ARMATA

Dupa intoarcerea din India, am ramas in Sfantul Munte sase luni de zile - din martie pana in septembrie. La inceputul lui octombrie mi se incheia termenul acordat pentru amanarea stagiului militar si trebuia sa ma prezint in vederea recrutarii.

Am parasit Athosul cu doar zece zile inainte de termenul limita, intrucat ma temeam ca, daca as fi zabovit mai mult timp in oras, mi-as fi reluat, alaturi de vechii mei prieteni, relele obiceiuri. De aceea am incercat sa-mi petrec cele zece zile stand numai in casa; aveam astfel si prilejul de a ma vedea mai pe indelete cu parintii mei, care erau usor nelinistiti din pricina mea.

In timp ce eu evitam cu obstinatie iesirile din casa, amicii ma cereau cu staruinta la telefon, in special niste fete cunoscute. Asa cum obisnuim sa spunem, "isi baga dracul coada lui". Din nefericire, incet-incet aveam sa fiu iarasi atras spre obiceiurile cele vechi. Acum insa cunosteam pocainta si marturisirea pacatelor, mergeam la duhovnic si ma ridicam iarasi pe picioarele mele.

Totusi, de foarte multe ori se intampla sa nu ma pot impotrivi pacatului. La cea mai mica ispita, cadeam ca un pui de gaina. Prin toata viata mea din trecut, ii dadusem Diavolului multe drepturi de stapanire asupra mea. Desi ma chinuiam cumplit, stiind ca nu fac decat sa ma autodistrug, vointa mea ceda adesea in fata pacatului. Desigur, patimile omului sunt lanturile cu care Diavolul leaga sufletul omenesc, iar eu eram foarte strans inlantuit. Dar nu era numai aceasta, ci si altceva. De multe ori simteam in jurul meu prezenta demonilor, netezind terenul pentru ca pacatul sa devina mai lesne realizabil. Alteori simteam efectiv asupra membrelor niste furnicaturi cu totul neobisnuite si extrem de intense, care imi aprindeau de apetit sexual intreg trupul, cu o forta devastatoare. Mai mult, ii vedeam pe demoni provocand simultan si altor persoane din jurul meu aceeasi predispozitie.

Evenimente cu substrat demonic mi se intamplau aproape zilnic. Este practic imposibil sa le relatez pe toate, sau sa surprind in cuvinte subtilitatea si profunzimea starilor pe care mi le induceau. Voi evoca trei situatii concludente.

A.

Seara, cand in unitatea militara se dadea semnalul de stingere si soldatii se culcau, obisnuiam sa ma retrag intr-un loc mai izolat si sa ma rog. Spuneam rugaciunea mintii folosind siragul de matanii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". intr-o seara, dupa ce incepusem rugaciunea, am simtit brusc tot trupul inghetandu-mi si mi s-a facut realmente parul maciuca. Mi-am dat seama ca un demon se apropiase de mine. Am continuat rugaciunea. Prezenta lui devenea tot mai intensa, astfel incat deodata am simtit ceva strangandu-mi inima in piept si gatul. Erau ca niste maini reci si viguroase. In groaza care ma cuprinsese, am strigat: "Sfinte Arsenie, ajuta-ma!". Demonul s-a oprit indata si a fugit de langa mine. Mi-am regasit imediat linistea launtrica, si mi-am continuat bucuros rugaciunea.

B.

A doua intamplare este legata de o fata care se indragostise de mine si ma urmarea cu perseverenta. Eu o alungam explicit, iar ea insista imperturbabil. Dupa nesfarsite tatonari, s-a intors dezamagita in America, unde-si facea studiile, asa incat nu ne mai vazusem de multe luni de zile. imi imaginam ca intre timp se linistise.

in acea perioada imi indeplineam o parte din stagiul militar undeva in Evros; mi-am luat o permisie de trei zile si am pornit spre Tesalonic, cu intentia de a-mi vedea parintii. Auzind ca si batranul Paisie se afla nu departe de oras, am mers sa-l intalnesc. Ne-am bucurat amandoi de regasire, am avut o discutie indelungata, la capatul careia m-a imbratisat si m-am pregatit de plecare. Dupa ce m-am indepartat cativa metri, batranul m-a chemat inapoi, urmarindu-ma foarte intens cu privirea. M-am apropiat de el, socotind ca vrea sa-mi spuna ceva, insa el m-a sarutat... pe gat! O data in partea dreapta si o data in partea stanga, apoi m-a trimis la drum binecuvantandu-ma.

