CAPITOLUL 44

VIATA UNUI BATRAN MONAH SI DESPRE RUGACIUNEA PENTRU CEI MORTI

Cand ne-am dus in Tebaida Egipteanului ne-a povestit un calugar urmatoarele fapte:

Un batran imbunatatit traia in afara orasului Asinoe si statuse in chilia sa cam saptezeci de ani. Avea zece ucenici; unul din ei insa nu se ingrijea de loc de mantuirea sufletului lui. Batranul adeseori in il sfatuia si indemana zicandu-i:

- Ingrijeste-te, frate, de sufletul tau! Ai sa mori si ai sa te duci in iad!

Fratele insa, nu asculta niciodata de batran si nu primea sfaturile lui. S-a intamplat ca sa moara fratele dupa cateva vreme. Batranul s-a intristat mult pentru el , caci stia ca aplecat din lumea aceasta fara sa s e ingrijeasca deloc de mantuirea sufletului lui, si ca fusese foarte lenes. Si a inceput btranul sa se roage si sa spuna:

- Doamne Iisuse Hristoase adevaratul nostru Dumnezeu, descopera ce soarta are sulfetul acestui frate!

Si intr-adevar, vede in extaz rau de foc, iar in el multime mare de oameni; in mijlocul lor vede pe fratele cufundata in rau de foc pana la gat. Atunci ii spune batranul:

- Din pricina acestei osande te indemanm, fiule, sa te ingrijesti de mantuirea sufletului tau.

Fratele a raspuns si a zis batranului:

- Multumesc lui Dumnezeu , parinte, ca cvel putin capul mi-I odihnit, deoarece prin rugaciunile tale, stau cu picioarele pe crestetul unui episcop.