 mai 1883 are loc o intrunire in casa lui Marcos Dragoumis, ambasadorul Greciei in Romania, sub conducerea caruia s-a luat hotararea construirii unei biserici grecesti6. S-a ales de asemenea o epitropie a responsabililor care .,-,._ se compunea din: M. Dragoumis (presedinte), C. Zappas (vicepresedinte), N. Chrysso-velonis (casier) si A. Tsiriclianos, V. Papazoglou, Th. Lazaridis, F. Haitas (membri). Cu toata straduinta lor, suma care a fost stransa nu a fost suficienta si de aceea in sedinta din 6 iunie 1885 s-a hotarat sa fie amanata construirea bisericii pana ce conditiile vor fi mai prielnice. Cativa ani mai tarziu, in 1889, ambasadorul Greciei in Romania, dl. M. A. Douroutis a intrat in contact cu dl. Constantin Zappas care i-a promis ca-i ofera hotelul "Atena" din Bucuresti spre a transforma o parte a acestuia in ambasada, cu biserica si scoala, in timp ce cealalta parte sa functioneze ca hotel, din castigurile caruia sa se intretina cele trei institutii amintite mai sus. Aceasta oferta a fost primita la inceput cu bucurie de catre dl. Douroutis care insa si-a schimbat parerea mai tarziu.

                        

La 5 martie 1889, Douroutis a avut o intalnire cu membrii comunitatii si le-a spus ca, comunitatea poate sa cumpere in numele guvernului grec cladirea ambasadei pentru a fi transformata in paraclis al acesteia. Propunerea sa a fost acceptata si Douroutis a primit acceptul sa purceada la cumpararea cladirii. Propunerea a avut un deosebit ecou printre grecii din tara. Cu toate acestea suma totala ce a fost stransa nu a fost indeajuns pentru transformarea ei in biserica si astfel dupa cumpararea cladirii mai sus amintite, Douroutis a hotarat sa nu o transforme in biserica, dupa cum fusese prevazut intru inceput, ci sa construiasca o biserica mai mica in curtea ambasadei din str. Domnitei, nr. 10.

Aceasta hotarare a provocat o mare disensiune in interiorul comunitatii, insa, cu toate impotrivirile, ambasadorul a trecut la concretizarea hotararii lui, considerand ca orice intarziere a inceperii lucrarilor va conduce la compromiterea definitiva a initiativei. A comandat unui arhitect sa intocmeasca planul bisericii si a fixat ceremonia punerii temeliei la 10 septembrie 1889, cand s-a facut sfintirea de catre Arhiepiscopul Calistrat, ce a asezat piatra de temelie.

Lucrarile insa nu au fost incheiate, datorita faptului ca Douroutis a fost avansat si transferat in Smirna catre sfarsitul anului, iar noul ambasador Mihail Paparigopoulos, venea avand planuri diferite. Paparigopoulos prefera sa purceada la construirea unei biserici mari intr-un punct central al orasului, care s-ar fi potrivit mai bine unei asemenea comunitati importante. Acelasi a comunicat celor prezenti in adunarea comunitatii pe care a convocat-o la 12 decembrie 1890 ca a gasit un donator - un bancher grec din Romania - care, pentru moment, a dorit sa-si pastreze anonimatul si sa inceapa constructia bisericii in primavara urmatoare, cand timpul avea sa o permita. Conform arhivelor Ministerului de Externe al Greciei, reiese ca donatorul a fost bancherul Christofis Zerlendis.

