Confortul


Confortul

Traim intr-o lume in care goana dupa profit,dupa cat mai multe acumulari in plan material a devenit sensul vietii.Sa-ti asiguri ceea ce trupul iti cere - hrana, imbracaminte - a devenit sensul vietii. Poate ca intr-un anume sens e normal. Si totusi de ce spune Iisus: "Uitati-va la pasarile cerului, ele nici nu torc, nici nu tes..."? De ce parasesc lumea marii asceti si traiesc in pustie unde, intr-adevar, nu mai lucreaza, ci se consacra vietii contemplative?

Grija pentru trup este hipertrofiata in zilele noastre. Totul e creat pentru a-l satisface pe el, "animalutul"din noi. Un oras mare iti ofera imaginea emblematica a acestei stari de fapt: magazine uriase, reclame imense care acopera blocuri, masini stand la coada si umpland cu gazele lor un aer si asa destul de poluat. Civilizatia moderna. Este o lume a obiectualului. Devenim incet-incet sclavii lor, ai acestor masinarii care tind sa ne invadeze viata, care nu ne mai lasa un moment de singuratate, de tacere. Vorbim la telefon neintrerupt, muzica a invadat totul, pana si mijloacele de transport; acasa ordinatoarele, televizorul ne umplu existenta. Pentru cineva care ar dori sa se dedice unei altfel de vieti, ritmul trepidant si stresant al civilizatiei actuale nu-i poate oferi un cadru adecvat.

Cuvintele-cheie au devenit : "Cumpara!" "Vinde!" "Alearga!" "Mananca!" "Bea!" Etc.

Si totusi...omul nu e numai atat. Nu e numai material. Spiritul din el, partea cealalta, ar trebui sa se revolte. El ar trebui sa inteleaga ca o astfel de viata nu-l reprezinta cu adevarat. Ramanand la nivelul acesta, al materiei, va ajunge intr-o zi la capatul drumului si, devenind deodata constient ca totul s-a sfarsit aici, pe pamant, se va intreba: oare pentru ce am trait? Ca sa am o viata confortabila in care mi-am oferit totul. Si acum? Totul ramane aici.

Cu siguranta sensul vietii e altul. Si confortul, starea de liniste pe care ne-o procura el, e inselatoare. Daca ai totul in plan material e foarte probabil sa nu-ti mai doresti nimic din cele ale sufletului. Poate chiar sa uiti ca ai un suflet. Sa crezi ca totul se rezuma la fizic. Dar moartea? Daca n-am avea decat un trup material si prin moarte el ar deveni pamant, totul ar fi absurd.

Apoi confortul din zilele noastre ne indeparteaza de Dumnezeu, de natura si ne "asigura" o viata cat se poate de nesanatoasa.Traind intre betoane,inconjurati de obiecte tot mai sofisticate, dar in acelasi timp tot mai nocive, mereu in masina, incapabili sa mai mergem pe jos, hraniti cu chimicale, abrutizati de atatea reclame. Contactul cu natura ne-ar putea aduce calmul, armonia - dar unde s-o mai gasesti? In curand si ea va fi invadata de civilizatie.

Omul modern. Unde vom ajunge traind astfel? Ce vom ajunge? Niste bieti roboti, niste masinarii umane. Ne vom transforma si noi pentru a nu iesi din cadru, pentru a ramane parte integranta a acestei lumi.

Poate ca am exagerat putin. Dar fara sa vedem pericolele, am putea inainta asemenea orbului condus de orb, catre prapastie.