Poluarea


Poluarea

Cea mai evidenta forma de poluare este cea fizica. Asistam, neputinciosi, la invazia atator produse toxice ce reprezinta pretul pe care-l platim confortului. Paradoxal, tot ceea ce ne imbunatateste viata, facand-o mai usoara, tot ceea ce ne produce placere, polueaza. Masinile si aparatele, toate produsele de sinteza, totul polueaza. Natura este cea care sufera - ea se incarca de toate resturile pe care civilizatia moderna le produce ca urmare a progresului.

Poluarea fizica nu este, insa, singura forma de poluare. Pentru ca nu traim numai in plan material, ci si in cel psihic, spiritual. Poluarea, ca fenomen al invaziei raului care tinde sa se substituie binelui, apare si in alte planuri ale existentei noastre. Astfel, intalnim poluarea psihicului si a mintii prin televizor, mass-media, muzica de proasta calitate si kitsch-ul de toate formele si marimile; calculatorul si, mai nou, telefonul mobil nu fac altceva decat sa ne invadeze diferite niveluri ale constientului si subconstientului.

Televiziunea are cel mai mare impact, atat vizual cat si auditiv. Ea s-a intruzionat atat de puternic in vietile noastre incat nu mai exista camin unde ea sa nu ocupe un loc de frunte. Televizorul a devenit un fel de membru al familiei, dar in loc sa ii apropie pe membrii acesteia, el nu face decat sa creeze o noua forma de singuratate. Dezavantajul cel mai mare este, insa, faptul ca promoveaza violenta, agresivitatea, sexul si prostul gust, in loc sa stimuleze gustul pentru valorile culturale si spirituale. Se invoca faptul ca altfel si-ar pierde audienta, si ca, de fapt, acestea sunt asteptarile publicului. Se pare ca, realmente, aceasta este o directie in care societatea avanseaza. Dar daca nimeni nu face nimic si ne complacem in aceasta stare de toropeala, unde vom ajunge?

Mass-media in general, nu numai televizorul, produc dependente, maladii ale vointei,ale imposibilitati de a li se sustrage (ca si in cazul drogurilor,cafelei, tutunului, coca-colei etc). Societatea a decazut intr-atat, incat a pierdut simtul cauzalitatii. Copiii, care in puritatea lor sunt mai aproape de Divinitate, intreaba "De ce?" . Noi, cei mari, ajungem sa facem atatea lucruri fara sa ne mai punem aceasta intrebare simpla! Daca ne-am pune-o, ne-am da seama cat din ceea ce facem este rezultatul automatismelor, formalismului, a spiritului de imitatie. Un fumator si-ar da seama ca fumul nu-i aduce nici un beneficiu, ci dimpotriva; un impatimit al cafelei, la fel.

Din pacate societatea moderna este o societate a dependentelor de tot felul. Si in materie de hrana, daca ne-am pune serios intrebarea ce este cu adevarat sanatos si folositor pentru sanatate,ne-am reorienta modul de hranire.

Revenind la planul psihic, suntem bombardati cu informatii care nu fac decat sa ne polueze mintea, menite sa ne creeze o stare interioara contrara celei de dorit - de pace, de iubire pentru ceilalti, de solidaritate. Toate aceste informatii vin sa ne creeze un psihic haituit, infricosat.

Cea mai noua inventie a omenirii, calculatorul, ajunge si el, din pacate, sa se intruzioneze in vietile noastre si sa ne domine. Daca l-am folosi numai ca pe un instrument, totul ar fi in regula. Din pacate, cati din copiii si adolescentii de azi mai citesc o carte, in loc sa stea ore in sir in fata calculatorului? Cati dintre ei nu joaca jocuri care nu fac altceva decat sa le stimuleze agresivitatea?

Poluarea se manifesta, deci, pe toate planurile existentei noastre. Exista o poluare fizica dar, ceea ce este mult mai grav, si una psihica, cu efecte cel putin la fel de distrugatoare.

Cum ne putem feri de aceste influente? Ce mai putem face astazi pentru a scapa de aceasta poluare?

Sa cautam frumosul in toate: in viata, in arta (care este indeosebi o expresie a lui), sa ne cladim viata pe principiile binelui, a carui sursa si manifestare absoluta este Dumnezeu. Rezulta ca intr-o viata in care Dumnezeu va fi prezent, vom reusi sa stim sa alegem din ceea ce ne inconjoara ceea ce este cu adevarat util pentru spirit si trup.