Lexicon al Bunei Cuviinte M

M

"Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui; mai de pret este un duh rabdator decat un duh semet." (Ecclesiastul 7, 8)

"Mai de pret este un nume bun decat untdelemnul cel bine mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii. Mai bine este sa mergi in casa de plans decat sa te duci in casa de ospat, caci acolo se vede sfarsitul omului, si cine il vede, pune la inima. Mai bun este necazul decat rasul, caci intristarea fetei este buna pentru inima. Inima celor intelepti este in casa cea cu tanguire, iar inima celor nebuni in casa veseliei. Mai degraba sa auzi certarea unui intelept decat sa asculti cantecul celor nebuni!" (Ecclesiastul 7, 1-5)

"Mananca cuviincios cele ce sunt puse inaintea ta si nu plescai, ca sa nu te faci nesuferit! Ispraveste cuviincios cel dintai si nu fi nesatios, ca sa nu smintesti! Si cand sezi intre mai multi, sa nu intinzi mana ta mai inainte de ei. Omul bine crescut se indestuleaza cu putin si in asternutul sau nu va gafai de prea multa mancare. Cu somn sanatos se odihneste pantecele celui cumpatat; se scoala dimineata si sufletul lui e limpede. Truda nesomnului si a gretii si durerile imbuibarii sunt cu omul nesatios." (Isus Sirah 31, 18-23)

"Mandria nu da prilej decat la cearta; intelepciunea se afla numai la cei ce primesc sfaturi." (Pilde 13, 10)

"Mantuieste-ma, Doamne, ca a lipsit cel cuvios, ca s-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor! Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima, si in inima rele au grait. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie, pe cei ce au zis; "Cu limba noastra ne vom slavi, caci buzele noastre la noi sunt; cine este domn peste noi?"" (Ps. 11, 1-4)

"Milostenia omului pretuieste la Domnul ca un inel cu pecete si binefacerile omului El le pastreaza ca lumina ochiului." (Isus Sirah 17, 17)

"Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca mult ne-am saturat de defaimare, ca prea mult s-a saturat sufletul nostru de ocara celor indestulati si de defaimarea celor mandri!" (Ps. 122, 3-4)