Membrii comunitatii au infiintat in 1890-1891 societatea "Buna Vestire" care a numarat 400 de membri si a avut ca scop construirea bisericii. Ambasadorul Mihail Paparigopoulos a gasit un loc potrivit pe Bd. Elisabeta, vis-a-vis de cunoscutul loc numit "Gradina cu Cai". Primarul Pache Protopopescu i-a promis ca ii va vinde terenul la un pret foarte bun. Insa, plecarea definitiva a lui Paparigopoulos la St. Petersburg in 1892, precum si ruperea relatiilor diplomatice a celor doua state, a Greciei si a Romaniei datorita afacerii Zappa, a provocat anularea planurilor lui. Initiativa construirii unei biserici a fost reluata din nou de catre secretarul ambasadei Greciei la Bucuresti, Ioannis P. Alexandropoulos care datorita activitatii sale pline de succes a fost promovat cativa ani mai tarziu ca reprezentant diplomatic. Gratie incercarilor lui s-a cumparat terenul pentru construirea bisericii, care conform presei ar fi avut un stil antic grecesc, ca si templul Thisio din Atena cu peristil din marmura de Pendelic si frontispiciu, in timp ce mai tarziu a fost ales ca model templul Atenei Nikis de pe Acropole.

Ctitorul bisericii este Panaghis Harokopos care inca din ianuarie 1898 a promis d-lui I. Alexandropoulos ca va ridica biserica pe propria lui cheltuiala, pastrandu-si anonimatul pentru un an de zile. Panaghis A. Harokopos (1835-1911) era urmas al familiei Harokopos, ce isi avea originea in Chefalonia, avand ca stramosi pe Spiridon Mavrochefalos si pe fiul sau, Gherasim, acesta din urma luandu-si numele de Harokopos (trad. Petrecaret), fiind un om al petrecerii si veseliei. Denumirea aceasta au pastrat-o si urmasii lui ca nume de familie. Panaghis Harokopos s-a nascut in satul Plaghia al regiunii Assos din Chefalonia. Provenea dintr-o familie numeroasa de agricultori. Dupa ce a terminat gimnaziul in Chefalonia a plecat in Atena, unde insa conditiile nu i-au fost foarte favorabile. De aceea, in 1855 a mers in Constantinopol unde a ramas pentru doi ani. Acolo a muncit aproape de un compatriot de-al sau si s-a ocupat de transportul marfurilor cu "slepurile". In 1857 a plecat in Romania, dupa cum obisnuiau multi greci si in special chefaloniti, datorita multor mijloace de inmultire a castigurilor oferite la vreme aceea de aceasta tara.

La inceput s-a ocupat cu comertul de cereale, iar mai tarziu cu cultivarea unor terenuri mari pe care le inchiria. Prima lui mosie a fost in satul Cioroi Rozesti, la 8 kilometri de Calarasi, capitala judetului Ialomita, care se gaseste in apropierea Bucurestiului. Acest loc a constituit resedinta lui Harokopos si centrul activitatii lui, dar cu trecerea timpului a inchiriat si alte mosii, printre care si mosia regala de la Segarcea. Regele Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen (1866-1914) i-a acordat o deosebita intelegere lui Panaghis cu care se consulta des in probleme de agricultura, oferindu-i chiar si decoratia "Steaua Romaniei" pentru multele lui servicii. Datorita aptitudinilor si harniciei lui, a devenit membru de onoare al tuturor organizatiilor agricole din Romania.

                            

Panaghis Harokopos a devenit cunoscut in 1899 prin doua importante donatii ale sale, ridicarea bisericii grecesti din Bucuresti ce a dat-o statului grec si pentru care a fost decorat de catre regele Greciei Gheorghios I cu Crucea de Aur a Ordinului Regal al Mantuitorului , la 25 octombrie 1899, si fondarea unei „Institutii Dotale” din care se dadea zestre fetelor sarace provenite de pe mosiile lui pe care le inchiria aproape de Calarasi. La sfarsitul aceluiasi an Panaghis s-a asezat definitiv in Grecia unde s-a ocupat in special de mosiile lui din Tesalia si cu afaceri bancare. A murit la 8 octombrie 1911. Cea mai importanta dintre donatiile lui in Grecia se refera la infiintarea unei Facultatii de Gospodarie Economica in Kalithea (Atena) care purta numele lui si care a fost premergatoare a actualei Universitatii Harokopos. Universitatea Harokopos este universitate de stat si a fost infiintata in anul 1990.