M-am bucurat simtindu-i iarasi dragostea netarmurita, dar ma stapanea si un sentiment de uimire. Mi s-a parut ciudat sa ma sarute pe gat.

In aceeasi dupa-amiaza, pe cand sedeam in casa, a sunat telefonul. Era tocmai acea fata! Si, pe deasupra, se afla in Tesalonic! Am fost surprins.

- Bine, dar cum ai ajuns aici? Nu erai in America?

- Am simtit ca zilele astea vei fi aici, asa ca am luat ieri avionul si am venit. Voiam sa te vad.

Ce puteam sa-i raspund? Venise din America sa ma vada!

Cand ne-am intalnit, mi-a marturisit ca avusese o stranie certitudine ca in acele zile ma va gasi in oras. Fusese sigura de acest lucru, fara sa si-1 poata explica nici ea.

Am stat apoi de vorba pe indelete, ne-am pornit pe glume si pe ras, si incet-incet intalnirea a capatat o pronuntata tenta erotica. M-am straduit din rasputeri sa evit un asemenea deznodamant, insa eram atras de o forta irezistibila. Fata parca era beata. imi cadea invariabil in brate, o respingeam, mi se strecura din nou la piept...

De la un anumit moment, am inceput sa simt ca nu suntem singuri. Aveam si... companie. Percepeam din nou prezenta demonului. Fara sa o constientizeze, fata se afla deja integral sub influenta lui. Era intr-o stare de surexcitare sexuala inimaginabila. N-o mai vazusem niciodata asa. Desi simteam limpede prezenta demonica si eram agresat de aceleasi imbolduri concupiscente, nu ma temeam. M-am smuls din inclestarea mainilor ei si am iesit afara din casa. Vazand ca ma urmeaza, am dat inconjur automobilului. Ne despartea o distanta de 5-6 metri. Brusc, am simtit o mana uriasa zgandarindu-mi organele sexuale. O lascivitate irepresibila m-a cuprins instantaneu. imi pierdusem controlul. Fata s-a apropiat si s-a aruncat in bratele mele, incepand sa ma sarute. Eram paralizat. Cedasem launtric, spusesem "Da!". Simteam demonul langa noi sporindu-ne dorinta, dar nu ma mai interesa. Ma predasem in stapanirea lui.

In clipa aceea, fata si-a aplecat capul si m-a sarutat pe gat: o data in partea dreapta si o data in partea stanga, exact in acele doua puncte in care ma sarutase cu putin timp inainte parintele Paisie!

Am sarit ca impins de un resort, indepartand-o pe fata cu putere. Eram manios, simtind ca avusese loc o profanare: imbratisarea curata a batranului si sarutul patimas al fetei erau doua lucruri esential ireconciliabile. Cel dintai era profanat de catre cel de-al doilea.

Asadar, batranul stiuse de la inceput tot ceea ce urma sa mi se intample, dar nu-mi spusese nimic. A preferat sa foloseasca o modalitate mai delicata de a ma smulge din pacat si din mainile Diavolului.

Pe atunci, fata respectiva nu credea in Hristos si nu avea nici o legatura cu Biserica. Se pretindea o persoana "moderna" si lipsita de "prejudecati". Mai tarziu, dupa numeroasele lucruri ciudate care i s-au intamplat, a inceput sa se problematizeze, sa-si mai cenzureze excesele, sa-si schimbe treptat viata, si in cele din urma, prin puterea lui Hristos, a devenit si ea unul dintre madularele vii ale Trupului Domnului, ale Bisericii Ortodoxe.

