Mostenirea lui Justinian


Mostenirea lui Justinian

 

Ultimii ani din viata lui Justinian au fost plini de amaraciune. Dupa moartea Teodorei, erorile politicii generale si viciile administrative au dus la o slabire a autoritatii imperiale. Cu toate neajunsurile interne sau cele de ordin religios si politic, inerente unei perioade zbuciumate si cu toate ca multe din recuceririle teritoriale nu au putut dura prea mult, domnia sa reprezinta o culme de realizari. Domnia sa nu a insemnat, asa cum el si-ar fi dorit, inceputul unei ere noi, ci sfarsitul unei epoci muribunde. Nu i-a fost dat lui Justinian sa renoveze Imperiul. El a reusit numai sa-l restaureze in exterior si aceasta pentru scurta vreme, dar in interior statul roman tarziu imbatranit, nu a putut fi regenerat. De aceea, nici realizarile externe nu au putut dura, fiindca nu au avut o baza solida. Insuccesele lui Justinian se datoresc planurilor sale prea ambitioase, precum si vremurilor destul de vitrige , in care i-a fost dat sa incerce implinirea lor.

 

Un aspect important al domniei lui Justinian a fost insa implicarea sa in problemele de ordin religios. Atat imparatul cat si imparateasa Teodora au considerat problemele hristologice drept esentiale pentru binele spiritual al societatii si pentru propria lor mantuire. Masurile coercitive pe care Justinian le-a considerat necesare pentru unii opozanti ai politicii sale, erau de fapt expresia a ceea ce el considera a fi responsabilitatea unui imparat crestin: a rasplati virtutile si a corecta greselile supusilor. El nu se considera infailibil si de aceea adesea schimba tactica. El a acceptat in mod indubitabil conceptul traditional crestin conform caruia episcopii adunati in sinod erau martorii Adevarului. Cel mai bun indiciu al angajamentului personal al lui Justinian in problemele religioase a fost atitudinea sa brusca, spre sfarsitul vietii, impunand Bisericii invatatura gresita a aftarodochetismului. Demersul sau nu avea nici o ratiune politica.

 

Justinian moare pe 14 noiembrie 565, lasand Imperiul intr-un apogeu destul de fragil.

Carti Ortodoxe

Cuprins