La 25 martie 1899 comunitatea greaca a participat la Sfanta Liturghie in biserica Stavropoleos. Dupa Tedeumul savarsit cu ocazia zilei nationale a urmat slujba de sfintire a temeliei biserici grecesti Buna Vestire precum si a palatului ambasadei, pe actualul loc. Slujba de sfintire si punerea pietrei de temelie a fost savarsita de catre arhimandritul ieromonah Nicodim Economou. Prezenti alaturi de multimea de greci, au fost si reprezentantul diplomatic I. Alexandropoulos, primarul C. Robescu, ambasadorul Romaniei in Grecia, dl. Ghica, secretarul general al Ministerului de Justitie, dl. Filitti, baronul Chimon Rainec, dr. Gheorghios Miliaresis, secretar loctiitor al ambasadei si preotul roman T. Atanasiu.

                         Biserica Greceasca din Bucuresti

La temelia bisericii s-a bagat intr-un cilindru de cristal un pergament care purta urmatoarea inscriptie (in greaca):
"IN TIMPUL REGELUI GHEORGHIOS I AL GRECIEI /
DOMNIND IN ROMANIA REGELE CAROL I /
A REPREZENTANTULUI DIPLOMATIC AL GRECIEI I. P. ALEXANDROPOULOS ORIGINAR DIN EGHION, /
A PRIMARULUI BUCURESTIULUI CONSTANTIN ROBESCU /
CU CHELTUIALA EVLAVIOSILOR FRATI DIN CHEFALONIA, PANAGHIS, IOANNIS, SPIRIDON, SI NICOLAOS A. HAROKOPOS /
ESTE RIDICATA ACEASTA SFANTA BISERICA A BUNEI VESTIRI /
PIATRA DE TEMELIE S-A ASEZAT IN BUCURESTI /
ASTAZI LA 25 MARTIE 1899. /
REPREZENTANTUL DIPLOMATIC I. P. ALEXANDROPOULOS (semnatura) /
CU BINECUVANTARILE IEROMONAHULUI NICODIM DIN MACEDONIA, PREOT AL COMUNITATII GRECESTI I".
Lucrarile de constructie a bisericii au inceput la 25 noiembrie 1899, cand a avut loc si sfintirea pentru inceperea lor. Proiectul bisericii a fost executat de catre arhitectul german A. Lardel care a fost de asemenea si antreprenorul bisericii . Acelasi a proiectat si Palatul Ambasadei, asistat fiind de catre inginerul grec din Romania, N. Vergotis. Antreprenorul Palatului Ambasadei a fost italianul D. Costa si decoratorul lui Petrazolis.
Biserica este sub forma de bazilica cu trei nave avand forma unui templu ionic-prostil-tetrastil-pseudoperipter cu acoperis in doua ape si dimensiuni interioare 13,5 x 24 m. Construirea zidurilor bisericii a fost executata in sistem regulat cu pietre cioplite de forma dreptunghiulara de catre cunoscutul cioplitor in marmura, N. Halepas. Nicolaos Halepas (1855-1932) era originar din insula Tinos si a fost frate al marelui sculptor Ghianoulis Halepas. La Bucuresti avea atelier de prelucrare a marmurei impreuna cu tatal sau Ioannis Halepas, in apropierea cimitirului Bellu, unde primeau comenzi pentru confectionarea monumentelor mortuare. Nicolae lucra impreuna cu unchii lui Marcos si Dimitrios Lambaditis la atelierul de marmura al tatalui sau Ioannis din Bucuresti intre anii 1880-1884, unde a ramas si dupa destramarea societatii la 1887 cand a continuat singur.
Sfintele vase au fost daruite de catre binefacatorul grec Grigorios Maraslis din Odesa. Doamna Nina Haitas si domnisoara Cleopatra Xenocratous Kyriazis au oferit un candelabru de cristal — productie venetiana —, iar dl. Christofis Zerlendis un candelabru de bronz pentru 50 de lumanari.