Discutand cu parintele Paisie despre problemele de acest gen, mi-a spus: "Atunci cand exista o legatura stransa si o mare iubire intre doua suflete, ele pot cunoaste astfel de lucruri de departe. insa de cele mai multe ori intra Diavolul la mijloc si incurca lucrurile. Pune in gand unui baiat si unei fete sa mearga in acelasi loc si sa se intalneasca acolo. Apoi iarasi acelasi lucru, in alta parte, si tot asa, pana cand cei doi ajung sa spuna: Ceva se intampla cu noi, ceva special!, pentru ca in cele din urma sa-i arunce in pacat. Ispititorul este un mare regizor si scenograf... De aceea nu trebuie sa puna nimeni baza pe asemenea intamplari, ca sa nu se rataceasca. Daca ceea ce ni se intampla este de la Dumnezeu, atunci El va gasi un alt mod de a ne instiinta, care sa ne aduca deplina certitudine".

Intr-adevar, asemenea chestiuni necesita un mare grad de discernamant, pe care nu-l mai poseda multi asceti in vremea noastra.

C.

Cea de-a treia intamplare s-a petrecut in Evros, la unitatea militara. intr-o seara, incercand sa spun neincetat rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", nu-mi puteam concentra nicidecum mintea, care se risipea in nenumarate alte ganduri. Dupa indelungi eforturi sortite esecului, mi-am zis: "Daca nu ma pot ruga, atunci sa fac macar niste matanii. Este si aceasta o rugaciune a trupului, iar Dumnezeu mi-o va primi, vazandu-mi neputinta".

Inainte de a apuca sa fac zece matanii, m-a inconjurat un fel de pacla respingatoare, ros-aurie. Era un atac deschis al Diavolului. Biruit de spaima, mi-am zis: "Lasa, mai bine sa n-o incurc rau de tot!", si am plecat in graba.

Mai tarziu m-am cait pentru lasitatea acestei atitudini. Ma temusem de lupta cu Diavolul, intrucat stiam ca-i deschisesem iarasi porti largi, prin pacatele savarsite recent. Din nefericire, cadeam inca destul de frecvent victima vechilor mele patimi.

M-am intors in dormitorul comun si m-am pregatit de culcare. Credeam ca s-a terminat, ca fusese o simpla furtuna de moment. Ma inselam insa amarnic!

In zilele urmatoare nu m-am simtit bine. Acuzam o permanenta si inexplicabila stare de ameteala, somnolenta si sfarseala. M-am prezentat la medicul unitatii, pe care il cunosteam, si care m-a supus unei examinari riguroase. Nu mi-a gasit absolut nimic in neregula. Mi-a sugerat in final, ca o masura de precautie, sa efectuez si un control stomatologic. I-am urmat sfatul, insa dentistul m-a asigurat la randul sau ca sunt perfect sanatos.

Aceste simptome au continuat totusi la fel de pronuntat si de nimicitor vreme de doua-trei luni. Nu mai eram in stare sa fac nimic, nu mai puteam nici macar sa ma rog. Am inceput sa banuiesc ce se petrece abia dupa urmatoarea intamplare.

Intr-o zi, am deschis Vechiul Testament pe care il tineam intr-un sertar al biroului. "Sa citesc putin, daca tot nu ma pot ruga", m-am gandit. Surpriza pe care am avut-o a fost insa de proportii. Nu puteam distinge literele! Am simtit deodata o atat de intensa stare de slabiciune si de greata, incat mi-am pus capul pe birou, ca sa nu cad de pe scaunul pe care sedeam, constientizand in acelasi timp ca era la mijloc o lucrare diavoleasca. Mi-am lipit Vechiul Testament de frunte, cerandu-I Domnului un dram de mangaiere. incet-incet mi-am revenit. Acum stiam foarte bine ce am. Cautam un mod de a-1 vedea pe batranul Paisie.

