CAPITOLUL 30

VIATA LUI ISIDOR MONAHUL DIN MELETINE SI ALTA MINUNE DESPRE SFANTA IMPARTASANIE

Dade este un targ din insula Cipru. In acest targ este o manastire numita Filoxenu. Cand ne-am dus acolo, am gasit in acea manastire un monah, de fel din Meletine, cu numele Isidor. Pe acest calugar il vedeam ca plange necontenit cu suspine. Desi era rugat de toti sa-si potoleasca putin plansul, totusi nu voia, si spunea tuturor:

-Sunt foarte pacatos, cum n-a mai fost om de la Adam pana astazi!

-Intr-adevar, avvo, nimeni nu-i fara pacat, afara de Dumnezeu.

- Credeti-ma, fratilor, ne-a raspuns el, nu-i pacat omenesc cunoscut sau necunoscut, pe care sa nu-l fi savarsit eu. Iar daca socotiti ca ma invinuiesc ca ma invinuiesc pe nedrept pe mine insumi, ascultati-mi pacatul ca sa va rugati si voi pentru mine.

Eu, a inceput el sa povesteasca, pe cand eram in lume, eram casatorit. Si eu si nevasta-mea faceam parte din erezia lui Sever. Intr-o zi, cand am venit acasa, n-am gasit-o acasa pe nevasta-mea, ci am auzit ca s-a dus la o vecina sa se impartaseasca. Femeia aceea apartinea bisericii celei sfinte si sobornicesti. Indata am plecat s-o opresc. Cand am intrat in casa vecinei, nevasta-mea tocmai lua sfanta particica si se impartasea. Am apucat-o deci de gat, facand-o sa arunce afara cea sfanta particica. Apasand-o pe gat de jos in sus, a aruncat Sfanta Impartasanie, care a cazut la pamant. Indata insa am vazut un fulger pogorandu-se pe locul unde cazuse si a luat Sfanta Impartasanie. Peste doua zile, vad un etiopina imbracat in zdrente care mi-a spus:

- Si eu si tu suntem osanditi cu aceiasi pedeapsa.

- Dar cine esti tu?, l-am intrebat.

- Eu, raspunse etiopianul, sunt cel care L-a lovit peste obraz pe Facatorul tuturor, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, in timpul Patimilor.

De asta deci, a terminat monahul povestirea sa, nu pot inceta din planset.