Doi ani mai tarziu de la sfintirea locului, la 25 martie 1901, in Duminica Floriilor a avut loc prima Sfanta Liturghie in biserica Buna Vestire, paraclisul Ambasadei Elene din Bucuresti savarsita de catre arhimandritul Nicodim Economou in prezenta ambasadorului Greciei Gheorghios A. Arghiropoulos si a multime de lume. In aceeasi zi Arghiropoulos a trimis telegrame pentru a mentiona fericitul eveniment regelui Greciei Gheorghios I, fratilor Harokopos in Atena, lui Grigorios Maraslis in Odesa si lui Ioannis Alexandropoulos in St. Petersburg. In ajun, la vecernie, s-a facut tarnosirea mica a bisericii.
Dupa inaugurarea bisericii de la 25 martie, multime de lume a vizitat biserica care, prin infatisarea ei asemanatoare unui templu vechi grecesc, a prezentat un mare interes, fiind singura constructie in acest stil din capitala. La targul Mosilor insusi Regele Carol I a vizitat biserica greaca si a marturisit admiratia lui pentru stralucitoarea cladire ce impodobeste acum capitala romaneasca.

Biserica a fost construita in intregime cu cheltuiala lui Harokopos. In 1901 biserica nu era inca pictata iar Harokopos s-a dus la Braila ca sa se inteleaga pentru pictarea ei cu compatriotul lui, pictorul Constantinos Livadas Liochis, care lucra atunci la biserica greaca de acolo. Constantinos Livadas Liochis va picta biserica impreuna cu pictorul S. Apostolou, interiorul ei fiind gata la 25 decembrie 1904. Pictura s-a executat in ulei si face parte din scoala pictorilor nazarineni.