Ocazia s-a ivit la urmatoarea permisie.

- Parinte, fa-mi o cruce! Nu sunt bine deloc. Ma simt ca si cand cineva m-ar fi prins intr-un navod si m-ar trage in jos. Ametesc si am o stare de somnolenta permanenta.

M-a apucat cu dragoste si mi-a lipit capul de pieptul lui; mi-a facut cruce de trei ori pe crestet, fara sa spuna un cuvant. Asta a fost tot. Ma simteam iarasi bine si usurat. Dupa ce i-am descris intamplarea, l-am intrebat cu teama:

- Parinte, cum de are Diavolul atata putere?

- Noi i-o cedam, prin pacatele noastre.

Mi-am amintit rusinat de numeroasele pacate grave pe care le savarsisem in ultima vreme. M-am dus apoi si m-am spovedit.

Trebuie sa precizez ca, exceptandu-i pe crestinii ajunsi la inalte masuri duhovnicesti, marea masa a oamenilor care se vad confruntati cu atacuri demonice atat de radicale este alcatuita in general din cei care au dat multe drepturi Diavolului prin contactul cu practici precum magia, spiritismul sau yoga.

La Sfanta Manastire Stavronikita am cunoscut un om, putin mai in varsta decat mine, care fusese ani de zile membru conducator al miscarii hinduse Hare Krishna. Cand l-am intalnit eu, se reintorsese deja la crestinism. imi povestea cat de mult a suferit de pe urma Diavolului din clipa in care s-a straduit sa scape de sub tirania acestuia. Chinurile mele nu reprezentau intr-adevar nimic fata de ceea ce patimise el. Toate puterile sale sufletesti ajunsesera la secatuire deplina. "Daca nu era parintele Paisie, n-as fi putut sa scap", imi marturisise la un moment dat.

Exista insa si oameni nefericiti care prefera sa se lipseasca de viata vesnica in favoarea acesteia vremelnice. Liber consimtit, ei se inrobesc Diavolului, care le ofera cel mult perspectiva unui trai plin de satisfactii in aceasta viata, si se osandesc pe ei insisi suferintei vesnice. Crestinii iubitori de Dumnezeu sunt chemati sa se roage neincetat lui Hristos pentru aceste suflete...

In Biserica Ortodoxa este tezaurizata marea experienta a ascetilor si a sfintilor in razboiul lor impotriva demonilor. Din invatatura Marelui Antonie, care a trait in jurul anului 250 si este socotit parintele monahismului, merita evocate urmatoarele cuvinte:

"Asadar, prin marea minune a inomenirii Mantuitorului, Diavolul a fost nimicit si ramane neputincios in lucrarea sa. Cu toate acestea, desi a cazut, el este tiran si nu-si afla liniste, ci continua sa ameninte, fie si numai prin cuvinte. Daca i-ar fi stat in putere, n-ar fi sovait nici o clipa, ci indata ar fi savarsit raul, de vreme ce toata pornirea lui este spre rau, si mai cu seama spre lupta impotriva noastra. [...] Demonii se straduiesc ca macar prin inchipuire sa-i infricoseze pe oameni. [...] Caci mare arma impotriva Diavolului este viata dreapta si credinta in Hristos. Demonii se tem mai presus de toate de dreapta credinta in Hristos, intrucat cunosc foarte bine harul care s-a dat de catre Mantuitorul celor credinciosi. Acest har a fost transmis de Mantuitorul prin urmatoarele cuvinte: Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama (Luca 10, 19)" (Everghetinos, voi. IV, ed. gr., pp. 331-335).

Asadar, noi insine, prin viata noastra neatenta si pacatoasa, ne golim de harul si puterea cu care ne-a impodobit Hristos, si astfel ii dam Diavolului dreptul si puterea sa ne vatame. Din nefericire, acest lucru se intampla cu atat mai frecvent in zilele noastre...

Carti Ortodoxe

Cuprins