Isihasmul la Manastirea Robaia

Isihasmul - ca aspect definitoriu al vietii monahale, implicand izolarea de lume, o retragere de aceasta in post si rugaciuni, s-a manifestat si la Robaia.

Referindu-se la isihasm, preotul Vasile Sorescu mentiona, in articolul sau "La Pustnici", ca: "Sihastria de la Robaia, destul de modesta in comparatie cu vestitele sihastrii egiptene, palestiniene, siriene, atonite, rusesti sau moldovene este totusi o dovada vie a maturitatii spirituale a vietuitorilor acestor meleaguri".

Asemenea celorlalti asceti, pustnicii de la Robaia "au fost oameni foarte buni cu cei din jur si foarte sensibili".

In amplul sau studiu consacrat unor "Vetre de sihastrie romaneasca", ieromonahul Ioanichie Balan mentioneaza ca, "la inceputul secolului XVI, cativa sihastri de la Tutana s-au stabilit pe valea paraului Robaia, intemeind o mica asezare isihasta cunoscuta sub numele de Sihastria Robaia", autorul neprecizand, insa, sursa acestei informatii importante.

"In aceasta sihastrie se nevoiau sihastri din cei mai sporiti in post si rugaciuni, dintre care unii erau renumiti exorcisti si lucratori ai rugaciunii lui Iisus." Ieromonahul Ioanichie Balan preciza, de asemenea, ca "sihastrii de la Robaia s-au nevoit atat in viata de obste cat si in padurile din partea locului", nominalizand locurile sihastrilor: Valea Faurului, Valea lui Mas, Valea Muscelului, Chilii (comuna Mioarele), cu toate ca ultima localitate este situata la o distanta apreciabila fata de Robaia.

Desi preotul Vasile Sorescu considera ca "putine lucruri ne mai amintesc acum de ei, iar numele lor nu sunt scrise nici in manuscrise, nici in carti, nici sapate in piatra sau lemn, dar nadajduim sa fie scrise in Cartea vietii", din fericire, numele unora dintre ascetii de la Robaia au fost consemnate in Catagrafia Eparhiei Argesului din anul 1808.

Potrivit acesteia, in anul inregistrarii, personalul Schitului Robaia era format din: "traitori impreuna in obstea sihastriei Robaia": egumenul Iosif ierodiacon si monahii: Pafnutie, Ignatie, Nectarie, Nicodim, Vavila, Nicon, Cozma, Gherasim, Pahomie, Visarion si Ion - "supus ispitei fratesti pentru calugarie" - si din "cei ce sunt in pustie prin prejurul acestui schit, ieromonahii: Pamvo si Dionisie; monahii: Nicolae, Ioanichie, Agaton, Iason si Bogoslov, toti schimnici, mari cunoscatori si nevoitori in pustie".

In anul 1824, la Robaia, sunt mentionati: "ierodiaconii: Iosif schimnic, nacialnic; monahii: Macarie schimnic, Pafnutie, Ignatie, Nectarie, Nicodim, Vavila, Nicon, Cozma, Gherasim, Pahomie, Visarion (si) Ioan cercator la calugarie. Cei ce sunt osebiti prin prejurul acestui schit, ieromonahii: Pamvo schimnic, Dionisie; monahii: Nicolae schimnic, Pahomie schimnic, Ioanichie, Agaton, Iason si Bogoslov, mari cercatori la calugarie".

Asadar, la Robaia, erau consemnati, in primul patrar al veacului al XIX-lea, mai multi "schimnici mari cunoscatori si nevoitori in pustie" sau "mari cercatori la calugarie".
Vietuirea in pustie a unor calugari imbunatatiti se confirma si prin toponimia zonei limitrofe Manastirii Robaia. Astfel, Poiana Fantanea - monticolul care domina spre est vatra manastirii - este denumit si Piscul Chiliei, intrucat - potrivit unui istoric si slujitor al asezamantului, ieromonahul Varlaam N. Lica - "acolo, pe vremuri, a vietuit un sihastru, care a fugit de lume si care isi petrecea viata in neincetata rugaciune catre Dumnezeu, pentru voievozi si popor".

Alte nume topice Poienile Pustnicilor si Piscul Visarion - situate la nord - precum si toponimul: Gradina lui Dometie amintesc de nevointa pustniciei.

Daca "Visarion" este mentionat documentar, "Dometie" - evident, nume de calugar - a ramas exclusiv in memoria locurilor din vecinatatea manastirii.

Referindu-se la toponimul "La Pustnici", preotul Vasile Sorescu constata ca, acolo, "si acum mai dainuie duhul pasnic al inaintasilor".

De aceea, ridicarea, in anul 1997, a unui altar de inchinaciune pe acest loc, de catre "oameni de suflet din satul Gales, la initiativa Prea Sfintitului Episcop Calinic Argeseanul si cu sprijinul monahiilor de la Manastirea Robaia", reprezinta un omagiu adus marilor cercatori la calugarie stiuti ori nestiuti de la Robaia. "In felul acesta, in fiecare an, Poiana «La Pustnici» uneste din nou cerul cu pamantul in slujba arhiereasca, ce se savarseste la 1 septembrie".

In articolul sau Paisianismul la Robaia: "Paisianismul sau, mai bine zis, isihasmul ortodox nu este istorie trecuta, ci viata in lumina necreata a energiilor harului Duhului Sfant. De aceea, intoarcerea in duh isihast la aceste valori duhovnicesti ale trecutului pr esupune maturitate spirituala si ofera o sansa in plus renasterii sufletesti. Ca lucrare a harului divin, deprinderea rugaciunii inimii nu este o practica invechita, ci viata in Duh Sfant; numai pacatul invecheste si imbatraneste. Pustnicii de la Robaia au fost, sunt si vor fi trambitele nevazute ale cerului, care ne cheama sa parasim, «grija de multe» si sa ne patrundem de «grija de mantuire». Pasii lor s-au stins de mult de pe cararile acestor locuri, dar rugaciunile lor din locasurile ceresti sunt si astazi foc mistuitor. Pustnicii de la Robaia sunt trecutul binecuvantat ce dimensioneaza responsabilitatea prezentului, descoperindu-ne valoarea inegalabila a ascultarii, a rugaciunii, a smereniei, a curatiei trupesti si sufletesti, a saraciei de buna voie si a simplitatii"