Constantinos Livadas Liochis s-a nascut la 1860 in satul Kondoghenada din Chefalonia. Parintii sai se numeau Panaghiotis si Calomira. A mai avut inca patru frati, pe Spiridon, Gherasimos, Antonios si pe Nicolaos [Nicolaos (1886-1924), s-a ocupat si acesta la randul lui cu pictura, pictand multe biserici in Pireu, unde se asezase, printre care putem aminti pe Sfantul Ioan Rendi (picturile lui au fost distruse in 1971, cand a fost daramata vechea biserica pe locul careia a fost construita una noua). Nicolaos a avut si acesta un fiu pe Epaminonda (1908-1963) care s-a ocupat cu pictura si cu restaurarea.], ce s-a ocupat de asemenea cu pictura. A studiat pictura la Facultatea de Belle Arte a Universitatii Metovio din Atena, unde mai tarziu a fost urmat si de fratele lui Nicolaos. A fost casatorit de doua ori. Din prima casatorie care nu a tinut mult a avut un fiu, pe Evanghelos. A doua oara s-a casatorit cu Carolina Cataiti din satul Mihalitata, pe care a urmat-o in satul ei, locuind acolo. Cu Carolina a dobandit cinci copii, si anume pe: Andreas, Ilias, Dimitrios, Pavlos si Eleni, dintre care ultimii doi baieti au murit de tineri. Liochis a decorat interiorul mai multor biserici, precum de asemenea a pictat si multe icoane portabile si tablouri cu portretele persoanelor bisericesti si ilustre ale vremii ce pastreaza pana astazi semnatura lui (de ex. la biserica Sfantul Nicolae din Lixuri, la biserica Sfantul Andrei, la Sfanta Manastire a Chipureilor din Lixuri si in colectii particulare). A pictat cateva tablouri si pentru regele Etiopiei. Dintre lucrarile lui in Chefalonia amintim biserica Sfanta Tecla (1891) din satul cu acelasi nume (care este vizavi de satul sau natal), biserica Adormirea Maicii Domnului (1920 si 1923) din Kondoghenada (ce este enoria lui unde se pastreaza si mormantul parintilor lui), biserica Intrarii in Biserica a Maicii Domnului din Schineas (1930) si biserica Sfintilor Arhangheli din Argostoli, pe care o pictase cu scene din Capela Sixtina de la Vatican, dar care din nefericire nu se mai pastreaza deoarece biserica s-a daramat la cutremurul din 1953. La acelasi cutremur a cazut si casa lui din Mihalitata, cand s-au pierdut si multe dintre lucrarile lui Liochis ce se pastrau atunci in casa. Liochis a pictat de asemenea o parte a bisericii grecesti Buna Vestire din Braila (1901-1903) si in intregime bisericile grecesti Buna Vestire din Bucuresti (1901-1904), Sfanta Treime din Brasov (1908) si Schimbarea la Fata din Constanta (1922). Cateva icoane portabile cu semnatura lui se pastreaza la biserica greaca Schimbarea la Fata din Constanta. A pictat de asemenea si bisericile Sfantul Nicolae (1919-1920) si Sfanta Treime din Pireu, dintre care cea de-a doua a fost distrusa de bombardamentele germanilor. Picturile bisericii Sfantul Nicolae din Pireu sunt copii fidele ale picturilor bisericii din Bucuresti. In Grecia a mai pictat si catedrala mitropolitana Buna Vestire din Patra (1894), catedrala mitropolitana Adormirea Maicii Domnului din Eghina (1905), biserica Sfantul Nicolae din Eghina (1906-1907) si catedrala mitropolitana Sfantul Vasile din Tripoli (1925-1926). A pictat de asemenea si biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena din Cairo (1914), unde locuia fiul sau Andreas. Catre sfarsitul vietii sale (1935), Liochis a pictat autoportretul sau in ulei ce apartine astazi doamnei Carolina Macroghianis. Protectorul familiei Liochis a fost Sfantul Spiridon si aceasta se vede si din faptul ca aproape la toate bisericile pe care le-a pictat semneaza sub pictura Sfantului Spiridon, dupa cum face si in cazul bisericii din Bucuresti unde semneaza cu caractere latine. A murit in varsta de 77 de ani, la data de 30 august 1937 in Lixuri, unde a fost si inmormantat.

Harokopos a oferit de asemenea bani pentru construirea iconostasului de marmura a bisericii Buna Vestire din Bucuresti, care a fost montat la 12 martie 1902 in locul celui provizoriu de lemn. Iconostasul de marmura a fost proiectat de catre arhitectul Anastasios Metaxas si instalat de catre sculptorul Th. M. Tombros. Icoanele iconostasului au fost pictate in Caries din Sfantul Munte de catre pictorul monah Hrisostomos dupa cum ne marturiseste semnatura lui. Monahul Hrisostomos care a pictat icoanele iconostasului locuia la chilia Marii Lavre Sfantul Ioan Teologul din Caries impreuna cu ierodiaconul Vartolomeu care si acesta la randul sau se ocupa cu pictura bisericeasca.

Ca semn de recunostinta si stima pentru donatia lui Panaghis Harokopos Ambasada Greciei a pus o placa de marmura in partea dreapta a peretelui de vest al bisericii pe care este scris urmatoarele:
"IN TIMPUL REGELUI GHEORGHIOS I AL GRECIEI /
SI CAROL I AL ROMANIEI /
S-A RIDICAT ACEASTA BISERICA A DOMNULUI /
CU CHELTUIALA IUBITORULUI DE NEAM DIN CHEFALONIA /
PANAGHIS HAROKOPOSI
IN ANUL MANTUIRII 1899" .

Primul preot al bisericii grecesti a fost arhimandritul Nicodim Economu care a slujit din 1901 pana in 1925. Nicodim Economu s-a nascut in satul Konstantico din Macedonia la 14 august 1840. Dupa primele studii din sat a invatat la Marea Scoala a Neamului din Constantinopol. Dupa studii s-a intors in Macedonia unde a fost numit profesor si a predat in mai multe sate. In cele din urma s-a asezat in Tesalonic unde a fost colaborator al intemeietorului Scolii Comerciale "Nuka". La 26 octombrie 1868 a fost hirotonit diacon si un pic mai tarziu preot. Din Tesalonic a mers in Bulgaria, iar mai tarziu a ajuns in Romania, fiind paroh al mai multor comunitati. La 25 martie 1901 a savarsit prima Sfanta Liturghie in biserica greaca din Bucuresti si de atunci a slujit pana in 1925, cand a adormit in Domnul (5 mai 1925).

Al doilea preot a fost arhimandritul Timotei Evanghelinidis care a slujit din 1914 pana la 19 noiembrie 1931, cand a fost ales mitropolit al Australiei. Timotei Evanghelinidis, ca laic Tilemahos, s-a nascut la 23 aprilie 1880 in Polihnito din insula Lesbos. Tatal sau se numea Ioannis si mama sa Irina. Primele studii le-a facut in locurile natale. Dupa aceea a continuat la Scoala Evanghelica din Smirna. S-a calugarit in Sfanta Manastire Limonos din Lesbos. A fost hirotonit diacon la 5 decembrie 1899 de mitropolitul Mithimnei, Stefan Sulidis si preot la 12 august 1907 la aceeasi mitropolie amintita, unde a slujit si ca protosinghel pana in 1910. Intre timp a studiat la Marea Scoala a Neamului pe care a absolvit-o in 1906 cu "exceptional". In 1914 a absolvit si Facultatea de Teologie din Halki. In acelasi an a fost numit paroh la biserica greaca din Bucuresti si totodata profesor la Scoala Greaca din oras, pe care a construit-o din temelii, transformand-o in Liceu. Slujba de sfintire a temeliei a avut loc la 24 mai 1928 (Inaltarea Domnului) de catre arhimandritul Timotei Evanghelinidis. Acelasi a inaugurat cladirea la 1 aprilie 1929. In 1923 a fost numit Apocrisiarh al Patriarhiei Ecumenice pe langa Biserica Romana, functie ce a ocupat-o pana la 19 noiembrie 1931 cand Sfantul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a ales mitropolit al Australiei. Ca mitropolit al Australiei a infaptuit o lucrare mult mai stralucita decat cea de la Bucuresti si de aceea a fost recunoscut ca intemeietorul de baza al acestei mitropolii. A fost obligat sa-si intrerupa activitatea de acolo intrucat a fost ales ca mitropolit de Rodos (16 ianuarie 1949), cand Dodecanisul s-a unit cu statul grec. Datorita implinirilor sale extraordinare a fost ales la 7 iunie 1949 ca Arhiepiscop al Americii, scaun pe care nu a apucat sa-l primeasca intrucat s-a imbolnavit grav si si-a dat sufletul in Constantinopol la 6 octombrie 1949. In timpul slujirii sale la Bucuresti, Timotei a chemat alaturi de el in 1923 pe compatriotul sau pe parintele Gheorghios Papadopol din insula Lesbos pentru a-l ajuta in greua sa lucrare. Acela a stat putin la Bucuresti deoarece se eliberase locul de preot slujitor pentru marea comunitate de la Braila si Timotei l-a trimis acolo in acelasi an. Asa a mers la Braila Gheorghios Papadopol unde a ramas in acel oras pana in primavara lui 1936 cand a plecat la Galati.

                          

Dupa Timotei Evanghelinidis a venit ca paroh la Bucuresti, parintele Constantin Moraitachis de la biserica greaca din Chisinau, ce a slujit pana la 29 mai 1948. Constantin Moraitachis s-a nascut in Samos la 1890, unde si-a petrecut anii tineretii si a facut primele studii. A absolvit Facultatea de Teologie din Halki in 1915. Dupa aceea a servit pentru patru ani la Marea Scoala a Neamului fiind numit profesor de religie. Acolo s-a casatorit cu Ana Gheorghiadis din Constantinopol si a fost hirotonit la 1919 in Halki. In continuare a fost numit ca paroh al bisericii grecesti din Chisinau, unde a ramas pana in noiembrie 1931, cand arhimandritul Evanghelinidis a fost ales mitropolit al Australiei si in locul lui a venit Moraitachis. In 1935 Patriarhul Constantinopolului Fotios l-a numit ca Apocrisiarh al Patriarhiei Ecumenice. In 1940, cand regiunea Basarabiei a fost alipita Rusiei, parintele Moraitachis a adus la biserica greaca din Bucuresti moastele Sfantului Pantelimon din biserica greaca cu acelasi nume din Chisinau. Dupa cutremurul din 1940 a organizat o colecta, renovand biserica din Bucuresti, ce suferise multe stricaciuni. In anul 1948 a plecat in Grecia, de unde Patriarhia Ecumenica l-a trimis ca consultant bisericesc al Ambasadei Greciei din Beirut. In 1959 a fost numit la New York, unde a si murit la 21 noiembrie 1964.

Sa revenim insa la istoricul monumentului. Cu trecerea timpului pictura a avut nevoie de reparatii ce au fost executate in 1940 de catre D. Nicoiside si V. Trifulescu. Lucrarile s-au terminat in luna august a anului 1940 dupa cum ne marturiseste o inscriptie din biserica. Din pacate insa, cateva luni mai tarziu, la 10 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur la Bucuresti ce a provocat mari pagube bisericii. Noi lucrari de reparatie au inceput la 10 august 1942 in conditiile grele ale celui de-al doilea razboi mondial printr-o colecta a grecilor din oras. Pictura a fost restaurata de catre pictorul Alexandru Moscu. Datorita activitatii parintelui Moraitachis si a epitropiei bisericii sub conducerea lui Cleovulos Turcas (secretar al ambasadei grecesti), la 17 decembrie 1943 biserica si-a deschis usile pentru crestinii evlaviosi. Nu insa pentru multa vreme, deoarece urmarile tragice ale celui de-al doilea razboi mondial au condus la destramarea putinelor comunitati grecesti care erau deja naruite de diverse lovituri ale sortii si ale razboiului. Astfel a disparut Elenismul din Romania ce a scris un stralucit drum istoric pe parcursul a patru secole ca sa se stinga in a doua jumatate a secolului XX. Au ramas ca marturie a lui monumentele ce au rezistat drepte ca niste martori reali ai prezentei stralucite si a creatiei lui.

In cele din urma biserica Bucurestiului a fost incercata pentru inca o data de catre cutremurul din 7 Martie 1977 ce a provocat din nou pagube, care insa datorita lipsei fondurilor nu au putut fi reparate.

Dupa 20 de ani, la inceputul lui octombrie 1997, prin donatiile dar si grija familiei Dimitrie si Elena Grigoriade din Tesalonic, au inceput lucrarile de constructie pentru restaurarea si reconditionarea partilor afectate precum si repararea in intregime a bisericii, iar in paralel instalarea in biserica a incalzirii centrale. Biserica a fost restaurata, iar reconditionarea vechilor picturi precum si pictarea din nou a bucatilor care s-au distrus in intregime la cutremur s-au facut de catre echipa profesorului de la Belle Arte din Bucuresti Sergiu Petrescu. In 1998 in curtea bisericii grecesti a fost instalata statuia lui Rigas Fereos (lucrare a sculptorului grec Athanasios Fampas) cu ocazia implinirii a 200 de ani de la moartea lui eroica.

In 1999, cand s-au implinit 100 de ani de la ridicarea bisericii si in cinstea acestui eveniment s-a asezat in stanga usii bisericii o placa de marmura in care se aminteste de evlaviosii restauratori Dimitrie si Elena Grigoriade, precum este scris:
"ACEASTA BISERICA /
A BUNEI VESTIRII /
RECONDITIONATA PRIN GRIJA SI /
CHELTUIALA IUBITORILOR DE NEAM DIN TESALONIC /
DIMITRIOS SI ELENI GRIGORIADE /
IN ANUL MANTUIRII 1999".

In acelasi timp au inceput si lucrarile de restaurare a cladirii Ambasadei Elene care se afla in partea de rasarit a bisericii, ce s-au incheiat la inceputul anului 2002.

                       

Pentru buna intelegere si apropiere dintre cele doua popoare au avut loc intalniri bipartite de examinare a posibilitatilor existente in vederea extinderii colaborarii acestora. Astfel, au avut loc schimburi de vizite la Bucuresti si Atena, schimburi de informatii, de burse post-universitare si de ajutor mutual intre istoricii ce se preocupa de trecutul legaturilor inca din epoca bizantina, dar mai ales de secolul al XIX-lea si al XX-lea. In cadrul colaborarii romano-elene se inscrie si gestul lui I.P.S. Daniel mitropolitul Moldovei ce a simtit nevoia sa ii ajute pe studentii greci din Iasi de a avea un loc de rugaciune al lor, cedandu-le biserica Vovidenia. Pe de alta parte putem aminti si excelentele legaturi de prietenie ce exista intre Patriarhia Romana si Patriarhia Ecumenica care sensibila la numarul mare de romani ce se afla in Constantinopol le-a daruit biserica Sfanta Parascheva Picridiu (Haschioi) din regiunea Tataul unde slujeste un preot roman. La un gest asemanator a purces si Arhiepiscopia Atenei care cu un interes deosebit pentru problemele romanilor din Atena si urmarind propunerile acestora cu deosebita atentie si-a exprimat dorinta de a-i ajuta in toate problemele lor. Astfel, aceasta le-a daruit spre intrebuintare paraclisul Sfantului Nectarie din parohia Sfantului Ierarh Nicolae Pefcakion si paraclisul Sfantul Vasile cel Mare din Psiri, metoc al vestitei manastiri Petrachi din Atena. Toate aceste actiuni conduc la fraternitatea dintre cele doua natiuni ce se sunt puternic legate prin aceeasi credinta ortodoxa. Aceste gesturi nu fac altceva decat sa pastreze viu spiritul ortodox si traditiile crestine ale cele doua popoare.

La aceasta atmosfera de colaborare reciproca poate fi adaugat si proiectul din 1998 al Sectiei Macedoniei Centrale a Camerei Tehnice a Greciei din Tesalonic si a Uniunii Arhitectilor din Romania in vederea proclamarii unui concurs international de arhitectura in scopul refacerii regiunii largi a ambasadei si a bisericii grecesti din Bucuresti. Acest proiect chiar daca nu s-a putut implini datorita lipsei de fonduri se poate spune ca a reusit, avand astazi in regiunea acestei asezari privilegiate (Ambasada si Biserica) Fundatia "Dimitrie si Elena Grigoriade", Banca Ciprului, Banca Comerciala, Banca Pireus precum si alte investitii grecesti.

Biserica este declarata monument istoric, fiind trecuta in listele Comisiei Monumentelor Istorice din Bucuresti. Este unica in Romania prin constructia sa si poate fi considerata ca una dintre frumoasele biserici din capitala si ca o emblema a Elenismului din Bucuresti.

Astazi aceasta sfanta biserica este renovata in intregime si reprezinta o podoaba a comunitatii grecesti, dar si a orasului Bucuresti, bucuria fiind dubla pentru noi cei ce am cunoscut starea in care se gasea biserica inainte de donatia sotilor mai sus amintiti. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a implinit mai repede aceasta importanta lucrare si biserica Maicii Domnului, paraclis al Ambasadei Greciei, a devenit din nou o adevarata podoaba a Bucurestiului, care implineste nevoile sufletesti ale crestinilor ortodocsi.